Din diferite motive oamenii își schimbă locul unde își derulează viețișoara. Unii pleacă din marile metropole către orașele micuțe, cochete și liniștite, alții dimpotrivă, lasă boemia orașelor de poveste pentru agitația și nebunia unei capitale.
Am văzut oameni care și-au dorit o viață dinamică, audevenit brusc o bomba cu ceas. Din persoane liniștite, calme și raționale au devenit un roboți supraturați, lipsiți de timp și poftă de viață, chef de timp liber dedicat lucrurilor care le hraneau sufletul. S-au înrolat rapid în armata celor care o țin din meeting în întalnire, din eveniment în cină de business, totul este business și proiect.
Sau dimpotrivă, sunt oameni care abandonează viața agitată și stresantă a marilor orașe și se retrag în mici orașele de provincie, dedicându-se unor activități tare dragalașe : unii se apucă de gradinărit, alții devin fermieri sau își fac mici business-uri locale și distractive pt ei.
La aceste schimbări de mediu omul reacționează în fel și chip. Sunt curioasă dacă voi v-ați mutat din locul A in locul B și ce efect a avut chestia asupra tuturor aspectelor vieții voastre.
Sunt curioasă de impactul pe care îl are schimbarea locației asupra ta ca om.
8 Comments to “locul schimbă omul?”
Leave a Comment
Next: Alice
Da mah fata dar de aia care pleaca din locul lor si apoi nu se adapteaza? Eu am plecat din Bucuresti, dar inca prefer sa fac naveta..de aici sa inteleg ca esti tare hotarita sa pleci la antipod?:(
sunt oameni care se adapteaza f usor noilor locuri. dar sunt curioasa de felul in care schimbarea locatiei iti afecteaza viata, sau nu….
Păi n-avem ce face, viața ne poartă peste tot. Eu cel puțin îmi schimb locația permanent, că așa e natura serviciului. E greu, dar după un timp m-am obișnuit
Ti-o afecteaza doar in masura in care iti afecteaza tabieturile. Restul tine doar de ce vrei tu sa faci, nu de locul in care te afli.
depinde cat de mult isi doreste fiecare schimbarea, oricare ar fi ea. si de’aici pleaca tot. Ai un scop, ai o tinta,go ahead! asta e principiul meu, indiferent de greutatile de care ma lovesc pana imi ating scopul! be brave lizuko!
incerc sa fiu “barbata”. nu mi-ar fi usor sa plec, dar nici mai greu decat mi-ar fi daca voi ramane aici.
don’t think too much! just do it!
Biscuite… oare sa ma simt 😀
stau si ma gandesc la ultima noatra discutie. si intr-un fel aveai dreptate… dar cred ca starile “de genul” sunt oarecum normale si pasagere. apar tocmai datorita schimbarilor, indiferent ca sunt din A in B sau din B in A.
You go for it! cred ca iti va prii…