biscu

Unora li se poate parea exagerat, insa pentru mine Bon Jovi la Bucuresti a fost a dream come true. Ii asteptam de foarte multi ani. Am ras, am plans, am visat, am condus, am….. pe muzica lor. Ani de zile in care speram ca odata si-odata or sa vina si in coltul meu de lume. Si da, aseara i-am vazut in carne si oase si i-am auzit cu toata fiinta mea. Am aplaudat pana m-au usturat durut palmele, am cantat, am titpat, i-am cantat Happy B day lui Richie Sambora si da, m-a busit plansul. Nu mi-am putut stapani lacrimile de emotie si bucurie cand au cantat Bed Of Roses iar Jon a luat din public steagul Romaniei (imagine sterpelita de pe blog, cu voia lui Sorin). Spre finalul concertului, cand au cantat Always, am dat liber la boceala, pt ca oricat m-as fi chinuit, nu mai puteam. Eram un bulgare de emotii si eu, si alti oameni din jur. Salutari si micutei domnisoare blonde care a stat langa noi, care bocea cot la cot cu mine si care m-a prins de mana. Un gest total liber, facut din sufeltul de un om pe care nu il cunosteam, insa care simtea la fel ca si mine si probabil inca vreo 49.997 de oameni(nu am gresit la mate, insa stiu eu unul care e mai bolovan de fel)

Despre trupa si prestatie nu prea ar fi de comentat. Dupa parerea biscuiteasca, l-au batut si pe Michael ca impact si implicare a publicului, au cantat impecabil, au cucerit publicul in … 1 maxim 2 secunde si ne-au daruit o ora de muzica in plus.
Trebuie sa recunosc ca pe langa faza cu steagul si cadoul de 60 de minute de muzica buna, Jon m-a cucerit si cu ” It took us three decades to get here. Thank you for your patience” Cred ca nici ei nu s-au asteptat sa fie atat de iubiti si doriti. Un public dornic de muzica buna, un public care ii iubeste de 30 de ani. Un public efectiv insetat de ei.

Ne-au purtat prin 30 de ani de muzica, ne-au facut sa fim cu totii pe aceeasi lungime de unda. Ne-au facut fericiti pentru 180 de minute.
Ma uitam ca si pe ei ii cuprinsese oboseala, insa vedeau marea de oameni din fata lor si nu s-au oprit, ci cantau hit dupa hit. Nu e simplu sa canti la temperaturi aproape de fierbere cum au fost pe scena aseara, si nu trebuie uitat faptul ca Jon vine dupa o operatie recenta la genunchi, iar Richie tocmai ce a revenit de la “recuperare”

Despre organizatori insa, numai cuvinte de ….. La ora 7 era o mega coada la intrare, lumea mai mai sa se calce in picioare. Cand Bon Jovi intra pe scena, oamenii erau sardele tasate bine la intrare, nu in piata, unde trebuia sa ii astepte. Sursele de apa, suc si bere erau evident puse pe margine, iar vanzatorul de wiskey si floricele era in mijlocul “normal circle”. Asa ca aveai de ales: deshidratare completa, un wiskey si Dumenezeu cu mila, sau te riscai sa te duci in timpul concertului sa iti iei de baut, dar clar nu mai ajungeai la “locul tau”.
Mi se pare nitel inconstienta sa lasi 50.000 de oameni cu cateva surse de apa, in conditii de canicula, emotii si toate cele. Mai mult de atat, cand organizezi un mega-eveniment de acest gen, cred ca trebuie sa te meg-apregatesti cu mai multe porti de acces, nu doar DOUA, cu surse de hidratare, prim ajutor si toalete pt toti cei 50.000 nu pt …1000. Nu mai vorbim de locuri de parcare, restrictii de trafic etc. Si nu, nu tipati va rog ca accesul a inceput cu ora 16.00 si de ce am ajuns nesimtita de mine la 19.00 ppentru ca nu este normal ca dupa ce platesti un bilet intre 50 si 100 euro sa fii nevoit sa stai 4 ore in canicula, cu 5 ron paharul de apa.
Dar sa trecem peste mizeria romaneasca si sa ramanem cu gustul savuros al unui concert de zile mari.

Jon, esti … the One,  Tico – un motoras de anduranta supraturat, iar Richie Sambora – un zeu al chitarii.
Multumesc pentru o seara de neuitat. A fost de departe concertul vietii mele.

Recenzia oficiala iConcert o gasiti aici, iar cateva postari simpatice gasiti la Raluxa, Tomata cu Scufita sau la Piticu.

Sorin ma face sa povestesc din nou d’ale vietii. Astazi suntem la etapa primul zbor (cu avionul).
Recunosc ca imi este frica de mor sa zbor cu avionul, dar pentu ca este o necesitate, ma lupt cu frica aceasta de fiecare data. Cand decoleaza avionasul mai e cum mai e, insa cand vine partea cu aterizare, jur ca bataile inimii mele ating o turatie comparabila cu un motoras de curse forjat maxim.
Revenind la discutia cu Sorin, ei bine, primul meu zbor s-a desfasurat acum muuulti ani, pe o ruta interna (Bucuresi – Oradea), cu plecare de pe Baneasa, caci la vremea aceea nu exista Otopeniul.
Am zburat cu ai mei cu un minunat AN 24 al Taromului, care ne zdruncina mai ceva ca un shaker. Imi amintesc ca eram fascinata de cat de frumoasa era privelistea de deasupra norilor si stiu ca l-ivam intrebat pe tata: “Tati, noi ajungem la Doamne Doamne“? Moment in care tata s-a albit, apoi a zambit si mi-a zis sa nu il deranjam astazi totusi.

Acum 2 zile am aterizat pe Baneasa intr-un avion Wizz Air si sincera sa fiu nu cred ca mi-ar placea sa mai zbor cu o companie low cost, din x motive:
Aeroportul Baneasa – demodat, murdar si cu personal cu mentalitate comunista (care la vederea unui rucsca foto bine dotat + una bucata iPad incep interogatoriul “da’ unde lucrati?”)
Inghesuiala din avion – o da, inghesuiala pe bune, pt ca dupa cum stiti, fiecare companie isi personalizeaza cabinele si decide cate randuri de scaune pt pasageri vor fi. Astfel, daca aveti peste 1,85 veti avea probleme mari in a va aseza confortabil ca pasageri ai acestor companii. Nici eu, care nu am mai mult de un metru si un pix nu am prea avut loc.
Daca va e cumva somn, uitati de asta, nu veti putea adormi pt ca nici scaunele nu sunt tocmai cele mai confortabile, si daca mai aveti si problema de mai sus, la somn puteti doar visa frumos. Citeste mai multe »

Unii poate nici nu au auzit vreodata de el, iar altii nu il vor uita niciodata.

”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește Citeste mai multe »

Nu este simplu sa accepti orice de la cei din jur. Si daca esti un om mai rece si usor egoist, sigur cadourile nu iti vor pica foarte bine, pentru ca probabil primul gand va fi ca intr-un fel sau altul, va fi necesar ca peste un timp sa raspunzi pe masura.
Ei bine, nu e tocmai asa (excluzandu-se cazurile de mituire pe fata).
Sunt oameni nascuti cu aceasta placere de a darui, de a ajuta si de a face bine celor din jur, pe cat de mult posibil. Unii chiar au tendita de a pune binele celor din jur inaintea binelui propriu. Astfel, acesti oameni ajuta si daruiesc nativ, dorind pur si simplu sa faca bine si neasteptand nimic in schimb.
Asa ca ar fi bine sa nu te simti cu musca pe caciula degeaba. Nu strica bucuria de a darui, este atat de frumos sa daruiesti, sa aduci zambete si alinare pe chipurile celor dragi! Arata cat de mult iti place ce ti-a fost daruit, este cel mai frumos mod de a multumi si stai fara grija, a primi un dar, ajutor sau pur si simplu vorbe bune nu inseamna vreo slabiciune! Inseamna doar ca esti un om extrem de norocos ca ai prieteni si oameni care vor sa te vada zambind!

si una a fost tocmai ieri. A inceput cu un cadou extraordinar, adus de Iepuras in cursul noptii, cadou care a venit sa imi implineasca un vis mai vechi, pe care nu speram sa il traiesc anul acesta cel putin.
Apoi dimineata au sosit si iepurasii iConcert, care aveau in desaga 2 invitatii la concertul lui Al di Meola (multumesc mult iConcert) si le spun zbor placut catre Londra

M-a surprins foarte mult insa un gest al unei necunoscute: doream sa imi cumpar o cartela de metrou, dar necunoscuta iepurasa mi-a zmabit si m-a rugat sa nu cheltui banii, pentru ca ea are o cartela care va expira a doua zi si mi-a oferit gratuit calatoria cu metroul. Da, este un cadou cu o valoare financiara mica, dar este un gest care pe mine una m-a impresionat. Parca face parte din lista fii mai bun

Am livrat si eu cadoul primit de la 4 of July epure, pt ca din motive intemeiate si neatacabile gen “jur pe rosu”, a fost nevoie ca livrarea cadoului pregatit de catre Bepure sa fie decalata pentru data de 4 iulie.

Oricum, ziua de ieri m-a lasat muta, m-a impresionat, m-a incarcat cu multa energie pozitiva si optimism si mi-a reconfirmat cat de savuroasa este viata!

Daca de Craciun Spiridusii Mosului s-au inzapezit si au ajuns mai greu, de Paste, Iepurasul a fost foate rapid. Mai mult de atat, a adus cu el un vis splendid.

Ce poate fi mai frumos decat indeplinirea viselor pe care le urmezi?
Thank you for chasin’ my dream!

Ma consider fericita pentru ca un om cu care am impartit viata o bucata de vreme astazi imi este un bun prieten. Ma bucura faptul ca este tocmai el, pentru ca ma cunoastre foarte bine, cu bune si rele si ma simt in largul meu in prezenta lui, pentru ca oricand ii pot spune orice.

Au trecut multi ani de la momentul in care vietile noastre au pasit pe drumuri diferite, insa niocidata povestea noastra nu se va sterge. Ar fi pacat, au fost timpuri frumoase, cu bune si rele, cu aventuri si patanii de tot felul, cu emotii, vise, lacrimi si tot tacamul.

Mi-am amintit un episode de acum taspe ani, cand eu eram actuala iar ea era fosta. Mi-am amintit  cat de tare ma durea prezenta ei, revenirea trecutului lui in prezentul nostru. Mi-am amintit cat de nesigura ma facea sa ma simt prezenta ei in viata mea, prezenta lor in viata noastra. Orice om constientizeaza ca celalat are un trecut, ca nu este primul sau prima dragoste, amant/a etc, insa nimanui nu ii place ca prezentul si viitorul sau sa traiasca mereu legat de acest trecut.

Daca ai un trecut si nu il aduci perdioc in prezentul tau, nu inseamna ca nu ii respecti amintirea si trairile din vremurile de demult. Dar nu degeaba exista o alta replica din popor, aceea cu “a merge mai departe”. Mai departe presupune un prezent nou, care este complet dezlegat de trecut, care nu trebuie sa traiasca mereu cu  reveniri ale trecutului, cu comparatii si temeri.

Trecutul ramane in urma, asa cum am ramas si eu, iar tu trebuie sa iti urmezi noua viata, alaturi de noua “actuala” iar eu, fosta, sa raman doar in amintirea ta si niciodata in prezentul vostru. Prezentul si viitorul sunt ale voastre, trecutul a fost al nostru.

Nu avem case, averi si copii de impartiti, ci doar un sac de amintiri ale noastre, care ar trebui sa ramana doar ale noastre, asa ca prezenta mea in viata ta acum este intuila. Ba chiar prezentei, eu, fosta, ii pot crea o stare neplacuta si mi-as dori sa va umbresc vreo clipa fericirea sau sa va lipsesc de un zambet. Citeste mai multe »

da da, nu m-am sonat de tot.
in mod normal, cand ai un esec care are orice fel de sursa, ai tendinta sa te deprimi, sa te intristezi, sa te invinovatesti, sa te intrebi de ce e “lumea rau” samd. invatarea e un proces care ne instoteste intreaga viata si uneori invatarea dintr-un esec este mai dura, dar poate actiona pe mai multe planuri.
pentru mine este o noua lectie si cred ca trebuie sarbatorit momentul. cu fiecare esec am invatat ceva, cu fiecare esec am devenit mai buna, cu fiecare esec am platit pentru tot ce am si nu am facut.
cu fiecare esec invat despre mine si despre cei din jur. si cum cursurile costa o carca de bani si nu mereu te alegi cu ceva folositor pe bune ca urmare a participiarii, esecul este o victorie!

Tot ne dorim unii altora sa avem un an mai bun, dar eu una imi doresc sa fiu eu insami un om mai bun. Si pentru ca fiecare dintre noi are propria sa imagine despre ce presupune treaba asta, mai jos iata o parte din “must”-urile mele

1. Sa trimit un bilet scris de mana
2. Sa cumpar un bilet la loto si sa il dau unui strain de pe strada
3. Sa ii cumpar o cafea unui vanzator de ziare
4. Sa dau o mana de ajutor unui adapost pentru animale
5. Sa trimit un cadou anonim
6. Sa las pe cineva in fata mea la o coada (ca doar statul la coada e specialitate romaneasca)
7. Sa fac cinste cu o seara la film prietenilor, asa, fara motiv, just because
8. Sa las un bacsis gras cuiva care nu se asteapta la asa ceva
9. Sa “uit” in tren sau in metrou o carte simpatica
10. Sa o ajut pe vecina mea sa isi aduca cumparaturile de la supermarket acasa.
11. Sa le amintesc celor dragi cat de pretiosi sunt pentru mine in fiecare zi (doar nu trebuie sa fie Craciun sau alta sarbatoare pentru a avea un motiv sa spui “te iubesc”)
12. Sa daruiesc o carte inspirationala cuiva drag
13. Sa trimit un mail (sau scrisoare) de multumire cuiva care m-a sprijinit in trecut.
14. Sa inteleg pasiunile celor din jur, sa le incurajez, dar sa nu le neglijez pe ale mele
15. Sa “pacatuiesc” mai putin cu lenjeria intima, dulciurile, posetele si jocurile PC
16. Sa cand la pian mai mult
17. Sa invat sa ascult mai mult, nu doar sa aud
18. Sa ajung mai des la sala
19. Sa invat sa zambesc mai mult.