indiferent de ce varsta vor indica datele din buletin, de fiecare data cand mama si tata imi vor spune “la multi ani” asa cum stiu ei, ma voi simti mica, mica, mica de tot. si asta chiar daca sunt aici, sau peste mari si tari. distanta e mult prea neimportanta cand oamenii sunt legati in felul acesta, pentru totdeauna.
de fiecare data voi revedea tortul de bezea pe care mi-l facea mama pe vremea lui Ceausescu, petrecerea de la 10 ani filmata de Victor Spirache, vestita aniversare de 2 ani….
voi sunteti cel mai frumos cadou pe care mi l-a dat viata: 2 parinti minunati, imperfecti, deosebiti, cu destine grele, cu virtuti greu de egalat, cu valori pe care sunt fericita ca le-am mostenit, cu forta, cu idealuri.
biscuitisme
Caritabila de iarna
reloaded.
ani de zile, “caritabila de iarna” a adus laolalta oameni foarte diferiti, din medii total opuse, cu venituri mici si mari, mai buni si mai rai. pe toti insa i-a unit dorinta de a face putin bine, de a aduce un strop de bucurie in vietilie semenilor. unoeri acesti oameni au si reusit, cum a fost cazul lui.
anul asta o luam de la capat. Diana, multumesc pt desteptare 🙂
dorintele unei vineri de vara
mi-as dori
*sa votez macar o data, in cadrul unui scrutin, omul care imi place, nu sa fiu nevoita sa votez mereu impotriva celui care imi displace cel mai tare
*sa vad in aeroporturile lumii mai putini romani care ne se fac de rusine printr-un comportament lipsit de orice umbra de civilizatie (nu-i asa ca vezi de la o posta cand se face check-in-ul pt un zbor de Romania? cozile dezordonate, galagia, bagajele prea mari pt a fi luate in cabina, bagajele desfacute pt a fi usurate doar sa fie acceptate ca bagaj de mana)
*sa vad oameni care ies in strada pentru un drept, pentru un principiu si nu pentru un salam in plus
*sa nu mai vad oameni care asteapta “sa ne dea statul”
*sa nu mai vad barbati care (scuzati) balesc la photoshopatele din reviste, ci sa invete sa aprecieze frumusetea care ii inconjoara
*sa vad mai putine copile care isi doresc sa ajunga “Moni”
*sa vad politicieni care iau masuri benefice pentru mediul economic Continue Reading
La multi ani!
si iarta anii in care nu am stiut sa te pretuiesc.
biscuiti speciali
Mai sunt oameni care se aduna nu doar la greu, ci si atunci cand vor sa impartaseasca celorlalti momentele lor de fericire (Intr-o lume amarui bulele de pozitivism sunt o comoara). Iar cand acesti oameni sunt cu adevarat conectati, este suficient ca dupa 10 ani sa fie dat un singur telefon.
Am revazut o mana de oameni cu care am crescut, oameni pe care ii stiu de o viata, pe care nu i-am mai stiut o vreme. A fost suficient sa ne regasim si sa comprimam toata aceasta perioada.
Ma bucur enorm ca sunt, ca sunt asa cum sunt, ca facem parte unii din vietile celorlalti chiar si dupa atatia ani, ca am invatat sa ne apreciem si sa ne intelegem si mai bine, dar cel mai mult m-a bucurat ca legatura asta chiar se simte si ca pentru o seara m-am simtit “intoarsa acasa” si ca nu sunt singura. Mai sunt biscuiti din acelasi aluat si copti dupa aceeasi reteta.
Motivul revederii a fost unul tare romantic si frumos si ii multumesc tanarului domn ca doreste sa ii fim alaturi intr-un moment atat de special!
you kissed the rain
iar eu o aștept. aștept să vină, să mă plimb prin ea, fără Lumbreluță, desculță, să simt fiecare strop de ploaie și sărutarile din el.
sărutarile care la început mă dezmiarda, apoi se înfruptă din mine, care îmi accelerează bătăile inimii. sărutările care îmi învăluie mintea, care mă fac sa mă pierd în valuri de mare agitată, să simt și să îmi doresc să simt mai mult.
sărutări care mă plimbă pe strazi în alb și negru, deasupra norilor și înapoi pe cărările pietruite ale dimineții.
atingeri care mă poartă prin camere de castel, care mă ard ore în șir și mă fac să mă trezesc în cenușa dimineților tânjind dupa încă o noapte sau macar un minut. atingerile care îmi dau viață, care îmi alină rănile, care ma ridică din așternuturile pătate de cea mai pură plăcere și mă pregătesc de lupta fiecarei zile.
atingeri care mă lasă fără suflare atunci când simt raceala nopților, când ploaia nu mă mângăie, când sunt ca un copil bolnav. dezgolește-mă, fă-mă să vibrez sub atingerea ta, lasă-mă să mă pierd în neantul pacatului.
învăluie-mă cu dragostea ta, chinuie-mă cu atingerile tale, binecuvântează-mă cu stropi de ploaie meniți să domoloească dorințele cele mai tainice. îmbraca-mă în rochiile curtezanelor de altă dată, dezbraca-mă și îmbracă-mă în desuu-urile fetelor de la Moulin Rouge, dezbracă-mă din nou. sunt toate și doar una pentru tine. sunt Seherezada în poveștile careia te cufunzi, sunt țiganca care îți ghiceste în palma și îți fură sufletul, înghețata care ți se prelinge pe degete într-o după-amiază calma, sunt femeia în ochii căreia te pierzi. Continue Reading
pe Batman l-a intrebat cineva?
pe bune! pe Batman l-a intrebat cineva daca vrea? mi se pare atat de simplu sa pretinzi unui om sa fie mai bun, sa faca mai mult, sa pui presiuni, sa ii ceri. mereu discutii “te-ai resemnat?” “te-ai plafonat?” “asta e tot ce poti?” “nu vrei mai mult?”
oare Batman nu s-a trezit intr-o zi fara chef? sau pur si simplu obosit? nu a vrut sa doarma pana mai tarziu si macar o zi sa nu salveze lumea?
eventual sa ii trimita pe Superman sau Cpt. Planet in locul lui si el sa aiba niste vise de om normal?
Batman, ia pleaca in vacanta!
Lectia creioanelor
Faber-Castell alaturi de Moir formeaza perchea mea favorita de creioane. Faber-Castell este un business de familie care dateaza din 1761. Este interesant cum pe baza unui obiect atat de mic s-a creat un imperiu ata de mare.
Se pare insa ca succesul acestei afaceri a constat in incapatanarea proprietarilor de a o pastra in familie, generatie de generatie.
Anton Wolfgang Graf von Faber-Castell spunea cu modestie ca pentru el este o “datorie de familie” sa vegheze la bunul mers al acestui business pe parcursul vietii sale, pt ca apoi sa lase mostenire generatiilor viitoare un business de familie functional.
Cu toate pofetele si pretentiile vremurilor si in pofida recesiunilor, Faber-Castell a ramas in familie.
“nu vand o afacere de familie pt a-mi cumpara un yacht” Continue Reading
Lectia de miercuri seara
miercuri seara o soricioaica si un biscuite stateau la ceas de taina, la un pahar cu vin alb. cred ca una dintre cele mai importante concluzii ale serii a fost ca atunci cand evaluezi un om si emiti niscaiva pretentii de la dansul, sa ai in vedere raportul calitate pret (a se intelege situatia unui angajat – capabilitati vs salariu)
…restul concluziilor raman intre fete