Category Archives: oameni și locuri
Le Lude
Dupa ce ieri m-au uitat de sus la nori, azi am ajuns cu picoarele in iarba, pe pajistea lui La Lude, un colt de lume care respira istorie si emana eleganta.
Ma plimb desculta prin iarba si aud parca frumoasele curtezane chicotind in apropiere. Parca se simte si mirosul de pudra ticsita in perucile de alta data iar pe una din alei praful se ridica sub copitele bidiviilor.
Micutul castel este o opera de arta nascuta dintr-o fortareata decorata ulterior de maestrii renasterii italiene si apoi modelata si desavarsita de generatii la rand.
Candelabre de cristal de Bohemia (unul din ele cantarind nu mai putin de o tona), picturi si tapiserii vechi de sute de ani, toate impodobesc cocheta cladire.
Continui sa ma plimb si nu ma mai satur de ce imi vad ochii. Un peisaj de vis, un peisaj de film. Vreau sa opresc timpul in loc. Se poate ?!
Vreau sa ma opresc o vreme si sa … numar stele.
Concert in pestera din Rasnov
Sambata am revenit la Rasnov, orasul in care mi-am petrecut copilaria. Pe langa bucuria de e revedea acele locuri minunate, am avut o supriza si mai placuta: Dev-ul m-a dus la un concert cu adevaart inedit: 4 clarinete – Academic Quartet alaturi de un percutionist au sustinut un mic recital in Pestera de pe Vale (a se citi valea cetatii)
Pretul unui bilet: 40 ron. program artistic: in fiecare sambata, incepand cu ora 18.00 (trebuie sa fiti prezenti in jur de 17.45 la intrarea in pestera).
E ceva cu adevarat inedit, nu’s multe locuri in lume unde poti vedea si asculta asa ceva si pe bune ca ne e la indemana, accesibil si permisibil.
Nu ratati aceasta experienta. E unica si tare, tare frumoasa.
Pestera Valea Cetatii se afla la 1,5 kilometri distanta de Rasnov, pe DN 1E Rasnov – Poiana Brasov si a fost amenajata anul trecut de o echipa de speologi, investitia fiind de aproximativ 300.000 de euro.
Ce bine ca esti!
Simona a scris un articol de zile mari cu privire la “Ce frumos e să fii femeie!“. Uneori cred ca wonder woman e mai pe la toate colturile. Pe fisa postului prezentata de Simona, eu as adauga si tandemul sarcina + nastere.
Dar cum noi femeile avem un pogon de chestii pe care le consideram corvoadele intamplarii de a ne fi nascut femei, mi-ar placea as vedem si lista chinurilor barbatesti.
Din lista plangerilor dragilor mei prieteni, as enumera:
*obiceiul / obligatia de a achita nota de plata atunci cand ies cu o doamna / don’soara
*deschisul usii la masina
*caratul sacoselor sau bagajelor ei
*cumparatul – daruitul florilor
* cautatul capsunilor proaspeti noaptea pe la 2-3, cand ea este graviduta
*
*
*
Domnilor, aveti cuvantul!
Singuratatea in doi
Cred ca una din cele mai triste situatii in care poate ajunge un cuplu este singuratatea in doi. Momentul in care simti ca cel de langa tine participa in viata ta mai putin decat prietenii tai cei mai buni, cand nu mai sunt pasiuni si activitati comune, cand discutiile si intreg comportamentul devine o rutina si nu mai ai chef sau curaj sa spui ce vrei, ce simti, ce gandesti cu privire la orice, cand nu mai exista noi, ci doar tu si eu.
Sunt momente cand partenerul de viata devine pur si simplu un strain. E trist, e adevarat, si putini sunt cei care reusesc sa se redescopere.
Nu cred in ciorbe reincalzite, dar nu cred nici in chestiuni venite de la sine. Intr-o societate care ne coplesteste zilnic, e dificil sa nu te lasi luat de val si sa faci si alt tip de eforturi.
Este dificil sa recunosti o problema atat de dureroasa si cel putin la fel de dificil este sa lupti pentru a o rezolva.
Insa atunci cand rezultatul merita, nimic nu este prea mult. Aloca timp, aloca orice fel de resurse si redescopera omul de langa tine si fa-l sa te redescopere.
In timp, toti ne schimbam. Da, nu mai suntem cei care eram acum 10 ani, ci ne modelam, iar daca evolutia noastra ne indeparteaza de partener, e clar ca trebuie sa mergem mai mult langa el si sa-i oferim sansa sa ne inteleaga evolutia si noi pe a lui.
Si daca vreodata ajungeti in acest impas, biscuiteste va rog sa nu abandonati. Fuga, renuntarea,
Rest in Peace AleXX
Unii poate nici nu au auzit vreodata de el, iar altii nu il vor uita niciodata.
