Tag Archives: enervant

nepasare, ignoranta si/sau habarnism

azi o domnisoara de profesie om de comunicare, se manifesta pe twitter: “un copil cu ADHD sever se agita in fata mea in metrou, iar tatal lui se uita la el senin…oh, yeah!”

sincer am ramas blocata cateva secunde. suntem atat de tampiti? atat de indiferenti? atat de egoisti si incapabili de a accepta alturi de noi oameni diferiti, oameni cu probleme pt care medicina si toate stiintele pamantului inca nu au gasit solutii?
…si mai apoi eroina mea afirma “sunt solutii pentru asta. una e sa mearga cu el la specialist si sa aiba mai multa grija de activitatile lui,” – pe bune? hai lasa-ma! atunci milioanele de parinti disperati din lumea asta sunt niste cretini ca ei nu au aflat inca solutiile stiute de ea.
si ma intreb, daca parintele nu are masina, ce ar trebui sa faca? sa ceara scuze milioanelor de bucuresteni pt ca trebuie sa foloseasca RATB-ul sa transporte copilul de la scoala poate la o sedinta de terapie? sau poate pur si simplu familia respectiva nu isi permite prgrame de terapie care nu sunt ieftine. sa ceara voie metrorex-ului sa intre cu copilu la metrou? sa faca o cerere la Oprescu si la Borbely sa vedem daca i se permite copilului sa respire acelasi aer cu noi?!
hai sa revenim! realitatea trista din pacate e ca din ce in ce mai multi oameni sufera de maladii care inca nu pot fi vindecate. in unele situatii norocoase, daca le putem numi astfel, boala poate fi usor controlata, asta daca ai suficient “noroc” dar mai ales bani.
In societatile civilizate, aceste cazuri sunt acceptate, iar oamenii trateaza cu intelegere aceste cazuri, oferind astfel sprijinul lor. nu se uita la acesti oameni cu probleme ca si cand ar fi handicapati, ci ii trateaza diferit si frumos, facand familia respectiva sa se integreze mai usor in societate, nu izgonindu-i, nu etichetandu-i si punandu-i la colt! nu dand noi din picioare ca avem in fata un copil BOLNAV si noi suntem atat de intepati, plini de noi, infatuati, importanti si isterici, incat sa intrebam: cum de isi permite sa existe langa noi”
hai sa nu fim prosti, nesimtiti si ignoranti! hai sa fim umani si sa nu mai fim atotstiutori!

nu doresc raul nimanui, insa mi-as dori ca pentru o zi, personajul enuntat mai sus sa fie parintele unui copil cu ADHD.
si da, tatal isi va privi mereu copilul senin, pt ca este copilul lui, sange din sangele lui si suflet din sufletul lui si mai mult ca sigur si-ar da ultimul strop de sange sa isi vada copilul la fel ca ceilalti si cred ca nu am vrea niciunul dintre noi sa fim in pielea unui parinte care se intreaba frustrat si indurerat: “dupa ce eu mor, cine va avea grija de copilul meu”

Nitica discriminare

Biscuitele e nitel contrariat zilele astea. O noua dilema a aparut la orizont: discriminarea prezenta in obiceiurile Bisericesti. Nu sunt nici pe departe vreo cuvioasa bisericoasa. Am felul meu de a crede in Divinitate, si cu siguranta in ceea ce ma priveste, gasesc ca aceasta legatura este ceva personal, 100% nemijlocit si foarte intim, si de aceea nu prea am treaba cu institutia Bisericii.
Din cand in cand insa, dau pe acolo cu prilejul unor evenimente importante pt oamenii dragi din viata mea.
De curand mi s-a nazarit insa urmatoarea idee: cum se face ca Biserica, o institutie care ne spune ca suntem egali in fata Domnului, care propovaduieste pacea, nediscriminarea etc, vine cu un Ritual 100% discriminatoriu: la botez, copilul baiat este dus in altar, iar copilul fata nu are dreptul sa paseasca in aceasta zona sacra a sfantului lacas, pt ca e “pacatoasa”.
Unde este justetea in aceasta logica?
“Cel care este de parte barbateasca este introdus in Sfantul Altar dupa botez, in vreme ce fetele sunt doar inchinate la sfintele icoane. Exista aceasta randuiala pentru ca ea aminteste de faptul ca femeia nu poate indeplini functii sacerdotale.” sursa: www.crestinortodox.ro
Canonul 44 de la Laodiceea spune foarte limpede “ca nu se cuvine ca femeia sa intre in altar”. Insa, potrivit canonului 15 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului: “Se cuvine calugaritelor a intra in Sfantul Altar sa aprinda lumanari si candele, sa il curete si sa-l mature” si cel al Sfantului Nicolae, patriarhul Constantinopolului, din secolul al XII-lea”

Mie imi suna a catamai misoginismul aceasta atitudine. Cu alte cuvinte, femeia nu e demna sa intre in altar decat sa faca curat (si asta daca e calugarita) sau numai o la sfintirea unei biserici.
Unde e egalitatea? Unde e Nediscriminarea?
Va rog, luminati-ma!

Kika? Nu, multumesc!

Am dorit o canapea anume, gasita la Kika. Ma pregatesc sa plec catre ei sa o platesc si stiind ca nu mai erau multe produse in stoc din modelul ales de mine, ma gandesc totusi sa dau un telefon sa ma informez, sa nu bat drumul degeaba.
Pun mana pe telefon, green-green la Kika si adresez urmatoarele intrebari in ordine

1 – modelul x este in stoc?
Kika: da
2 – va rog sa imi confirmati pretul de livrare pt sectorul X  
Kika: confrima
3 – daca sosesc in aceasta seara sa achit rpodusul, cand credeti ca va putea fi livrat?
Kika: in ziua urmatoare sau cel tarziu poimaine
4 – sper ca pot lua factura pe firma Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei.

Ma blochez, multumesc si inchid. Dupa cateva ore revin cu un telefon, speran ca poate prima mea interlocutoare era incepatoare sau neclar informata. Reiau seria de intrebari, totul bine si frumos, iar la ultima intrebare aud
Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei sau cu certificatul de inregistrare fiscala in original.
Deja ma enervez, gradul de aberatii crestea exponential. Interlocutoarea mea ma intreaba daca vreau sa mai discut si cu Y de la departamentul comercial. Ma suna si Y care incepe fix cu replica:
imi pare rau, dar nu va pot da alt raspuns decat cel pe care deja vi l-a dat colega mea.

Ok, ma enervez, ma resemnez ( ca deh, vroiam musai canapeaua impricinata). Ma dau peste cap sa sa ajung sa iau stampila, mai incurc si inca vreo 2 oameni pt asta si dupa cateva ore eram la ei in magazin, unde ce sa vezi? Responsabilul de departament (canapele) imi preia datele firmei si imi spune ca nu aveam nevoie de minunata stampila sau alte dezinformari ale colegelor lui. Stampila este totusi necesara daca ridici bunul pe loc din magazin, dar eu solicitasem transport, ceea ce insemna clar ca nu e nevoie de alte formalitati.

Uite fix pt mizerii de genul asta nu am de gand sa mai cumpar nimic de la ei, pt ca habar nu au sa ASCULTE clientul,  sa gandeasca inainte sa dea un raspuns mecanic, nu mai vorbim de INTENTIA de a incerca sa solutionez cumva situatia pt a nu pierde un client. Interesul lor manifestat fata de client absolut absent. Sa ne mai miram ca e criza cand in Romania notiunea de servicii sau customer care nu exista?!

rugaminte pt normalitate

mi s-a cam luat sa ma rog pt normalitate. as vrea atat de mult ca si in Romanica taximetristul sa nu mai injure ca la usa cortului cu tine femeie pasager si client in masina, sau ca vanzatoarele din magazinele mai de doamne ajuta sa nu se mai uite la potentialii clienti de sus, sa ii trateze cu flit sau sa ii sufoce fie cu intrebarile, fie prin simpla prezenta, urmarindu-i pas cu pas ca pe cei mai mari hoti. mi-ar placea sa avem un circuit dedicat sporturilor cu motor, unde atat pasionatii de masini cat si pilotii moto sa se poata “distra” in conditii de siguranta, fara ca un dement beat ranga sa ii ia ca pe popice. as mai vrea ca tanti de la ghiseul bancii sa invete sa fie mai zambareata si amabila, pt ca la leafa ei contribuie fiecare client al bancii, oricat de mic / mare este. mi-ar mai placea ca angajatorii sa isi plateacsa angajatii la timp, sau sa isi respecte termenele date cand amana ziua de plata. as vrea ca angajatul roman sa nu mai fie tratat ca un sclav pe plantatie, sau angajatorii sa considere ca le fac o favoare angajatilor oferindu-le un loc de munca. nu oameni buni, oamenii lucreaza pt banii pe care voi aveti obligatia sa ii platiti catre ei, nu le dati gratuit acei bani. cand te porti de 2 lei cu angajatul si te doare in cot de salariul lui, de ratele la banca, obligatii financiare fixe (gen chirie, intretinere etc) sau pur si simplu te odare in cot daca au bani sa manance in ziua respectiva, cum naiba mai ai pretentii de la ei?! cu ce ii motivezi? purtandu-te de 2 bani, tipand ca la nebuni si uitand sa dai le pa birou cand vin zilele de plata si oamenii aia stau si asteapta la mila ta?!!!!!

aham, asta e o zi cand spun mi s-a luat sa ma rog pt normalitate

tragem cu prastia?!

orice am spune si oricat de draguti si perfecti ne dorim sa fim, sunt sigura ca mai toti spunem: eu nu judec pe nimeni, insa in sinea noastra o facem pe un ton chiar foarte ferm si aspru.
ma intreb insa daca suntem totusi capabili sa emitem judecati corecte si ne putem astfel zugravi imagini corecte despre oameni si situatii. eu nu cred ca poti avea vreodata toate elementele din situatia pe care o judeci. nu poti cunoaste si intelege comportamentul uman 100% nici in viata de zi cu zi, darmite in situatii din trecut, cand oamenii erau mai imaturi, sau in diferite situatii mai mult sau mai putini critice ori delicate, sau cu te miri ce presiuni pe umerii lor.
cred ca e nedrept sa judeci un om doar dupa experientele trecute si mult mai nedrept este sa permiti acestor lectii din vietile oamenilor sa iti altereze sau sa iti influenteze comportamentul fata de ei.
toti avem un trecut, iar cine nu a gresit, va rog sa ridice primul piatra.