diseară la Radio Lynx începând cu ora 20.00, alături de scumpa mea colegă Raluxa (bloggerță si Web Copywriter @Republika Interactive) și Ciprian Gavriliu vom discuta la OnlineShift despre câteva dintre particularitățile comunicării către femei în mediul online.
întrebări, huiduieli, declarații de amor, comentarii și invitații la cafea puteti lăsa pe chatul emisiunii.
aaaaaa să nu uit: vă rugăm să fiți înțelegători și să ne iertați aaa-urile si bâlbele, azi suntem emoționate
….sau majestatea sa Regină a României. Marie Alexandra Victoria – Principesă a României, Principesă de Edinburg şi Gotha, prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, Nepoata a Reginei Victoria a Marii Britanii si a Țarului Alexandru al II-lea, consoartă regelui Ferdinand începând cu 29 decembrie 1892 şi Regină a României, încoronată ca regină a României Mari, la festivitatea de la Alba Iulia (din data de 15 octombrie 1922)
Maria Alexandra Victoria fost supranumită de popor “Mama răniţilor”, “Regina-soldat”, pentru atitudinea ei bravă din timpul Primului Război Mondial, alaturi de alte doamne de la curte a lucrat în spitalele de campanie.
Regina Maria a călătorit la Paris în timpul Conferinţei de Pace şi s-a instalat cu fiicele sale la Hotelul Crillon, în Place de la Concorde. Primul ministru francez Clemenceau a prezentat Reginei omagiile sale, Continue Reading
sariti cu oferte pt aceasta doamna minunata Roxana Farca
Măcar de dragul de a proba teoria şi de a vedea dacă cineva mă aude, dacă cineva poate să îmi răspundă.
Universule, eşti pe fază? 😉
Aşadar îmi caut de lucru oameni buni! Urgent, adică grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare.
Tot ce îmi doresc este să continui să scriu şi să trec de faza “pentru propria mea plăcere”. Pot acoperi subiecte diverse, pornind de la binecunoscuta pasiune pentru călătorii (LumeaMare) până la alte domenii care ţin de cultură, social, life, copii, comunicare, design, antrepreroniat şamd. Pot face orice altceva atât timp cât e vorba de proiecte part time, project based sau orice altă formă de program flexibil. Întrebaţi-mă, provocaţi-mă şi vă mai spun!
dragii mei, acum câțiva ani am încercat să ajutăm un tânăr în lupta cu leucemia. astăzi Adam este ok, își trăiește viața la maxim, ca orice tânăr de vârsta lui. Povestea lui nu știu dacă ar fi avut acest final fericit dacă Adam ar fi fost tratat în România și nu la clinica de la Debrecen. Din păcate în Romania eu am pierdut pe cineva foarte drag, tot în urma aceste maladii cumplite.
Tocmai pt că știu că la noi încă nu se poate, dar la alții se poate, vă rog să nu rămâneți indiferenți și să îl ajutați și voi pe Daniel Raduță.
Daniel a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică, un fel de cancer al sângelui. Până acum a raspuns foarte bine la tratament, dar mai deprate este nevoie de un transplant un transplant de celule stem hematopoietice, intervenție care nu se poate face la noi în țară si este si destul de costisitoare (120.000-150.000 euro). Conform datelor de pe siteul dedicat lui Daniel, până acum s-au adunat cam 32.000 euro. Dragilor, orice bănuț contează, credeți-mă că in aceste situații și 1 ron este mai mutl decât important și binevenit.
Tocmai pt că știu ce înseamnă solidaritatea, sau lupta cu această cumplită boala fac apel la voi și vă rog să donați o sumă oricât de mică.
Mulțumesc.
Daniel, keep the faith !!!!!!
Este nepoata cunoscutului industriaș din perioada interbelică Dumitru Mocioniță. Tatăl ei, Ion Mociorniță a fost deținut politic, timp în care toată averea familiei a fost confiscată, iar Marie Rose împreună cu mama ei au fost nevoite să trăiască în podul unei case de pe lângă parcul Cișmigiu și nu în casa familiei sale de pe strada Paris. Tatăl ei a fost eliberat după 7 ani de detenție, în 1954. Și-a găsit soția într-o sarăcie lucie.S-au apucat sa-si ia viata de la capat. În perioada cat tatăl lui Marie Rose a fost închis, mama ei a fost nevoită să divorțeze, pt a putea lucra, fiind artist plastic. Legat de momentul revenirii tatălui sau din închisoare, Marie Rose declara într-un interviu: “Mama îmi povestește că atunci când s-au desparțit ea era foarte cochetă, elegantă și frumoasă, iar tata era un băiat „glamorous”, cele mai frumoase mașini, o echipă de fotbal… A revenit din închisoare într-o dimineata, la ora patru, fara sa-si anunte întoarcerea. A sunat la usa casei: era ras în cap, foarte slab, numai piele si oase, galben pentru ca facuse de doua ori hepatita, cu urme ale bătăilor pe tot corpul. Când i-a deschis, mama era într-o camașă veche de noapte, zdrențe toată, pe care o salvase la momentul mutarii fortate. S-au uitat unul la altul si nu se recunosteau: „Tu esti, Ionel?”, „Tu esti, Rosetta?” Mi se pare foarte romantica povestea. Au reînceput viata, împreuna cu bunicul meu din partea mamei – Octavian Furlugeanu – care la randul lui fusese închis.” Continue Reading
S-a născut pe 27 mai 1981, a început de mică să practice gimnastica, pt ca la vârsta de numai 9 ani să ia primele lecții de balet, în ciuda faptului că pană la acel moment nu văzuse niciun spectacol live. Tot în acel an a fost aleasă alături de alți 8 elevi români să își continue pregătirea la Școala de Balet de la Kiev, unde a debutat în Don Quijote.
La 16 ani a participat la prestigiosul concurs de balet Prix de Lausanne, concurs în urma căruia a primit o bursă de 6 luni la Școala Regală de Balet de la Londra, iar după aceste 6 luni a primit un contract pentru a intra în corpul de balet al Royal Balle, dar a ales totuși să plece la Kiev ca primă balerină, sperând că astfel va dobândi mai multă experiență. A continuat să aplice la Royal Balle, iar în 1999 s-a mutat la Londra. Peste numai 2 ani a fost promovată de către Sir Anthony Dowell ca prim- balerină, după reprezentația sa din Giselle.
Poate fi admirată dansând la Royal Opera House Covent Garden, este româncă și se numește Alina Cojocaru.
am plecat la Predeal să-mi vizitez unul din cei mai vechi și dragi preteni. În tren m-am enervat-amuzat copios. Am dat peste reprezentarea mitocanului de tren (din ghidul mitocanului), sau domnul Goe x 2 , reloaded. În stânga mea un modul de 4 locuri. doi kinderi, unul de clasa a doua și unul mai pitic, cam de 4 ani (alintat suav Caroliky, de la Carol), una bucata mamița (mare cât casa la propriu) și mam’mare. În primă fază, noi, ceilalți călători, suntem informați despre situația conjugală a mamiței, despre cearta de cu seara cu amărâtul de soț, apoi de cum acesta de dimineață și-a băgat mințile în cap și a adus-o la gară. Booon, sperăm că după ce ne punem în mișcare, lucrurile se vor liniști. Ei bine, a murit până și speranța. Continue Reading
Hai să vă povestesc cum a fost revelionul biscuițesc. Cică am făcut un plan: plecăm la Praga. Cine? 2 prieteni (oxy și iepurele) + biscuitele. Boon. Zis și făcut. Sunăm pe omul cu plimbarea (Dan de la La Piovra) și îi spunem să ne pregătească un pachețel dragalaș. Toate bune pâna aici. Dar peste noapte se gândește Oxy că neeeeaaah, nu mai vrem la Praga, e frig dom’le. Mă uit la iepure, el la mine, ne gândeam oare la noi o fi cald de revelion?! În fine, trecem peste. Oxy smiorcaie cum că vrea la Budapesta. Hmmmmm, țara unguracilor…. La o chercheleală pe la Spice cu Dan si avocatii ne hotaram pt Budapesta. Începe Dan să aranjeze lucrurile. Colac peste mini-mac, Oxy se răzgândește și părăsește “corabia”. Na buuuuun. Deja începeam să adunăm și să scădem omuleții din gașca de revelion. Unul se răzgândea, doi anunțau că vin, mai renunța nu știu care. Balamucul lui papură vodă. Ajungem la o formulă cât de cât a grupului, apoi începem tocmeala cu “ce facem în noaptea de Rev”. Da, om cu scaunu’ la cap ne explică faptul că o variantă câștigătoare este să petrecem pe vasul Europa. Noi cârcotași de meserie începem să dăm din nas. Ba că e scump, ba că o fi și o împărți. Pâna la urmă fetele decid: ne facem rochii de seară, pelerine, jupoane și te miri ce nebuneli și mergem pe vas. Ete așa, na. Baieții cu niște mutre oarecum inexpresive, păreau că se gândesc “s-au făcut ale dracului”. Și începe circoteca: hai la primele cumpărături, găsim o parte din cele trebuincioase, mergem la croitoreasă pt ajustări, masurători. Baieții încep să fie puțin iritați. Apoi iar cumpărături de material și accesorii, iar la croitoreasă pt probe (baieții devin deja nervoși), iar cumpărături – ultimele accesorii – și într-un final luăm tot ce era de luat de la croitorie (baieții sătui până peste cap de noi). Toate ca toate, dar rochia biscuițească nu pica așa ca în visele mele, drept pt care mai bagăm un un episod de horă cu strigături. Găsim rochia biscuițească, găsim alte acceosorii pt ea, găsim și pt rochia roz și pt cea verde (astea nu mai sunt rochii biscuițești). Pe 29 au venit și smiling-pantofii de la Corina, aveam de toate 🙂
Înghesuim totul în bagaje, huse, poșetuțe și hai la drum: pe autostradă fleșcăraie și ninsoare, pe dealul negru super gropi (dădeai poligonul), valea Oltului decentă, Sibiu coafura rezistă, la fel și iepurele la volan, ne mai oprim la Arad sa bem o “ciorbă bihoreană” și o limonada cu helas (iacchh), trecem apoi de Nădlac, ne mai muncim o vreme cu zapada și gropile din Szeget, apoi ajungem pe autostrada unguracilor. De aici totul s-a mai simplificat și iepurele nostru rezista 🙂
Toate bune până în ziua de 31 cand Biscuitele constată o mare tragedie: era necesară o noua pereche de pantofiori pt rochia de seara. Se instalează panica. Luam o gura de aer și pornim la Arena Plaza: cercetat câteva magazine, ochit pantofi, executat probatul și achiziția. Boooon. Deja trecuse prima parte a zile și cam muream de foame. Plecăm spre zona pietonală unde am ronțăit diverse, apoi fuga la hotel să ne pregătim pt seara cea mare. Și începem: strânge corsetuuuuuu, au ce doare!!!!!!! Nu îmi stă păruuuuu, vreau gel (((, nu mai e ulei de par cu cristale nu știu de care, uite pelerina verde, ia bijuteria roșie și tot așa.
Și haaaaaai că ne așteptă mașina la scară. Expediem masculii în “recunoaștere” iar doamnele sosesc cu al doilea tranport . Ajungem și noi pe vaporaș leșinând de curiozitate și temându-ne să nu fim prea la 4 ace față de restul invitaților. Am fost foarte plăcut surprinse să observăm că toată lumea de pe vas era la țol festiv, deci ne încadram foarte bine în peisaj.
Și cum the night was young, am asistat cuminți la recitalul unui grup unguresc (am uitat numele) care prestau ceva în genul Voca People amestecat cu reprize de dans oferite de o trupă de dansatori costumați foarte haios la fiecare apariție. Ulterior am început să ne zbanțuim și noi, ni se cam suisera la capșor bulele de șampanie, dar tot dansând noi așa, observăm că biscuitele era urmărit. Cum nu mai era timp să se ascundă după ceașca de cafea, iată ca accepta invitația la un dans alaturi de un … mic mafiot ungurac (l-am denumit ulterior noi). Micutul mafiot ungurac insă s-a dovedit puțin cam insistent, dar am reușit să-l izgonesc cu diplomație …. Plus un fel de înger pazitor deghizat.
Seara a devenit un chef general romanesc pe un vapor unguresc, pt că în miez de noapte am descoperit incă un grup de români, alături de care am continuat party-ul până dimineață.
Zilele ce au urmat la Budapesta au fost foarte tari, pline de momente cu mai mult sau mai putin haz, dar care și acum ne fac să zâmbim. Felul în care s-a gătit la Borkatakomba, sau maniera în care vinul era tunat în pahare, toate ne-au făcut seara mai frumoasă.
A fost superbă vacanța, a meritat toata bătaia de cap premergătoare. Ne-am distrat cu mariteni, mini-maci si măgăruși, cu îngeri salvatori și cafele cu lapte.
Mulțumim Dane, anul ăsta unde mergem de revelion? Pe ce vaporaș vom fi?
da, am fost la Dalles si am cumparat un tablou. Carmen si Bogdan abia ajunsesera, erau cu ele inca impachetate. am pus mana pe primul tablou pe care l-am vazut pe jumatate despachetat. L-am platit si va incurajez si pe voi sa mergeti si sa cumparati un obiect de arta. Banii ajung la copilasii care au pictat produsele expuse, dar si la ceilalti 10.
Carmen va astepta deci in anticariatul salii Dalles !!!