românești

Din ce in ce romanii zambesc mai putin. Sunt amarati si necajti pe zi ce trece, dar parca nici nu mai au grija de ei. Uite cum de maine, ca un fel de “pe muchie de cutit” in zona dentara va demara un concurs cu un premiu cat o masina: Un Zambet de 8000 euro
Fetelor, bagati, nu stati pe ganduri si poate de sarbatori veti zambi cu mult mai multa incredere. It’s a real SmileMakeover. pt ca veti beneficia fie de fatete dentare Lumineers – garantate pe viata, fie de urmatorul pachet: aparat dentar Incognito (este complet invizibil din exterior, astfel, nimeni nu va observa procesul de transformare a zambetului, ci doar rezultatul uimitor, se monteaza usor si nu creeaza disconfort), albire profesionala cu instrumentul minune Lampa plasma ZOOM Advanced Power toate aceastea impreuna cu un tratament de remodelare a buzelor menit sa elimine ridurile inestetice din jurul gurii si sa defineasca buzele prin contur estetic si volum.

Felicitari si echipei DentEstet care pune la bataie un asa premiu!

comunicare, d'ale CS-ului, enervant, românești

Am dorit o canapea anume, gasita la Kika. Ma pregatesc sa plec catre ei sa o platesc si stiind ca nu mai erau multe produse in stoc din modelul ales de mine, ma gandesc totusi sa dau un telefon sa ma informez, sa nu bat drumul degeaba.
Pun mana pe telefon, green-green la Kika si adresez urmatoarele intrebari in ordine

1 – modelul x este in stoc?
Kika: da
2 – va rog sa imi confirmati pretul de livrare pt sectorul X  
Kika: confrima
3 – daca sosesc in aceasta seara sa achit rpodusul, cand credeti ca va putea fi livrat?
Kika: in ziua urmatoare sau cel tarziu poimaine
4 – sper ca pot lua factura pe firma Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei.

Ma blochez, multumesc si inchid. Dupa cateva ore revin cu un telefon, speran ca poate prima mea interlocutoare era incepatoare sau neclar informata. Reiau seria de intrebari, totul bine si frumos, iar la ultima intrebare aud
Kika: da, dar numai daca veniti cu stampila firmei sau cu certificatul de inregistrare fiscala in original.
Deja ma enervez, gradul de aberatii crestea exponential. Interlocutoarea mea ma intreaba daca vreau sa mai discut si cu Y de la departamentul comercial. Ma suna si Y care incepe fix cu replica:
imi pare rau, dar nu va pot da alt raspuns decat cel pe care deja vi l-a dat colega mea.

Ok, ma enervez, ma resemnez ( ca deh, vroiam musai canapeaua impricinata). Ma dau peste cap sa sa ajung sa iau stampila, mai incurc si inca vreo 2 oameni pt asta si dupa cateva ore eram la ei in magazin, unde ce sa vezi? Responsabilul de departament (canapele) imi preia datele firmei si imi spune ca nu aveam nevoie de minunata stampila sau alte dezinformari ale colegelor lui. Stampila este totusi necesara daca ridici bunul pe loc din magazin, dar eu solicitasem transport, ceea ce insemna clar ca nu e nevoie de alte formalitati.

Uite fix pt mizerii de genul asta nu am de gand sa mai cumpar nimic de la ei, pt ca habar nu au sa ASCULTE clientul,  sa gandeasca inainte sa dea un raspuns mecanic, nu mai vorbim de INTENTIA de a incerca sa solutionez cumva situatia pt a nu pierde un client. Interesul lor manifestat fata de client absolut absent. Sa ne mai miram ca e criza cand in Romania notiunea de servicii sau customer care nu exista?!

enervant, românești

sunt capoasa si poate prea old fashion. stiu asta, de multe ori am fost acuzata ca sunt cam baba, insa pe bune ca nu ma pot abtine.
pe unde intorci netul citesti numai despre antreprenori si consultanti in te miri ce, iar cand vrei sa vezi un profil al imprcinatului, constati ca e un tanar simpatic de vreo 20 si o lecuta de ani, care probabil inca e student, sau a renuntat la facutate, pt ca el oricum stie mai multe decat il pot invata cei de acolo.
apoi ii vezi pe lista de speakeri ai unor evenimente destul de underground, undei isi dau ere de oameni de megabusiness, dar daca ii iei la bani marunti, constati ca au avut un super strat-up: un business online (a se intelege blog) pe care l-au facut cu 2, 5 lei si pe care l-au inchis in 2 saptamani, … si inca unul si inca… si inca… si inca. adevarati aspiranti, cu ifose cat casa si practica zero.

in schimb stiu o groaza de oameni care fac lucruririle sa se intample si pe care nu ii vezi rupandu-se in figuri, desi chiar au cu ce, fie strategi, oameni de media, oameni de online, marketing in general, fie la client, fie in agentie. ei sunt prea ocupati cu munca si studiile sa ii vezi dand lectii despre antreprenoriat si management. am obosit sa aud/vad numai antreprenori, experiente de viata, oameni faini si alte ifose copilaresti. nu vreau sa insir toata lista de oameni pe care ii cunosc sau ii admir teribil pt ceea ce au facut, dar cativa tot va pot indica: doru panaitescu, ionut munteanu, chinezu, dl.refresh – cocioaba, andrei rosca (asta din grupa de online) si lista poate continua cu multe nume grele ale mediului business adevarat, insa pt asta exista topul forbes.

nu nene, baietii si fetele  care fac sa se intample lucruri vorbesc eventual despre ce fac (dar si asta f rar), nu preiau din prezentari de pe afara cate un citat doua si apoi vin si fura ochii necunoscatorilor, sau vin sa vorbeasca la evenitmente despre al caror subiect care habar nu au (vedeti si aici si la Raluxa un eveniment tare simpatic

sa tina lectii despre antreprenoriat sunt indreptatiti cei care conduc propriile lor businessuri a caror cifra de afaceri sare de “primul milion de euro”

asa ca dragi tineri, va invit sa puneti mana sa faceti lucruri, sa luati tepe, sa ratati proiecte, sa castigati pitchuri, sa aveti realizari rezonante, ani de munca si experienta dovedita si apoi sa apareti si sa vorbiti despre antreprenoriat, start-up uri samd.

oameni și locuri, românești, vacanță

Ok ok, stiu ca nu am scris de ceva vreme, insa am lipsit motivat: am fost in concediu. sau mai corect spus intr-un super-concediu si promit ca voi reveni in curand cu multe imagini dar si cu tips & triks despre locurile superbe pe care le-am vizitat.

m-am simtit absolut rupta de lume iar cand am revenit la Bucuresti mi se parea ca trecuse o eternitate. insa dupa cateva zile de Bucuresti, sentimentul de oboseala si lenea m-au cuprins iar. probabil un sindrom post-concediu, sau poate am dezvoltat o mica alergie la …Bucuresti?! hmm…

ma bucur ca’s inapoi,  chiar mi se facuse putin dor de oamenii dragi pe care ii am in jurul meu si de ghemotocul meu de blana insufletit.

enervant, oameni și locuri, românești

Desi in general dau pe afara de optimism si vad lucruile roz bombon, iacata mi s-a luat de atata credinta ca maine va fi mai bine. O citeam pe draga Minxieee, insa din pacate nu pot fi de acord cu ea.
Nu cred ca mai sunt multi romani asa de optimisti, visatori si naivi ca ea. Nu cred ca maine ne va fi mai bine, nu cred ca peste 10 ani ne va fi mai bine, nu mai cred si punct.
Mi-a ajuns sa vad oameni care au invatat si muncit o viata si acum traiesc cu o felie de paine. M-am saturat sa vad cum toleram hotia si tiganii, manelizarea romanilor si analfabetismul. Am obosit sa platesc contributii la stat, din care anumite etnii se sevresc binemerci, fara sa contribuie cu o letcaie la magicul buget de stat.
De ce sa platesc timp de 18 ani alocatia unui copil care mai apoi sa nu aiba un loc de munca, dimpotriva sa fure, sa dea in cap, sa plece pe afara si sa ne faca de 2 bani. De ce sa platesc pt ajutor de lapte praf si scutece pt tigancile femeile care fac cate 10 plozi si care traiesc numai din alocatia de stat a copilului + acel salariu postnatal care se acorda de stat timp de 2 ani, chit ca femeia respectiva nu a muncit o ora in viata ei si nu a contribuit la acel buget de stat cu 1 ban in vietisoara ei.
Am obosit sa vad cum politicenii de toate culorile, varstele si sexele se acuza unii pe altii de hotie, impotenta, coruptie. Toti au mostenit cate o mare gaura, dar toti au marit gaura aia si au marit conturile si burticile. Nu mai vreau sa fiu reprezentata in parlamentul european de fetite tip Eba, nu vreau sa am un prim ministru prof de drept care habar nu are intrumentele pe care le are la dispozitie executivul, sau ce e sau nu constitutional ori atacabil la Curtea Constitutionala a Romaniei.
Nu vreau sa mai platesc asigurari de sanatate catre stat, cand eu apelez la un provider de servicii medicale privat.
Nu mai vreau sa dau bani la fondul de pensii pt ca la batranete sa imi dea si mie vreo 200 ron / luna. Prefer o pensie privata 100%.

Si ii mai aud pe unii visatori ca cei care nu mai credem suntem de condamnat pt ca nu facem nimic. hai nu zau?! Ia sa vedem un exemplu recent: greva din fata ministerului de finante – un fiasco de zile mari.
Romanul nu are simt civic sau spirit de echipa. Romanul este individualist si cat timp lui personal ii merge ok, comenteaza la greu pt ca la asta se pricepe superbine, insa nu va inteprinde nimic.
Degeaba eu nu dau spaga, degeaba eu nu arunc gunoi pe jos, degeaba eu nu mananc seminte in autobuz, cand majoritatea asta face. E dureros adevarul, insa avem fix ceea ce dorim: telenovele si menlisti la televizor, un Dan Diaconescu care va ajunge in curand in Parlament samd.
Nu vreau sa am de’a face cu Romania de azi si nu mai cred ca vor veni acele zile mai bune.

românești

let's do it romaniaciteam azi la amicii mei cei verzulii despre Let’s do it Romania! cu incurajarile lor parca invie si latura eco a sufletului meu. mai mai sa zic foarte convinsa DA, ma duc sa ajut si eu! vreau sa particip!

apoi stop. cateva secunde liniste si apare indoiala. actiunea e laudabila, efortul de apreciat, promovarea la fel, insa oameni buni, am solutiona rezultatul unei actiuni. noi ar trebui nu atacam cauza, ci efectul ei.
ok, ma duc o zi si fac curat dupa niste neismtiti, dar credeti voi insa ca de pe 26 septembrie nu se va mai arunca gunoi pe jos? nu vor mai zbura chistoace de tigari din masini? vecina de le 4 nu mai arunca resturile de mancare pe geam? pe marginea DN-urilor nu vor zace peturi, cutii de bere etc, sau dupa o masa copioasa la iarba verde chiar credeti ca toti vor avea saculeti menajeri la ei si chiar vor strange dupa ei?
“Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!”

ok ok si pe 27-28-29….. octombrie, decembrie, ianuarie 2011?

cu toate suspiciunile mele, cred ca o sa ma duc si impreuna cu Omuletii Verzi eu sa dau o mana de ajutor. veniti si voi?

enervant, românești

mi s-a cam luat sa ma rog pt normalitate. as vrea atat de mult ca si in Romanica taximetristul sa nu mai injure ca la usa cortului cu tine femeie pasager si client in masina, sau ca vanzatoarele din magazinele mai de doamne ajuta sa nu se mai uite la potentialii clienti de sus, sa ii trateze cu flit sau sa ii sufoce fie cu intrebarile, fie prin simpla prezenta, urmarindu-i pas cu pas ca pe cei mai mari hoti. mi-ar placea sa avem un circuit dedicat sporturilor cu motor, unde atat pasionatii de masini cat si pilotii moto sa se poata “distra” in conditii de siguranta, fara ca un dement beat ranga sa ii ia ca pe popice. as mai vrea ca tanti de la ghiseul bancii sa invete sa fie mai zambareata si amabila, pt ca la leafa ei contribuie fiecare client al bancii, oricat de mic / mare este. mi-ar mai placea ca angajatorii sa isi plateacsa angajatii la timp, sau sa isi respecte termenele date cand amana ziua de plata. as vrea ca angajatul roman sa nu mai fie tratat ca un sclav pe plantatie, sau angajatorii sa considere ca le fac o favoare angajatilor oferindu-le un loc de munca. nu oameni buni, oamenii lucreaza pt banii pe care voi aveti obligatia sa ii platiti catre ei, nu le dati gratuit acei bani. cand te porti de 2 lei cu angajatul si te doare in cot de salariul lui, de ratele la banca, obligatii financiare fixe (gen chirie, intretinere etc) sau pur si simplu te odare in cot daca au bani sa manance in ziua respectiva, cum naiba mai ai pretentii de la ei?! cu ce ii motivezi? purtandu-te de 2 bani, tipand ca la nebuni si uitand sa dai le pa birou cand vin zilele de plata si oamenii aia stau si asteapta la mila ta?!!!!!

aham, asta e o zi cand spun mi s-a luat sa ma rog pt normalitate

enervant, românești

cum din cand in cand stau stramb si casc ochii in jur, iacata ca vad si drept uneori. si vad un specime tare caraghios: proaspata nevasta.
duduile devenite de curand neveste isi schimba atitudinea fata de prietenele nemaritate, devenind usor penibile. considera ca bijuteria de pe mana, noul nume din buletin si alte schimbari maritale le confera o oarecare superioaritate. probabil ca in mintea lor a fi nevasta lui X era scopul vietii lor, iar acum sunt triumfatoare in fata celor care pana de curand le erau cele mai dragi si bune prietene.
doamne dragi, nu sunteti altele, sunteti fix aceleasi fete / femei, nu ati dobandit peste noapte supercalitati, ci doar statutul de sotie a cuiva, iar acest lucru nu este ceva atat de special incat sa va tratati prietenele cu superioritate, sa le asasinati cu texte gen “sotul meu face si drege”. pana acum cateva zile sotul era “X” (nume, sau formula de alint). insistenta aceasta de a pune accente pe faptul ca voi sunteti casatorite si celalate nu, devine usor penibila. intelegem ca sunteti triumfatoare, fericite si va vedeti oarecum cu sacii in caruta, insa nu deveniti penibile doamnelor. sunteti fix aceleasi preitene ale noastre, cu aceleasi defecte si calitati…..

oameni și locuri, românești

Din diferite motive oamenii își schimbă locul unde își derulează viețișoara. Unii pleacă din marile metropole către orașele micuțe, cochete și liniștite, alții dimpotrivă, lasă boemia orașelor de poveste pentru agitația și nebunia unei capitale.
Am văzut oameni care și-au dorit o viață dinamică, audevenit brusc o bomba cu ceas. Din persoane liniștite, calme și raționale au devenit un roboți supraturați, lipsiți de timp și poftă de viață, chef de timp liber dedicat lucrurilor care le hraneau sufletul. S-au înrolat rapid în armata celor care o țin din meeting în întalnire, din eveniment în cină de business, totul este business și proiect.
Sau dimpotrivă, sunt oameni care abandonează viața agitată și stresantă a marilor orașe și se retrag în mici orașele de provincie, dedicându-se unor activități tare dragalașe : unii se apucă de gradinărit, alții devin fermieri sau își fac mici business-uri locale și distractive pt ei.
La aceste schimbări de mediu omul reacționează în fel și chip. Sunt curioasă dacă voi v-ați mutat din locul A in locul B și ce efect a avut chestia asupra tuturor aspectelor vieții voastre.
Sunt curioasă de impactul pe care îl are schimbarea locației asupra ta ca om.