biscu

Din cand in cand ma indrogostesc de voci, artisiti si cantece care aduc diferite stari si emotii. Si nu, nu descopar eu roata, doar vi le reamintesc cu drag. Mie ZAZ imi suna in suflet, ma face sa topai, sa iubesc viata asa cum este ea si sa ma bucur in fiecare clipa. Si in acelasi timp ma face sa simt zbaterile emotiilor in sulfetul meu.
Enjoy! e ZAZ!

Je Veux

Eblouie Par La Nuit

Simona a scris un articol de zile mari cu privire la “Ce frumos e să fii femeie!“. Uneori cred ca wonder woman e mai pe la toate colturile. Pe fisa postului prezentata de Simona, eu as adauga si tandemul sarcina + nastere.
Dar cum noi femeile avem un pogon de chestii pe care le consideram corvoadele intamplarii de a ne fi nascut femei, mi-ar placea as vedem si lista chinurilor barbatesti.
Din lista plangerilor dragilor mei prieteni, as enumera:
*obiceiul / obligatia de a achita nota de plata atunci cand ies cu o doamna / don’soara
*deschisul usii la masina
*caratul sacoselor sau bagajelor ei
*cumparatul – daruitul florilor
* cautatul capsunilor proaspeti noaptea pe la 2-3, cand ea este graviduta
*
*
*

Domnilor, aveti cuvantul!

Cred ca una din cele mai triste situatii in care poate ajunge un cuplu este singuratatea in doi. Momentul in care simti ca cel de langa tine participa in viata ta mai putin decat prietenii tai cei mai buni, cand nu mai sunt pasiuni si activitati comune, cand discutiile si intreg comportamentul devine o rutina si nu mai ai chef sau curaj sa spui ce vrei, ce simti, ce gandesti cu privire la orice, cand nu mai exista noi, ci doar tu si eu.
Sunt momente cand partenerul de viata devine pur si simplu un strain. E trist, e adevarat, si putini sunt cei care reusesc sa se redescopere.
Nu cred in ciorbe reincalzite, dar nu cred nici in chestiuni venite de la sine. Intr-o societate care ne coplesteste zilnic, e dificil sa nu te lasi luat de val si sa faci si alt tip de eforturi.
Este dificil sa recunosti o problema atat de dureroasa si cel putin la fel de dificil este sa lupti pentru a o rezolva.
Insa atunci cand rezultatul merita, nimic nu este prea mult. Aloca timp, aloca orice fel de resurse si redescopera omul de langa tine si fa-l sa te redescopere.
In timp, toti ne schimbam. Da, nu mai suntem cei care eram acum 10 ani, ci ne modelam, iar daca evolutia noastra ne indeparteaza de partener, e clar ca trebuie sa mergem mai mult langa el si sa-i oferim sansa sa ne inteleaga evolutia si noi pe a lui.
Si daca vreodata ajungeti in acest impas, biscuiteste va rog sa nu abandonati. Fuga, renuntarea, Citeste mai multe »

Sorin ma face sa povestesc din nou d’ale vietii. Astazi suntem la etapa primul zbor (cu avionul).
Recunosc ca imi este frica de mor sa zbor cu avionul, dar pentu ca este o necesitate, ma lupt cu frica aceasta de fiecare data. Cand decoleaza avionasul mai e cum mai e, insa cand vine partea cu aterizare, jur ca bataile inimii mele ating o turatie comparabila cu un motoras de curse forjat maxim.
Revenind la discutia cu Sorin, ei bine, primul meu zbor s-a desfasurat acum muuulti ani, pe o ruta interna (Bucuresi – Oradea), cu plecare de pe Baneasa, caci la vremea aceea nu exista Otopeniul.
Am zburat cu ai mei cu un minunat AN 24 al Taromului, care ne zdruncina mai ceva ca un shaker. Imi amintesc ca eram fascinata de cat de frumoasa era privelistea de deasupra norilor si stiu ca l-ivam intrebat pe tata: “Tati, noi ajungem la Doamne Doamne“? Moment in care tata s-a albit, apoi a zambit si mi-a zis sa nu il deranjam astazi totusi.

Acum 2 zile am aterizat pe Baneasa intr-un avion Wizz Air si sincera sa fiu nu cred ca mi-ar placea sa mai zbor cu o companie low cost, din x motive:
Aeroportul Baneasa – demodat, murdar si cu personal cu mentalitate comunista (care la vederea unui rucsca foto bine dotat + una bucata iPad incep interogatoriul “da’ unde lucrati?”)
Inghesuiala din avion – o da, inghesuiala pe bune, pt ca dupa cum stiti, fiecare companie isi personalizeaza cabinele si decide cate randuri de scaune pt pasageri vor fi. Astfel, daca aveti peste 1,85 veti avea probleme mari in a va aseza confortabil ca pasageri ai acestor companii. Nici eu, care nu am mai mult de un metru si un pix nu am prea avut loc.
Daca va e cumva somn, uitati de asta, nu veti putea adormi pt ca nici scaunele nu sunt tocmai cele mai confortabile, si daca mai aveti si problema de mai sus, la somn puteti doar visa frumos. Citeste mai multe »

Unii poate nici nu au auzit vreodata de el, iar altii nu il vor uita niciodata.