biscu

Desi in general dau pe afara de optimism si vad lucruile roz bombon, iacata mi s-a luat de atata credinta ca maine va fi mai bine. O citeam pe draga Minxieee, insa din pacate nu pot fi de acord cu ea.
Nu cred ca mai sunt multi romani asa de optimisti, visatori si naivi ca ea. Nu cred ca maine ne va fi mai bine, nu cred ca peste 10 ani ne va fi mai bine, nu mai cred si punct.
Mi-a ajuns sa vad oameni care au invatat si muncit o viata si acum traiesc cu o felie de paine. M-am saturat sa vad cum toleram hotia si tiganii, manelizarea romanilor si analfabetismul. Am obosit sa platesc contributii la stat, din care anumite etnii se sevresc binemerci, fara sa contribuie cu o letcaie la magicul buget de stat.
De ce sa platesc timp de 18 ani alocatia unui copil care mai apoi sa nu aiba un loc de munca, dimpotriva sa fure, sa dea in cap, sa plece pe afara si sa ne faca de 2 bani. De ce sa platesc pt ajutor de lapte praf si scutece pt tigancile femeile care fac cate 10 plozi si care traiesc numai din alocatia de stat a copilului + acel salariu postnatal care se acorda de stat timp de 2 ani, chit ca femeia respectiva nu a muncit o ora in viata ei si nu a contribuit la acel buget de stat cu 1 ban in vietisoara ei.
Am obosit sa vad cum politicenii de toate culorile, varstele si sexele se acuza unii pe altii de hotie, impotenta, coruptie. Toti au mostenit cate o mare gaura, dar toti au marit gaura aia si au marit conturile si burticile. Nu mai vreau sa fiu reprezentata in parlamentul european de fetite tip Eba, nu vreau sa am un prim ministru prof de drept care habar nu are intrumentele pe care le are la dispozitie executivul, sau ce e sau nu constitutional ori atacabil la Curtea Constitutionala a Romaniei.
Nu vreau sa mai platesc asigurari de sanatate catre stat, cand eu apelez la un provider de servicii medicale privat.
Nu mai vreau sa dau bani la fondul de pensii pt ca la batranete sa imi dea si mie vreo 200 ron / luna. Prefer o pensie privata 100%.

Si ii mai aud pe unii visatori ca cei care nu mai credem suntem de condamnat pt ca nu facem nimic. hai nu zau?! Ia sa vedem un exemplu recent: greva din fata ministerului de finante – un fiasco de zile mari.
Romanul nu are simt civic sau spirit de echipa. Romanul este individualist si cat timp lui personal ii merge ok, comenteaza la greu pt ca la asta se pricepe superbine, insa nu va inteprinde nimic.
Degeaba eu nu dau spaga, degeaba eu nu arunc gunoi pe jos, degeaba eu nu mananc seminte in autobuz, cand majoritatea asta face. E dureros adevarul, insa avem fix ceea ce dorim: telenovele si menlisti la televizor, un Dan Diaconescu care va ajunge in curand in Parlament samd.
Nu vreau sa am de’a face cu Romania de azi si nu mai cred ca vor veni acele zile mai bune.

citeam azi la amicii mei cei verzulii despre Let’s do it Romania! cu incurajarile lor parca invie si latura eco a sufletului meu. mai mai sa zic foarte convinsa DA, ma duc sa ajut si eu! vreau sa particip!

apoi stop. cateva secunde liniste si apare indoiala. actiunea e laudabila, efortul de apreciat, promovarea la fel, insa oameni buni, am solutiona rezultatul unei actiuni. noi ar trebui nu atacam cauza, ci efectul ei.
ok, ma duc o zi si fac curat dupa niste neismtiti, dar credeti voi insa ca de pe 26 septembrie nu se va mai arunca gunoi pe jos? nu vor mai zbura chistoace de tigari din masini? vecina de le 4 nu mai arunca resturile de mancare pe geam? pe marginea DN-urilor nu vor zace peturi, cutii de bere etc, sau dupa o masa copioasa la iarba verde chiar credeti ca toti vor avea saculeti menajeri la ei si chiar vor strange dupa ei?
“Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!”

ok ok si pe 27-28-29….. octombrie, decembrie, ianuarie 2011?

cu toate suspiciunile mele, cred ca o sa ma duc si impreuna cu Omuletii Verzi eu sa dau o mana de ajutor. veniti si voi?

mi s-a cam luat sa ma rog pt normalitate. as vrea atat de mult ca si in Romanica taximetristul sa nu mai injure ca la usa cortului cu tine femeie pasager si client in masina, sau ca vanzatoarele din magazinele mai de doamne ajuta sa nu se mai uite la potentialii clienti de sus, sa ii trateze cu flit sau sa ii sufoce fie cu intrebarile, fie prin simpla prezenta, urmarindu-i pas cu pas ca pe cei mai mari hoti. mi-ar placea sa avem un circuit dedicat sporturilor cu motor, unde atat pasionatii de masini cat si pilotii moto sa se poata “distra” in conditii de siguranta, fara ca un dement beat ranga sa ii ia ca pe popice. as mai vrea ca tanti de la ghiseul bancii sa invete sa fie mai zambareata si amabila, pt ca la leafa ei contribuie fiecare client al bancii, oricat de mic / mare este. mi-ar mai placea ca angajatorii sa isi plateacsa angajatii la timp, sau sa isi respecte termenele date cand amana ziua de plata. as vrea ca angajatul roman sa nu mai fie tratat ca un sclav pe plantatie, sau angajatorii sa considere ca le fac o favoare angajatilor oferindu-le un loc de munca. nu oameni buni, oamenii lucreaza pt banii pe care voi aveti obligatia sa ii platiti catre ei, nu le dati gratuit acei bani. cand te porti de 2 lei cu angajatul si te doare in cot de salariul lui, de ratele la banca, obligatii financiare fixe (gen chirie, intretinere etc) sau pur si simplu te odare in cot daca au bani sa manance in ziua respectiva, cum naiba mai ai pretentii de la ei?! cu ce ii motivezi? purtandu-te de 2 bani, tipand ca la nebuni si uitand sa dai le pa birou cand vin zilele de plata si oamenii aia stau si asteapta la mila ta?!!!!!

aham, asta e o zi cand spun mi s-a luat sa ma rog pt normalitate

Asa imi vine cateodata sa ma duc si sa nu ma mai intorc….
Nu de putine ori in viata rezolvam chestiile cu maturitate, insa uneori parca prea toate se pun impotriva noastra. Si astea sunt momentele cand efectiv iti vine sa pleci si sa nu ma mai intorci. Si nu pentru ca te-ai teme sa dai piept cu relitatea, ci pt ca sunt cazuri cand esti totalmente neputincios.
Si atunci iti vine sa mori. Nu cred ca e un sentiment mai neplacut decat cel pe care il ai cand iti doresti din tot sufletul sa faci ceva, esti dispus sa dai oricat, insa nu este suficient. Cand esti la mana sortii e de 2 bani juma feelingul.

Suntem oameni, suntem supusi greselilor si din pacate nici nu suntem supermani, zane bune si vrajitoare calare pe vaj-hatz, sa miscam din nas si sa facem lucrurile sa se intample. Uneori reusim sa facem mici miracole, insa de cele mai multe ori suntem dureros de limitati.

O stiam de cand eram de-o schioapa, din cartile de spaniola cu super-personajele Lola, Pepe & Pancho. O mai stiam din ghidurile turistice, din povestirile si pozele cunoscutilor si de pe bloguri.
Pt mine Barcelona insamnea Gaudi si Camp Nou. Si mai insemna ceva boem si inedit, de un bun gust nepamantean.
Si iata ca ne-am intalnit, iar Barce a mea mi-a parut o printesa in zdrente.

O zeita menita sa fie adorata, prea putin respectata insa de vizitatori si poate insuficient de pretuita de catre cei ce o au.
Un decor pestrit, prea plin de chestii, prea amestecat si mult prea multi oameni, de toate natiile, felurile si soiurile.
Ma asteptam sa o vad mult mai bine aranjata, cu defectele estompate si toate atuurile scoase pe tapet, insa parea mai mult neingrjitia…
da, am inceput cu sfarstiul, dar voi reveni in curand cu detalii despre locurile pe care le-am vizitat, caile de acces, costuri etc. Imagini avem, sunt superbe, insa mai dureaza putin pana vor fi postate.

hasta la proxima!