biscu

Biscuitele e nitel contrariat zilele astea. O noua dilema a aparut la orizont: discriminarea prezenta in obiceiurile Bisericesti. Nu sunt nici pe departe vreo cuvioasa bisericoasa. Am felul meu de a crede in Divinitate, si cu siguranta in ceea ce ma priveste, gasesc ca aceasta legatura este ceva personal, 100% nemijlocit si foarte intim, si de aceea nu prea am treaba cu institutia Bisericii.
Din cand in cand insa, dau pe acolo cu prilejul unor evenimente importante pt oamenii dragi din viata mea.
De curand mi s-a nazarit insa urmatoarea idee: cum se face ca Biserica, o institutie care ne spune ca suntem egali in fata Domnului, care propovaduieste pacea, nediscriminarea etc, vine cu un Ritual 100% discriminatoriu: la botez, copilul baiat este dus in altar, iar copilul fata nu are dreptul sa paseasca in aceasta zona sacra a sfantului lacas, pt ca e “pacatoasa”.
Unde este justetea in aceasta logica?
“Cel care este de parte barbateasca este introdus in Sfantul Altar dupa botez, in vreme ce fetele sunt doar inchinate la sfintele icoane. Exista aceasta randuiala pentru ca ea aminteste de faptul ca femeia nu poate indeplini functii sacerdotale.” sursa: www.crestinortodox.ro
Canonul 44 de la Laodiceea spune foarte limpede “ca nu se cuvine ca femeia sa intre in altar”. Insa, potrivit canonului 15 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului: “Se cuvine calugaritelor a intra in Sfantul Altar sa aprinda lumanari si candele, sa il curete si sa-l mature” si cel al Sfantului Nicolae, patriarhul Constantinopolului, din secolul al XII-lea”

Mie imi suna a catamai misoginismul aceasta atitudine. Cu alte cuvinte, femeia nu e demna sa intre in altar decat sa faca curat (si asta daca e calugarita) sau numai o la sfintirea unei biserici.
Unde e egalitatea? Unde e Nediscriminarea?
Va rog, luminati-ma!

oamenii sunt de vanzare. si nu doar o parte din munca lor, ci ei insis sunt de vanzare.
in fata banului omul uita absolut orice, mai ales pe cei care i-au acordat sprijin atunci cand a fost mai greu.
ne vindem munca, forta, creativitatea, inteligenta si abilitatile. ne vindem influenta, ne vindem bunurile, spatiile media de pe bloguri sau articolele.
dezamagim si mahnim cu un pret.
ne inchinam in fata materialismului din terbilism sau pur si simplu din lacomie, uitand sa fim oameni si devenind doar consumatori.
tu cu cat te vinzi?

In ultimele saptamani am vazut 3 spectacole la Teatrul de Opereta “Ion Dacian”. 3 muscial-uri super promovate si cu o distributie de zile mari.
Mare mi-a fost insa surpriza sa aflu ca de fapt distributia era alta: niste semiprofesionisti de duminica, iste copilasi care se jucau de-a spectacolul in sufrageri, cu noi invitati din greseala.

Romeo si Julieta, dar mai ales super titrata Maria de Buenos Aires- mari mari dezamagiri.
Fatuca din ambele roluri cred ca si-a uitat vocea prin vise, total pe langa. Cel putin in Maria de Buenos Aires mai bine tacea. Pur si simplu a stricat interpretarea superba a instrumentistilor. Iar Julieta nu o sa fie pe bune nici in cele mai cele vise ale ei.

Paris Mon Amour – jos palaria! f misto show-ul si felul in care este pus in scena.
Spuneti ca unii sunt rai cand spun ca “generatia tanara e praf”. Pai sa vedem: Opereta si Opera- lipsa voci nenica. Slava Domnului ca mai sunt inca vocile vechilor generatii si din cand in cand ii mai poti asculta pe ei fara sa te oripilezi, insa e dificil sa o vezi pe Traviata la …+60 de ani

Decoruri si corpuri de balet avem cu ce

La fel si prin Teatre. Vezi un Gaitan, un Mihaita, un Banica, un Marius Capota, o sau un ce vreti voi, dar nimic nou. Ei sunt consacrati si ne incata de zeci de ani pe scena si in filme, dar tineri nici aici nu avem?

Aham. tinerii ii avem la TV si in cluburi, sau conducand bolizi pe care nu i-ar fi putut cumpara nici daca munceau de la 1 an. Ii avem la party si shopping la …. Saint Tropez, la ByMoniCACOlumbeanu Citeste mai multe »

… sau cand nu ne dezamagesc rezultatele proaste ale sportivilor (vezi fotbal) au grija altii sa ne aduca amaraciunea.

Ultimele zile au fost foarte pline pentru mine. Am venit din Belgia, am fugit la mare si am revenit in goana in Bucuresti, la concertul lui Bon Jovi. Acest final de saptamana a fost de-a dreptul exceptioanl pentru noi romanii: Meciul Victoria lui Lucian Bute in Romania si concertul impricinat.
Recunosc ca nu am fost la curent cu nebunia anterioara galei de box, pt ca nu sunt un fan al acestui sport, insa daca as fi fost acasa, sau oriunde unde as fi avut un TV, sigur m-as fi uitat, pt ca lupta un campion mondial roman. Dupa atatia ani in care fotbalul a devenit rampa de lansare pt vedete in Click.ro, la Deva lotul s-a subtiat, Camelia Potec parca a imbatranit nitel, iar Hanescu nici el nu pare a fi prea verde, pt mine au ramas in picioare Handbalul, Boxul – prin Leonard Doroftei si Lucian Bute si tenisul feminin.

Dupa atatia ani in care romanii au plans ca nu ii pot vedea pe Doroftei si apoi pe Bute luptand pt centurile lor in marile arene (amintiti-va ca doar de curand au inceput sa transmita si posturile romanesti meciurile lor de afara), a venit si momentul in care un campion mondial isi apara titlul in tara sa natala, nu in cea adoptiva.

Pentru mine ca roman, asta a fost mandria cea mai cea, sa il vad pe nenea ala jmecher pe care il adora un continent intreg (America de Nord) si nu numai cum boxeaza la el acasa. Lucian Bute este un super ambasador pentru tara asta care nu mai are cu ce sa se laude. Lucian este un exemplu pt generatiile tinere de prafuiti si afumati, deci numai de bine depsre dansul.
Si vine meciul, si vine si victoria si vine si mizeria tipic romaneasca imediat dupa meci.
Apare Udrea si se lauda cu audienta etc, apoi incepe nebunia in presa. Toata sleahta anti PDL incepe sa loveasca in Udrea, negandind nepasandu-le o secunda ca orbiti de ura, furie si de banii pe care ii primesc de la angajatorii lor, lovesc de fapt in primul rand intr-un campion mondial roman!!!

Ok, Udrea s-a lipit de eveniment. So What??? Orice politician care ar fi fost in locul ei ar fi profitat de moment si s-ar fi suit pe val (asa cum zice la cartea de PR). Deci, nu e Udrea mai desteapta/proasta etc fata de oricare altul (afirmatia e valabila numai pt acest context).

Ce mi se pare de rahat este insa reactia presei romanesti. Repet: romanesti. Presa care in loc sa “tina” cu ROMANUL campion mondial, loveste in acesta cu maxima indarjire, umbrindu-i realizarea si efortul de a lupta in Romania, doar de dragul de a se lua nitel de Udrea.

Domnilor jurnalisti meseriasi ce sunteti, nu va este jena sa improscati cu rahat o reusita de zile mari a unui sportiv roman care a boxat atatia ani in Canada, cand noi habar nu aveam cine e??? cand noi nu i-am oferit nimic!!!! Bute s-a dus prin alte tari si a muncit sa ajunga unde este acum, iar acum cand e in culmea gloriei vine sa daruiasca Romaniei din succesul sau, desi Romania nu a facut nimci pentru el. Iar in ceasul 12 si ceva, Romania ii multumeste cu un scandal de 2 bani jumate!

Va rog sa va puneti un minut in pielea lui Lucian Bute si sa va ganditi cam ce simte omul asta acum.

Lucian, te rog sa ne ierti marlania. Asa suntem noi, romanii!
si tu, si alti romani adoptati de alte tari, care ajunsi in varf, sunt revendicati nedrept de Romania. (vedeti cazul romancei castigatoare a premiului Nobel samd). Nu suntem demni de voi. Citeste mai multe »

am o prblema cu el si va rog sa ma ajutati. nu stiu cum sa fac rost de mai mult timp. ma ingrop in chestii si parca odata cu varsta mi se pare ca timpul incepe sa treaca din ce in ce mai repede. acum 5 ani mi se parea tare lunga ziua. acum vin la birou si cand ma uit la ceas e deja 4, nu am facut x si z chestii, iar dupa birou, daca stau sa fac x si z lucruri sigur nu mai am timp sa fac a si b.
am ajuns sa imi prioritizez totul, de la intevederi, telefoane, mailuri taskuri la ce cafea sa beau sau nu cu cineva, sau daca stau mai mult de 30 min de vorba cu tata intr-o zi. am ajuns sa imi dau seama ca este seara si pana in pranz promisesem sa dau un teelfon, dar efectiv nu am avut cand si tot asa. nu mai spun de nu stiu cate idei si aritcole care zac in draft si nu am timp sa le finalizez si tot asa.

timpul asta stiu ca e pretios tare de tot, dar nu are nimeni de vanzare?

Data fiind perioada sarbatorilor, majoritatea brandurilor cu care colaborez au scos la bataie diferite promotii sau concursuri cu premii de toate soiurile si valorile. Dupa o perioada competitionala de 3 saptamani, iata ce am gasit: o specie de utilizator roman, concurs stoker. Cum se manifesta?

Pai sa vedem: stie cam tot ce misca in materie de concursuri online, nu rateaza niciunul. Absolut niciunul! Mai mult de atat, urmareste cu sufletul la gura fiecare miscare a brandului respectiv cu privire la concurs, iar daca cumva brandul respectiv intarzie cu un anunt, pune mana si pe twitter, facebook direct message si facebook chat  (si oriunde mai gaseste un contact)si  ia la intrebari brandul imprincinat. Daca userul nostru este ignorat sau nu primeste un raspuns instant, insista hotarat. Este un luptator, nu renunta cu una cu doua.

Cand constata ca nu a castigat, da mesaje mai departe, exprimand parerea de rau ca nu a castigat, ca oricum concursul a fost “manarit” si jocurile erau facute, ca oricum de fapt nu a inteles foarte bine ce trebuia sa faca pt a castiga si oricum organizatorii nu au fost suficient de transparenti viata e grea si lumea rau. Si daca se supara, isi aduce si 10 preitenii sa iti arate ce smecher e si cat poate sa te critice si sa improaste cu noroi.

Sunt situatii in care brandurile cu suflet mare si dare de mana vad cati oameni si-ar fi dorit un premiu de la ei si revin cu o noua serie de cadouri, cu valoare mai mica decat cele initiale, pe care le ofera GRATUIT. In acest caz, daca premiul nu le este accesibil din motiv geografic de exemplu, (gen firma X nu are filiale in toate orasele, satele, comunele, catunele, pajitisile cu scufite rosii etc) tot brandul e de rahat si nemernic ca nu are si o filial la badea Cretinion in poarta. In aceasta situatie, badea Cretinion in loc sa aprecieze ca brandul impricinat si-a dort sa ii faca un cadou, adica o mocangeala, crentionul-ul face gura si arunca cu ….. in brandul respectiv.

De asemenea, in cazul concursurilor cu un singur premiu, unii participanti care evident nu au castigat incep sa emita pretentii de genul: “Un premiu mai mic nu aveti? Dar de ce nu aveti premii mai mici? Noi nu contam, doar marele castigator conteaza? “ Mi se pare absurd sa incepi cu asemenea aberatii cand regulamentul respectivului concurs specifica foarte clar ca este vorba despre numai si numai un singur premiu, care consta in X obiect/serviciu/suma.

Cand sunt concursuri care necesita de exemplu trimiterea unor raspunsuri  prin intermediul unui formular , iar aceste raspunsuri nu sunt disponibile numai pentru organizatori si nu si pentru publicul larg, userul pierzator incepe si cere “desecretizarea dosarului”, adicatelea “da’ de ce a castigat ma nene ala si nu io?” . Pai mai nea Cretinion, hai sa luam un exemplu: Pe muchie de cutit – o emisiune de la ProTv care a facut minuni prin transformarea look-ului unor persoane. Selectia s-a facut pe baza unor scrisori in care bietii oameni povesteau cat de urati si frustrati sunt, cat de afundati in depresii si lipsiti de incredere in ei sunt samd. E clar ca sunt povesti triste. Cum ar fi fost ca ProTv sa publice TOATE acele scrisori? Daca oamenii ar fi fost nevoiti sa isi expuna aceste problem “in gura mare” in fata tututror, credeti-ma ca nu ar mai fi avut Pro-ul o baza de selectie atat de mare, pt ca logic, nimanui nu ii place sa povesteasca despre complexele, handicapurile si frustrarile lui in fata tarii intregi.

Mi-ar placea teribil sa existe undeva o “lista neagra” cu asemenea concurs stokeri care sa fie exclusi automat din orice fel de competitii online si nu numai.

Sunt niste oameni lipsiti de scrupule, de bun simti si fair play. Da, oricine are dreptul sa participle la un concurs, dar cand faci din asta un job full time, iar cand nu castigi faci de ocara orice brand care baga niste bani in online si nu numai, brand care face bine multor oameni si nu se lauda neaparat in gura mare, sau pur si simplu TU habar nu ai, mi se pare total deplasat si da, meriti sa nu paritcipi nicoidata la niciun concurs!

ps:  spameaza la greu si sunt certati cu gramatica si DEX-ul

Am dorit o canapea anume, gasita la Kika. Ma pregatesc sa plec catre ei sa o platesc si stiind ca nu mai erau multe produse in stoc din modelul ales de mine, ma gandesc totusi sa dau un telefon sa ma informez, sa nu bat drumul degeaba.
Pun mana pe telefon, green-green la Kika si adresez urmatoarele intrebari in ordine

1 – modelul x este in stoc?
Kika: da
2 – va rog sa imi confirmati pretul de livrare pt sectorul X  
Kika: confrima
3 – daca sosesc in aceasta seara sa achit rpodusul, cand credeti ca va putea fi livrat?
Kika: in ziua urmatoare sau cel tarziu poimaine
4 – sper ca pot lua factura pe firma Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei.

Ma blochez, multumesc si inchid. Dupa cateva ore revin cu un telefon, speran ca poate prima mea interlocutoare era incepatoare sau neclar informata. Reiau seria de intrebari, totul bine si frumos, iar la ultima intrebare aud
Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei sau cu certificatul de inregistrare fiscala in original.
Deja ma enervez, gradul de aberatii crestea exponential. Interlocutoarea mea ma intreaba daca vreau sa mai discut si cu Y de la departamentul comercial. Ma suna si Y care incepe fix cu replica:
imi pare rau, dar nu va pot da alt raspuns decat cel pe care deja vi l-a dat colega mea.

Ok, ma enervez, ma resemnez ( ca deh, vroiam musai canapeaua impricinata). Ma dau peste cap sa sa ajung sa iau stampila, mai incurc si inca vreo 2 oameni pt asta si dupa cateva ore eram la ei in magazin, unde ce sa vezi? Responsabilul de departament (canapele) imi preia datele firmei si imi spune ca nu aveam nevoie de minunata stampila sau alte dezinformari ale colegelor lui. Stampila este totusi necesara daca ridici bunul pe loc din magazin, dar eu solicitasem transport, ceea ce insemna clar ca nu e nevoie de alte formalitati.

Uite fix pt mizerii de genul asta nu am de gand sa mai cumpar nimic de la ei, pt ca habar nu au sa ASCULTE clientul,  sa gandeasca inainte sa dea un raspuns mecanic, nu mai vorbim de INTENTIA de a incerca sa solutionez cumva situatia pt a nu pierde un client. Interesul lor manifestat fata de client absolut absent. Sa ne mai miram ca e criza cand in Romania notiunea de servicii sau customer care nu exista?!

sunt capoasa si poate prea old fashion. stiu asta, de multe ori am fost acuzata ca sunt cam baba, insa pe bune ca nu ma pot abtine.
pe unde intorci netul citesti numai despre antreprenori si consultanti in te miri ce, iar cand vrei sa vezi un profil al imprcinatului, constati ca e un tanar simpatic de vreo 20 si o lecuta de ani, care probabil inca e student, sau a renuntat la facutate, pt ca el oricum stie mai multe decat il pot invata cei de acolo.
apoi ii vezi pe lista de speakeri ai unor evenimente destul de underground, undei isi dau ere de oameni de megabusiness, dar daca ii iei la bani marunti, constati ca au avut un super strat-up: un business online (a se intelege blog) pe care l-au facut cu 2, 5 lei si pe care l-au inchis in 2 saptamani, … si inca unul si inca… si inca… si inca. adevarati aspiranti, cu ifose cat casa si practica zero.

in schimb stiu o groaza de oameni care fac lucruririle sa se intample si pe care nu ii vezi rupandu-se in figuri, desi chiar au cu ce, fie strategi, oameni de media, oameni de online, marketing in general, fie la client, fie in agentie. ei sunt prea ocupati cu munca si studiile sa ii vezi dand lectii despre antreprenoriat si management. am obosit sa aud/vad numai antreprenori, experiente de viata, oameni faini si alte ifose copilaresti. nu vreau sa insir toata lista de oameni pe care ii cunosc sau ii admir teribil pt ceea ce au facut, dar cativa tot va pot indica: doru panaitescu, ionut munteanu, chinezu, dl.refresh – cocioaba, andrei rosca (asta din grupa de online) si lista poate continua cu multe nume grele ale mediului business adevarat, insa pt asta exista topul forbes.

nu nene, baietii si fetele  care fac sa se intample lucruri vorbesc eventual despre ce fac (dar si asta f rar), nu preiau din prezentari de pe afara cate un citat doua si apoi vin si fura ochii necunoscatorilor, sau vin sa vorbeasca la evenitmente despre al caror subiect care habar nu au (vedeti si aici si la Raluxa un eveniment tare simpatic

sa tina lectii despre antreprenoriat sunt indreptatiti cei care conduc propriile lor businessuri a caror cifra de afaceri sare de “primul milion de euro”

asa ca dragi tineri, va invit sa puneti mana sa faceti lucruri, sa luati tepe, sa ratati proiecte, sa castigati pitchuri, sa aveti realizari rezonante, ani de munca si experienta dovedita si apoi sa apareti si sa vorbiti despre antreprenoriat, start-up uri samd.

Desi in general dau pe afara de optimism si vad lucruile roz bombon, iacata mi s-a luat de atata credinta ca maine va fi mai bine. O citeam pe draga Minxieee, insa din pacate nu pot fi de acord cu ea.
Nu cred ca mai sunt multi romani asa de optimisti, visatori si naivi ca ea. Nu cred ca maine ne va fi mai bine, nu cred ca peste 10 ani ne va fi mai bine, nu mai cred si punct.
Mi-a ajuns sa vad oameni care au invatat si muncit o viata si acum traiesc cu o felie de paine. M-am saturat sa vad cum toleram hotia si tiganii, manelizarea romanilor si analfabetismul. Am obosit sa platesc contributii la stat, din care anumite etnii se sevresc binemerci, fara sa contribuie cu o letcaie la magicul buget de stat.
De ce sa platesc timp de 18 ani alocatia unui copil care mai apoi sa nu aiba un loc de munca, dimpotriva sa fure, sa dea in cap, sa plece pe afara si sa ne faca de 2 bani. De ce sa platesc pt ajutor de lapte praf si scutece pt tigancile femeile care fac cate 10 plozi si care traiesc numai din alocatia de stat a copilului + acel salariu postnatal care se acorda de stat timp de 2 ani, chit ca femeia respectiva nu a muncit o ora in viata ei si nu a contribuit la acel buget de stat cu 1 ban in vietisoara ei.
Am obosit sa vad cum politicenii de toate culorile, varstele si sexele se acuza unii pe altii de hotie, impotenta, coruptie. Toti au mostenit cate o mare gaura, dar toti au marit gaura aia si au marit conturile si burticile. Nu mai vreau sa fiu reprezentata in parlamentul european de fetite tip Eba, nu vreau sa am un prim ministru prof de drept care habar nu are intrumentele pe care le are la dispozitie executivul, sau ce e sau nu constitutional ori atacabil la Curtea Constitutionala a Romaniei.
Nu vreau sa mai platesc asigurari de sanatate catre stat, cand eu apelez la un provider de servicii medicale privat.
Nu mai vreau sa dau bani la fondul de pensii pt ca la batranete sa imi dea si mie vreo 200 ron / luna. Prefer o pensie privata 100%.

Si ii mai aud pe unii visatori ca cei care nu mai credem suntem de condamnat pt ca nu facem nimic. hai nu zau?! Ia sa vedem un exemplu recent: greva din fata ministerului de finante – un fiasco de zile mari.
Romanul nu are simt civic sau spirit de echipa. Romanul este individualist si cat timp lui personal ii merge ok, comenteaza la greu pt ca la asta se pricepe superbine, insa nu va inteprinde nimic.
Degeaba eu nu dau spaga, degeaba eu nu arunc gunoi pe jos, degeaba eu nu mananc seminte in autobuz, cand majoritatea asta face. E dureros adevarul, insa avem fix ceea ce dorim: telenovele si menlisti la televizor, un Dan Diaconescu care va ajunge in curand in Parlament samd.
Nu vreau sa am de’a face cu Romania de azi si nu mai cred ca vor veni acele zile mai bune.

mi s-a cam luat sa ma rog pt normalitate. as vrea atat de mult ca si in Romanica taximetristul sa nu mai injure ca la usa cortului cu tine femeie pasager si client in masina, sau ca vanzatoarele din magazinele mai de doamne ajuta sa nu se mai uite la potentialii clienti de sus, sa ii trateze cu flit sau sa ii sufoce fie cu intrebarile, fie prin simpla prezenta, urmarindu-i pas cu pas ca pe cei mai mari hoti. mi-ar placea sa avem un circuit dedicat sporturilor cu motor, unde atat pasionatii de masini cat si pilotii moto sa se poata “distra” in conditii de siguranta, fara ca un dement beat ranga sa ii ia ca pe popice. as mai vrea ca tanti de la ghiseul bancii sa invete sa fie mai zambareata si amabila, pt ca la leafa ei contribuie fiecare client al bancii, oricat de mic / mare este. mi-ar mai placea ca angajatorii sa isi plateacsa angajatii la timp, sau sa isi respecte termenele date cand amana ziua de plata. as vrea ca angajatul roman sa nu mai fie tratat ca un sclav pe plantatie, sau angajatorii sa considere ca le fac o favoare angajatilor oferindu-le un loc de munca. nu oameni buni, oamenii lucreaza pt banii pe care voi aveti obligatia sa ii platiti catre ei, nu le dati gratuit acei bani. cand te porti de 2 lei cu angajatul si te doare in cot de salariul lui, de ratele la banca, obligatii financiare fixe (gen chirie, intretinere etc) sau pur si simplu te odare in cot daca au bani sa manance in ziua respectiva, cum naiba mai ai pretentii de la ei?! cu ce ii motivezi? purtandu-te de 2 bani, tipand ca la nebuni si uitand sa dai le pa birou cand vin zilele de plata si oamenii aia stau si asteapta la mila ta?!!!!!

aham, asta e o zi cand spun mi s-a luat sa ma rog pt normalitate