Category Archives: românești

Ponta – fail

A picat guverul condus de Mihai Razvan Ungureanu iar bietul nostru leu greu a slabit subit in fata Euro in cateva ore.

Este nominalizat Ponta pt a deveni noul premier al tarii, ciolan functie la care jinduieste de atata vreme micuta marioneta PSD-ista. Nici nu a apucat sa se instaleze in functie, nici macar nu si-a prezentat viitorul cabinet, dar deja USL-ul si gasca de jurnalisti de la Intact inventeaza scuze pt tot ce nu va face Guvernul Ponta. Ba ca nu au bani, ba ca nu au timp, ba ca o fi si o imparti.

Nu credeti ca e putin cam penibil, cand nici macar nu ti-ai format guverul sa te scui pt esecurile ce urmeaza sa le ai?

Nu imi plac pedeleii de nicio culoare, insa cum Dumnezeu sa imi doresc o tara condusa de un Antonescu care mereu pare in sevraj, care stie doar sa isi aranjeze freza in public, sa petreaca dimineata pana la orele 12 la cafenele si sa munceasca maxim o ora pe zi, sau de un Ponta complet dirijat de Nastase si Nea Nelu si care dupa ce a balit ani de zile la o pozitie de forta, acum, cand a primit-o, se scuza ca nu va putea face.
USL – nu multumesc!

nepasare, ignoranta si/sau habarnism

azi o domnisoara de profesie om de comunicare, se manifesta pe twitter: “un copil cu ADHD sever se agita in fata mea in metrou, iar tatal lui se uita la el senin…oh, yeah!”

sincer am ramas blocata cateva secunde. suntem atat de tampiti? atat de indiferenti? atat de egoisti si incapabili de a accepta alturi de noi oameni diferiti, oameni cu probleme pt care medicina si toate stiintele pamantului inca nu au gasit solutii?
…si mai apoi eroina mea afirma “sunt solutii pentru asta. una e sa mearga cu el la specialist si sa aiba mai multa grija de activitatile lui,” – pe bune? hai lasa-ma! atunci milioanele de parinti disperati din lumea asta sunt niste cretini ca ei nu au aflat inca solutiile stiute de ea.
si ma intreb, daca parintele nu are masina, ce ar trebui sa faca? sa ceara scuze milioanelor de bucuresteni pt ca trebuie sa foloseasca RATB-ul sa transporte copilul de la scoala poate la o sedinta de terapie? sau poate pur si simplu familia respectiva nu isi permite prgrame de terapie care nu sunt ieftine. sa ceara voie metrorex-ului sa intre cu copilu la metrou? sa faca o cerere la Oprescu si la Borbely sa vedem daca i se permite copilului sa respire acelasi aer cu noi?!
hai sa revenim! realitatea trista din pacate e ca din ce in ce mai multi oameni sufera de maladii care inca nu pot fi vindecate. in unele situatii norocoase, daca le putem numi astfel, boala poate fi usor controlata, asta daca ai suficient “noroc” dar mai ales bani.
In societatile civilizate, aceste cazuri sunt acceptate, iar oamenii trateaza cu intelegere aceste cazuri, oferind astfel sprijinul lor. nu se uita la acesti oameni cu probleme ca si cand ar fi handicapati, ci ii trateaza diferit si frumos, facand familia respectiva sa se integreze mai usor in societate, nu izgonindu-i, nu etichetandu-i si punandu-i la colt! nu dand noi din picioare ca avem in fata un copil BOLNAV si noi suntem atat de intepati, plini de noi, infatuati, importanti si isterici, incat sa intrebam: cum de isi permite sa existe langa noi”
hai sa nu fim prosti, nesimtiti si ignoranti! hai sa fim umani si sa nu mai fim atotstiutori!

nu doresc raul nimanui, insa mi-as dori ca pentru o zi, personajul enuntat mai sus sa fie parintele unui copil cu ADHD.
si da, tatal isi va privi mereu copilul senin, pt ca este copilul lui, sange din sangele lui si suflet din sufletul lui si mai mult ca sigur si-ar da ultimul strop de sange sa isi vada copilul la fel ca ceilalti si cred ca nu am vrea niciunul dintre noi sa fim in pielea unui parinte care se intreaba frustrat si indurerat: “dupa ce eu mor, cine va avea grija de copilul meu”

Munca – o alegere

Aseara eram in metrou, veneam de la lucru. Ochii obositi, mintea in o mie de zari, dar un chip mi-a atras atentia: un batranel simpatic manca cu super pofta un pateu cu branza. Dar il rontaia cu atata pofta de ziceai ca e cea mai cea friptura.
Am coborat privirea mai jos si am vazut ca batranelul meu avea o plasa cu colete micute. Da da, colete cum sunt cele care vin prin curieri.
Ridic privirea, vad o tolba indesata bine cu plicuri si pliculete.
Ridic privirea si mai sus, pe geaca batranelului era trecut numele unei firme de curierat.

Ma gandesc instant la indemnul Ralucai, “munciti ba!” la cersetorii care asteapta sa fie salvati de noi, la tinerii care au zero experienta dar vin la interviuri numai daca li se ofera 1000 de euro salariu….
Aveam in fata mea un om care cu siguranta putea sta acasa, la pensie. A ales sa nu faca asta, a ales sa munceasca si nu afisa pe fata nicio urma de tristete, depresie, sau o expresie care sa starneasca mila.
L-am urmarit pana a coborat din metrou, l-am privit cu admiratie. Cu multa admiratie.

care e pretul?

oamenii sunt de vanzare. si nu doar o parte din munca lor, ci ei insis sunt de vanzare.
in fata banului omul uita absolut orice, mai ales pe cei care i-au acordat sprijin atunci cand a fost mai greu.
ne vindem munca, forta, creativitatea, inteligenta si abilitatile. ne vindem influenta, ne vindem bunurile, spatiile media de pe bloguri sau articolele.
dezamagim si mahnim cu un pret.
ne inchinam in fata materialismului din terbilism sau pur si simplu din lacomie, uitand sa fim oameni si devenind doar consumatori.
tu cu cat te vinzi?

Opereta, teatru si iluziile

In ultimele saptamani am vazut 3 spectacole la Teatrul de Opereta “Ion Dacian”. 3 muscial-uri super promovate si cu o distributie de zile mari.
Mare mi-a fost insa surpriza sa aflu ca de fapt distributia era alta: niste semiprofesionisti de duminica, iste copilasi care se jucau de-a spectacolul in sufrageri, cu noi invitati din greseala.

Romeo si Julieta, dar mai ales super titrata Maria de Buenos Aires- mari mari dezamagiri.
Fatuca din ambele roluri cred ca si-a uitat vocea prin vise, total pe langa. Cel putin in Maria de Buenos Aires mai bine tacea. Pur si simplu a stricat interpretarea superba a instrumentistilor. Iar Julieta nu o sa fie pe bune nici in cele mai cele vise ale ei.

Paris Mon Amour – jos palaria! f misto show-ul si felul in care este pus in scena.
Spuneti ca unii sunt rai cand spun ca “generatia tanara e praf”. Pai sa vedem: Opereta si Opera- lipsa voci nenica. Slava Domnului ca mai sunt inca vocile vechilor generatii si din cand in cand ii mai poti asculta pe ei fara sa te oripilezi, insa e dificil sa o vezi pe Traviata la …+60 de ani

Decoruri si corpuri de balet avem cu ce

La fel si prin Teatre. Vezi un Gaitan, un Mihaita, un Banica, un Marius Capota, o sau un ce vreti voi, dar nimic nou. Ei sunt consacrati si ne incata de zeci de ani pe scena si in filme, dar tineri nici aici nu avem?

Aham. tinerii ii avem la TV si in cluburi, sau conducand bolizi pe care nu i-ar fi putut cumpara nici daca munceau de la 1 an. Ii avem la party si shopping la …. Saint Tropez, la ByMoniCACOlumbeanu