biscuitisme, românești

cafeaua, țigara și taxi-ul

se întâmplă uneori să pleci spre o întâlnire care nu este azi, acum, ci mâine. în drum spre întâlnire, în taxi, îţi doreşti să fumezi o ţigară (pentru că încă este permis), aşa că întrebi politicos şoferul dacă se poate fuma. după acordul prealabil, cauţi într-o poşetă plină acel pachet de ţigari întreg pe care sigur l-ai pus  în geantă pentru noua zi. după câteva secunde de scotoceală şi ravăsit poşeta, şoferul te  întreabă dacă nu ai vrea sa iei o ţigară de la el, decât sa mai chinui poşeta. după ce accepţi, vine şi o întrebare absolut suprinzătoare: “nu doriţi şi o cafea cu lapte? am cumpărat două de la magazin, iar eu o prefer pe cea fără lapte, aşa că daca vă face plăcere, v-o ofer cu drag.”

s-a întâmplat în această dimineaţă, în oraşul în care taximetriştii sunt printe cei mai detestaţi si înjuraţi conducători auto.

românești

Aseara eram in metrou, veneam de la lucru. Ochii obositi, mintea in o mie de zari, dar un chip mi-a atras atentia: un batranel simpatic manca cu super pofta un pateu cu branza. Dar il rontaia cu atata pofta de ziceai ca e cea mai cea friptura.
Am coborat privirea mai jos si am vazut ca batranelul meu avea o plasa cu colete micute. Da da, colete cum sunt cele care vin prin curieri.
Ridic privirea, vad o tolba indesata bine cu plicuri si pliculete.
Ridic privirea si mai sus, pe geaca batranelului era trecut numele unei firme de curierat.

Ma gandesc instant la indemnul Ralucai, “munciti ba!” la cersetorii care asteapta sa fie salvati de noi, la tinerii care au zero experienta dar vin la interviuri numai daca li se ofera 1000 de euro salariu….
Aveam in fata mea un om care cu siguranta putea sta acasa, la pensie. A ales sa nu faca asta, a ales sa munceasca si nu afisa pe fata nicio urma de tristete, depresie, sau o expresie care sa starneasca mila.
L-am urmarit pana a coborat din metrou, l-am privit cu admiratie. Cu multa admiratie.

comunicare, d'ale CS-ului, enervant, românești

Am dorit o canapea anume, gasita la Kika. Ma pregatesc sa plec catre ei sa o platesc si stiind ca nu mai erau multe produse in stoc din modelul ales de mine, ma gandesc totusi sa dau un telefon sa ma informez, sa nu bat drumul degeaba.
Pun mana pe telefon, green-green la Kika si adresez urmatoarele intrebari in ordine

1 – modelul x este in stoc?
Kika: da
2 – va rog sa imi confirmati pretul de livrare pt sectorul X  
Kika: confrima
3 – daca sosesc in aceasta seara sa achit rpodusul, cand credeti ca va putea fi livrat?
Kika: in ziua urmatoare sau cel tarziu poimaine
4 – sper ca pot lua factura pe firma Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei.

Ma blochez, multumesc si inchid. Dupa cateva ore revin cu un telefon, speran ca poate prima mea interlocutoare era incepatoare sau neclar informata. Reiau seria de intrebari, totul bine si frumos, iar la ultima intrebare aud
Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei sau cu certificatul de inregistrare fiscala in original.
Deja ma enervez, gradul de aberatii crestea exponential. Interlocutoarea mea ma intreaba daca vreau sa mai discut si cu Y de la departamentul comercial. Ma suna si Y care incepe fix cu replica:
imi pare rau, dar nu va pot da alt raspuns decat cel pe care deja vi l-a dat colega mea.

Ok, ma enervez, ma resemnez ( ca deh, vroiam musai canapeaua impricinata). Ma dau peste cap sa sa ajung sa iau stampila, mai incurc si inca vreo 2 oameni pt asta si dupa cateva ore eram la ei in magazin, unde ce sa vezi? Responsabilul de departament (canapele) imi preia datele firmei si imi spune ca nu aveam nevoie de minunata stampila sau alte dezinformari ale colegelor lui. Stampila este totusi necesara daca ridici bunul pe loc din magazin, dar eu solicitasem transport, ceea ce insemna clar ca nu e nevoie de alte formalitati.

Uite fix pt mizerii de genul asta nu am de gand sa mai cumpar nimic de la ei, pt ca habar nu au sa ASCULTE clientul,  sa gandeasca inainte sa dea un raspuns mecanic, nu mai vorbim de INTENTIA de a incerca sa solutionez cumva situatia pt a nu pierde un client. Interesul lor manifestat fata de client absolut absent. Sa ne mai miram ca e criza cand in Romania notiunea de servicii sau customer care nu exista?!

românești

let's do it romaniaciteam azi la amicii mei cei verzulii despre Let’s do it Romania! cu incurajarile lor parca invie si latura eco a sufletului meu. mai mai sa zic foarte convinsa DA, ma duc sa ajut si eu! vreau sa particip!

apoi stop. cateva secunde liniste si apare indoiala. actiunea e laudabila, efortul de apreciat, promovarea la fel, insa oameni buni, am solutiona rezultatul unei actiuni. noi ar trebui nu atacam cauza, ci efectul ei.
ok, ma duc o zi si fac curat dupa niste neismtiti, dar credeti voi insa ca de pe 26 septembrie nu se va mai arunca gunoi pe jos? nu vor mai zbura chistoace de tigari din masini? vecina de le 4 nu mai arunca resturile de mancare pe geam? pe marginea DN-urilor nu vor zace peturi, cutii de bere etc, sau dupa o masa copioasa la iarba verde chiar credeti ca toti vor avea saculeti menajeri la ei si chiar vor strange dupa ei?
“Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!”

ok ok si pe 27-28-29….. octombrie, decembrie, ianuarie 2011?

cu toate suspiciunile mele, cred ca o sa ma duc si impreuna cu Omuletii Verzi eu sa dau o mana de ajutor. veniti si voi?

enervant, românești

mi s-a cam luat sa ma rog pt normalitate. as vrea atat de mult ca si in Romanica taximetristul sa nu mai injure ca la usa cortului cu tine femeie pasager si client in masina, sau ca vanzatoarele din magazinele mai de doamne ajuta sa nu se mai uite la potentialii clienti de sus, sa ii trateze cu flit sau sa ii sufoce fie cu intrebarile, fie prin simpla prezenta, urmarindu-i pas cu pas ca pe cei mai mari hoti. mi-ar placea sa avem un circuit dedicat sporturilor cu motor, unde atat pasionatii de masini cat si pilotii moto sa se poata “distra” in conditii de siguranta, fara ca un dement beat ranga sa ii ia ca pe popice. as mai vrea ca tanti de la ghiseul bancii sa invete sa fie mai zambareata si amabila, pt ca la leafa ei contribuie fiecare client al bancii, oricat de mic / mare este. mi-ar mai placea ca angajatorii sa isi plateacsa angajatii la timp, sau sa isi respecte termenele date cand amana ziua de plata. as vrea ca angajatul roman sa nu mai fie tratat ca un sclav pe plantatie, sau angajatorii sa considere ca le fac o favoare angajatilor oferindu-le un loc de munca. nu oameni buni, oamenii lucreaza pt banii pe care voi aveti obligatia sa ii platiti catre ei, nu le dati gratuit acei bani. cand te porti de 2 lei cu angajatul si te doare in cot de salariul lui, de ratele la banca, obligatii financiare fixe (gen chirie, intretinere etc) sau pur si simplu te odare in cot daca au bani sa manance in ziua respectiva, cum naiba mai ai pretentii de la ei?! cu ce ii motivezi? purtandu-te de 2 bani, tipand ca la nebuni si uitand sa dai le pa birou cand vin zilele de plata si oamenii aia stau si asteapta la mila ta?!!!!!

aham, asta e o zi cand spun mi s-a luat sa ma rog pt normalitate