enervant, literatura de sertar, românești

prostia și mizeria umană

sunt enorm de multe citate legate de proşti şi prostie, pe care nu le-aş putea contrazice. ce îmi este dificil mie, este cum stabilesc dacă un om este prost, sau  cum determin proporţia sa de prostie, ori dacă prostia este remediabilă, în cazul în care este denumită astfel de fapt lipsa de cunoaştere sau experienţă într-o rutină anume.

de curând, cineva mi-a spus cu mult aplomb ca niciodată nu ar putea lucra cu un prost, însă nu are nici o problemă în a lucra cu oameni lipsiţi de caracter.
aşa că mi-am ridicat şi eu întrebarea: ce aleg dintre un om considerat prost sau unul fără caracter.

după cum scriam mai sus, eu nu ştiu cum poţi delimita clar treaba cu prostia, însă mult mai simplu este să observ caracterul unor oameni. Din punctul meu de vedere, cu răbdare şi timp, prostia în unele cazuri poate fi “vindecată”, însă mizeria umană nu se spală cu detergent, apă de ploaie sau zăpadă.

un om considerat prost este previzibil şi depinde de tine dacă alegi să investeşi în el. de asemenea, modul în care îţi setezi aşteptările de la acea persoană este tot treaba ta.
caracterele mizerabile însă sunt şi imprevizibile, iar efectele produse de aceşti oameni sunt de cele mai multe ori mult prea costisitoare, faţă de cele produse de cei etichetaţi ca fiind proşti.

în afara cazurilor identificate medical, unde creierul uman nu funcţionează firesc, cred că nu există oameni proşti. consider că există oameni lipsiţi de informaţie si exerciţiu, oameni lipsiţi de experienţă, nerutinaţi în anumite sisteme, sau nepuşi în locul potrivit. aceşti oameni însă pot performa şi nu îi poţi suspecta atunci cand greşesc că au facut-o cu intenţie, ci pur şi simplu din nepricepere. caracterele urâte însă, de cele mai multe ori greşesc voit, au scopuri ascunse şi bine trasate, pe care nu le poti dejuca mereu. iar asta nu se mai vindecă…

biscuitisme, emoții, trăiri și povestiri, literatura de sertar

DIN EXPERIENTA UNEI OCTOGENARE:

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
Suficienti bani in contul ei ca sa se poata muta sau inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata asta…..sau nu este nevoita sa faca asta

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
ceva pentru imbracat care sa fie perfect pentru servici sau pentru o intalnire cu cineva “visat” si care trebuie sa fie gata intr-o ora.

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o tinerete pe care sa o lase multumita in urma

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un trecut suficient de “suculent”, pe care il va putea povesti cind va fi batrana

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien negru din dantela…..

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa rada…….si una care sa o lase sa planga

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o piesa de mobila buna care sa nu fi fost proprietatea nimanui din familia ei.

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
8 farfurii care sa se asorteze, pahare cu picior pentru vin si o reteta de mincare care ii va face pe musafiri sa se simta onorati

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
sentimentul de control asupra destinului ei

O FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa “cada” in iubire fara sa se piarda.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa paraseasca un serviciu, sa intrerupa o dragoste si sa se confrunte cu o prietena, fara sa intrerupa prietenia.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
cand poate sa insiste mai tare…….si cand trebuie sa plece.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea soldurilor sau natura parintilor sai.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ca poate nu a fost perfecta copilaria ei, dar ca s-a terminat…

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ce trebuie sa faca sau sa nu faca pentru a fi iubita mai mult…

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa traiasca singura……chiar daca ei nu-i place asta…

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Pe cine sa creada, pe cine sa nu creada, si de ce ea nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala……

biscuitisme, literatura de sertar, oameni și locuri

Lectia creioanelor

Faber-Castell alaturi de Moir formeaza perchea mea favorita de creioane. Faber-Castell este un business de familie care dateaza din 1761. Este interesant cum pe baza unui obiect atat de mic s-a creat un imperiu ata de mare.
Se pare insa ca succesul acestei afaceri a constat in incapatanarea proprietarilor de a o pastra in familie, generatie de generatie.
Anton Wolfgang Graf von Faber-Castell spunea cu modestie ca pentru el este o “datorie de familie” sa vegheze la bunul mers al acestui business pe parcursul vietii sale, pt ca apoi sa lase mostenire generatiilor viitoare un business de familie functional.
Cu toate pofetele si pretentiile vremurilor si in pofida recesiunilor, Faber-Castell a ramas in familie.
nu vand o afacere de familie pt a-mi cumpara un yachtContinue Reading