Category Archives: oameni și locuri

Vise de copila

Am vazut poza pe Facebook si mi-a derulat in minte o sumedenie de imagini si intamplari din copilaria mea. Cred ca nu e copila care sa nu se fi imbracat pe furis cu hainele mamei, matusii sau suorii, ori care nu a vistat cu jind la ziua in care urma sa abia voie sa poare in sfarsit fabulosii pantofi cu toc.
Si eu, ca orice copila normala din perioada anilor ’80 asteptam ca mama sa plece la birou pentru a incepe parada modei: imprumutam halatul de casa al mamei (un halat absolut superb, care se petrecea si se lega cu un cordon alb in talie) si apoi dadeam iama in pantofii cu toc. Avea scumpa de ea niste pantofi delciosi, din “antilopa” majoritatea, fabricati de Guban. Fie vorba intre noi, as da orice sa mai gasesc acum asa pantofi.
Imi placeau unii oliv, cu un toc cred eu de 5 cm. Mai furam si un sirag de perle (pe care azi il port in mod legitim) si niste clipsuri si gata, eram “mare”.

Ma plimbam prin casa mandra foc, imi imaginam ca sunt o diva de pe la TV si ma ascundeam rapid cand vecina de la 5 venea si batea la usa pt ca tropaiala mea pe gresie si parchet o deranja cam tare.
Mai purta mama pe vremea aceea si niste sandale absolut geniale (pe care le are intr-o cutie si azi): erau cu talpa ortopedica, cu un toc de vreo 7 cm. Partea de sus era din piele intoarsa rosie, cu botul inchis si o bartea finuta in spate. Pe partea din fata erau si cateva floricele micute, tot din piele intoarsa facute. Incredibil de feminine, cochete si comode (spune mama). Ma uit azi la ele si parca ar fi incaltaminte de papusa. Atat de mici (mama poarta 35), frumoase, incredibil de feminine.
Cand puneam piciorul in ele, eram deja “Alba ca Zapada”.

Cel mai haios moment a fost insa cand am decis ca este cazul sa ma machiez. Am urmarti-o pe mama foarte atenta cum aplica un fard bleu pe pleoape, apoi un creion dermatograf pentru conturul ochilor ei aboslut superbi, rimel, 2-3 priviri de verificare, ultimul retus pentru freza ei a la Mireille Mathieu.

Am asteptat ca frumoasa mea mama sa plece la birou, mi-am luat ustensilele si m-am pus pe treaba. Mi-am colorat pleoapele cu un albastru mai inchis (nu aveam curcubeu in penar, ci doar 4-5 carioci) am mai pictat si un contur de ochi si apoi m-am dus la tata sa imi dea o nota.
Ei bine, saracul de el, a ramas socat. Copilul lui de 3 ani tocmai avea ochii vineti si bietul de el nu intelegea de ce. S-a panicat groaznic, crezand ca m-am lovit prin casa, dar nu intelegea cum si cand. A sunat-o pe mama, i-a relatat isprava si s-a documentat care are putea fi modalitatile de inlaturare a make-up-ului meu si s-a pus pe treaba.

Au trecut multi ani de atunci,

care e pretul?

oamenii sunt de vanzare. si nu doar o parte din munca lor, ci ei insis sunt de vanzare.
in fata banului omul uita absolut orice, mai ales pe cei care i-au acordat sprijin atunci cand a fost mai greu.
ne vindem munca, forta, creativitatea, inteligenta si abilitatile. ne vindem influenta, ne vindem bunurile, spatiile media de pe bloguri sau articolele.
dezamagim si mahnim cu un pret.
ne inchinam in fata materialismului din terbilism sau pur si simplu din lacomie, uitand sa fim oameni si devenind doar consumatori.
tu cu cat te vinzi?

Poker cu Mihaita, Gaitan si Teodosiu

Sambata seara, pt a 150-a oara, publicul s-a ridicat in picioare pentru George Mihaita, Vladimir Gaitan, Valentin Teodosiu, Simona Stoicescu si Adrian Lustig. Cei 4 jucatori de Poker si creatorul regulilor din aceasta seara.
O piesa minunata, o fresca extraordinara a societatii in care traim.
Poker a sarbatorit a 150-a reprezentatie avandu-l in sala si pe Ariand Lustig, omul care a facut cartile pt toate aceste partide.

“Încă o şansă a Teatrului de Comedie de a se face remarcat.
ŞANSA TOCILESCU
Premieră absolută pe o scenă. Un mare dramaturg – Lustig.
Este prima comedie românească, din cele vreo 150 pe care le-am citit, care este ancorată în realitatea imediată, în circul care ne înconjoară.
Pornim la joacă cu trei aşi – Tocilescu, Lustig, Comedie
Jucăm poker şi nu trişăm.
Unii aleargă după o royală toată viaţa.
Noi am prins-o: Poker de Adrian Lustig.”
George Mihăiţă

Domnilor, va multumim pt o reprezentatie exceptionala!

pe voi va rog sa mergeti la Teatrul de Comedie si vizionati piesa! Ar fi mare, mare pacat sa o ratati, mai ales ca interpretarea este geniala.

Barbate, avem treaba: intinerim cu 10 ani

               …pentru o seara.
Vreau sa fim studenti, fara masina, fara prea multi bani, fara prea multe pretentii si ifose, cu extrem de multa nebunie si pofta de viata, cu naivitate si nerabdare.
Vreau sa ma scoti in oras, intr-o noapte, sa dansam intr-un club inghesuit, cu fum, cu pustime, cu bere ieftina si muzica buna. Sa ne sarutam in timp ce dansam inghesuiti cu ceilalti, sa ne atingem pofticios si timid, sa facem toate tampeniile pe care le faceam.

hai, hai ca avem de treaba!

Jezebel si Emy Dragoi – un duet de zile mari

De Jezebel m-am indragostit de ceva vreme, de cand am auzit-o cantand Historia de un amor sau cantecele Mariei Tanase. De fiecare data cand o vad si o ascult ma rup de cotidian si fug in Bucurestiul de alta data, printre pahare cu vins coniac sau vin ars si fum de tigarete lungi.
De curand am revazut-o la Gyuri’s Pub, alaturi de Emy Dragoi intr-un show absolut demential.

De ce tin eu mortis sa va povestesc despre ea? Ei bine, pe langa maiestria cu care canta si virtuozitatea de care da dovada, Jezebel are si o poveste spectaculoasa.
Izabela Barbu este un fost director din sectorul bancar, care a ales sa renunte la un drum sigur (cat mai poate fi ceva sigur in ziua de azi) si sa faca ce iubeste cu adevarat. Si-a urmat pasiunea sprijinita de partenerul ei de viata si astazi ne incanta serile in diferite localuri din Bucuresti, iar succesul nu a intarziuat sa vina.
Nascuta la Tulcea, acum …niste ani, absolventa a Facultatii de Management Financiar Bancar – IBR, astazi un artis minunat si complex.
Pasiunea cu care canta este absolut uimitoare iar interpretarile ei lasa audienta muta. Nu ratati ocazia sa o vedeti si sa o ascultati, veti fi uimiti de o noua Maria Tanase.