orice am spune si oricat de draguti si perfecti ne dorim sa fim, sunt sigura ca mai toti spunem: eu nu judec pe nimeni, insa in sinea noastra o facem pe un ton chiar foarte ferm si aspru.
ma intreb insa daca suntem totusi capabili sa emitem judecati corecte si ne putem astfel zugravi imagini corecte despre oameni si situatii. eu nu cred ca poti avea vreodata toate elementele din situatia pe care o judeci. nu poti cunoaste si intelege comportamentul uman 100% nici in viata de zi cu zi, darmite in situatii din trecut, cand oamenii erau mai imaturi, sau in diferite situatii mai mult sau mai putini critice ori delicate, sau cu te miri ce presiuni pe umerii lor.
cred ca e nedrept sa judeci un om doar dupa experientele trecute si mult mai nedrept este sa permiti acestor lectii din vietile oamenilor sa iti altereze sau sa iti influenteze comportamentul fata de ei.
toti avem un trecut, iar cine nu a gresit, va rog sa ridice primul piatra.
desi m-a facut mama fan QUEEN si aplaudac de Bon Jovi (da stiu, vine anul viitor, in iunie si primul bilet e al meu!!!!) nu pot sa nu recunosc ca m-a furat rau de tot peisajul cu Garou. mi-ar fi placut teribil sa fi fost la concertul de la Paris Bercy (2004). are ceva: eleganta, masculinitate, sarm, toate astea pe langa o super voce si o sensibilitate …
Gitan
Que l’amour est violent
sau lantul de pumni in cap, batut cuie si explodat de frustrari.
nimic mai simplu dragilor: se da una multinationala, condusa aici la Romanica de un nene strainez (tantita straineza) care se da drept mare cunoscator, dar insuficient de capabil sa fie mare manager, GM CEO etc la el in tarisoara. vine aicilisa la Romania, sa se dea gogos si ia la frecat angajatii romani, ca doar el e mare strainez. angajatul roman cu ifose de multinationalist, coporate si frustrat la maxim (pt ca in multe cazuri e cu mult mai capabil decat sef’su strainez, dar are un minus in cv -ca e roman) se apuca si isi varsa si el oful pe subalterni si ia la frecus orice natie de furnizor. cei mai lipsiti de neoroc sunt insa angajatii unor alte multinationale (conduse tot de seful goagoasa strainez) care au contracte de retea. practic sunt obligati sa lucreze unii cu altii. avand si aceasta informate, angajatu’ client roman frustrat freaca cat poate de tare cu tix pe bietul furnizor roman.
si uite asa, toata lumea si-o ia de mama mama si suporta frustrarile altora, acumuland la randu-i tona de frustrari.
o yeaaaah!
cum din cand in cand stau stramb si casc ochii in jur, iacata ca vad si drept uneori. si vad un specime tare caraghios: proaspata nevasta.
duduile devenite de curand neveste isi schimba atitudinea fata de prietenele nemaritate, devenind usor penibile. considera ca bijuteria de pe mana, noul nume din buletin si alte schimbari maritale le confera o oarecare superioaritate. probabil ca in mintea lor a fi nevasta lui X era scopul vietii lor, iar acum sunt triumfatoare in fata celor care pana de curand le erau cele mai dragi si bune prietene.
doamne dragi, nu sunteti altele, sunteti fix aceleasi fete / femei, nu ati dobandit peste noapte supercalitati, ci doar statutul de sotie a cuiva, iar acest lucru nu este ceva atat de special incat sa va tratati prietenele cu superioritate, sa le asasinati cu texte gen “sotul meu face si drege”. pana acum cateva zile sotul era “X” (nume, sau formula de alint). insistenta aceasta de a pune accente pe faptul ca voi sunteti casatorite si celalate nu, devine usor penibila. intelegem ca sunteti triumfatoare, fericite si va vedeti oarecum cu sacii in caruta, insa nu deveniti penibile doamnelor. sunteti fix aceleasi preitene ale noastre, cu aceleasi defecte si calitati…..
Aham, sunt casnica. Am revenit de la Barceolna si de 2 zile sunt casnica. Nu am job, copil, catel, purcel, nimic care sa ma streseze. Am atat de mult timp ca habar nu am ce face cu el. Aaaa, stiu stiu, DORM. Doamne ce bine e sa dormi ca (scuzati) purcelul, fara sa fii nevoit sa te trezesti la ora x, sau sa adormi la ora y. Si dorm. Si dorm. Si dorm. Ok, dupa somn incep sa caut chestii de facut : ma apuc de dereticat prin casa, imi fac de lucru, ies sa ma plimb putin, rezolv si ceva hartogarie pe la financiara, iar acasa. Fara griji, stres, graba. Totul in ritmul meu. Fabulos, minunat !!!
A doua zi la fel, somn de voie, leneveala, citit, film, citit, gatit ceva. Si tot cautandu-mi de lucru, inventand mici activitati in house (de la gatit super minutios pana la buchisit nu stiu ce tabele cu tot felul de date personale bla bla) am reusit sa aduc pe cineva in stadiul de a-mi spune : « tu te plictisesti rau, zau asa ! ». Replica m-a pus pe ganduri……
Rezulta ca imi place un stil de viata nu tocmai in concordanta cu viteza luminii, iar viata de casnica nu e pt mine clar. Luni ma duc la scoala deci !
impachetez. bagaje, bagajele, nimic complicat dar totusi dificil. e greu sa alegi fix ce iti trebuie cand stii ca te asteapta zile cu 30 de garde la umbra dar si ploi torentiale…..
intr-o cutie imi las grijile de la birou, in pe un raft pun cele legate de casa si tot asa. impachetez totul in cutii si cutiute si iau cu mine un bagaj lejer compus fix din ceea ce conteaza pt mine cel mai mult. da, aleg sa fiu egoista pt urmatoarele zile pt ca vreau sa ma las furata de Barcelona si frumusetile ei si sa nu ma gandesc la absolut nimic decat la cat de bine e sa fiu departe de absolut toate grijile si aproape de ceea ce imi este mie drag.
