Barbații nu uită niciodată
…iar femeile iubesc chiar și atunci când nu mai există speranță.
Chiar și atunci când nu mai existi, chiar și atunci când nu o vezi, chiar și atunci când știe că nu îți pasă, când știe că ai vrut-o doar ca pe un trofeu, sau să faci volume, chiar și atunci când n-o mai vezi zâmbind și nu ințelegi de ce, sau când nu-i mai poți vorbi.
Chiar și atunci când simți că se prăbușește totul în jur, când îl ai atât de aproape și totuși atât de departe. Când e în fața și nu îl poți atinge, când nu mai e, când vrei să îl săruți și te topești de durere, când totul s-a dus, când totul s-a întâmplat ieri.
Chiar și atunci! chiar și atunci când ai șters cu ele pe jos, când le-ai jignit peste masură, când demnitatea lor a fost…… făcuta praf. Când ai lovit fără milă, când nu ai avut curaj să ridici privirea și să te uiți în ochii lor, când nu ai putut să spui măcar iarta-mă, sau când ai uitat să spui la revedere. Cand ai spus cuvinte dulci care acum dor, cand ai cules cu cel mai mare egoism ceea ce ti s-a oferit, stiind ca niciodata nu vei putea rasplati omul de langa tine, cand sub mana ei te-ai ascuns pt a te vindeca, pt ca apoi sa pleci fara sa privesti in ochii ei.

Iar ei, ei nu uită niciodată. Nu uită când au fost mințiți, când au fost tradați, sau că le-au fost rănite orgoliile. Nu uita, foarte greu iartă, dar niciodată nu înțeleg și se răzbună. Se răzbună pe viitorul lor și al altora. Paranoile, răutatea și durerea, furia și dezamăgirea provocate de fantomele lor vin și îi determină să vrea razbunare. Așa că atacă tot ce le pica în mână, dau fără mila și judecată, lovesc orbește, calcă în picioare, pentru ca mai târziu să realizeze că au rănit oameni foarte dragi lor, oameni care le-au fost alături în momente dificile, oameni cărora le-au facut promisiuni pe care apoi le-au încălcat cu o seninatate uimitoare. Și apoi pauză, puțina singuratate și apoi panică: realizează că au procedat greșit, vor să repare greșelile, să inchida rănile, să șteargă de praf demnitatea celorlalți, să spună iarta-mă. De cele mai multe ori își doresc groaznic de tare să facă asta, numai că propriul lor orgoliul pur și simplu nu îi lasă. Și se condamnă singuri. Ceilalți 10% găsesc puterea de a încerca să repare răul făcut și cu greu, cu inima cât un purice și morcovi în fund, încearcă totuși să repare. De cele mai multe ori și reușesc, asta dacă oamenii pe care i-au rănit mai sunt dispuși să le acorde credit.

femeile într-un final iartă, continuă să iubească o vreme, un anotimp, chiar și atunci când nu mai este speranță. Peste timp, el nu-i vinovat, iar tu…