Luni, 21 decembrie, sala Dalles – Expoziție Caritabilă Arta vine din suflet pentru a ridica alte suflete.
2 copii talentați care provin din familii modeste din mediul rural, expun peste 60 de lucrări, iar cu banii obtinuți din vânzarea tablourilor expuse își doresc sa vină în sprijinul altor copilași taltentați ca și ei, care provin din familii extrem de sărace, dar și să își poată procura și alte materiale. Sunt copilași care învață la G. Enescu sau la Lipatti, care studiază pe instrumente împrumutate, dar care obțin tone de premii an de an. nu au insa propriile lor viori, piane, sau materiale pt pictura. Unii muncesc ca personal pt menaj dupa orele de curs pt că pe lângă banuții necesari pt școală, trebuie sa cumpere și medicamente pt părinți, alții trăiesc sub cerul liber sau în adăposturi improvizate.
Aceasta e o parte din mesajul unei vechi și dragi prietene cu care am facut o treabă minunată, pe vremea cand încă lucra la Crucea Rosie. Vă invit și pe voi să participați și să dați o mâna de ajutor. Am înțeles că prețul lucrărilor expuse începe de la suma de 10 ron.
Da, știu, e an de criza, suntem toți extrem de ocupați, dar cred că 30 minute nu sunt o avere, iar 10-20 ron să fim serioși … o cafea în centru.
Ne vedem luni la Dalles 🙂
winter tales
povesti de iarna
biscuit’s winter sound track
Oricât de mult aș vrea eu să nu fie frig niciodată, uite că vine și sezonul rece, mohorât, ploios și din când în când cu fulgi de zăpadă. Parcă nu mai am chef sa zburd. Mi-e mai simplu să mă cufund într-un fotoliu, să privesc aiurea pe geam, să număr fulgii de zăpadă, să visez cu ochii deschiși. Cred ca pt mine ăsta e sezonul care îndeamnă la meditație, la visare, la romantism si povești.
Îmi iau o carte din raft, șutesc si câteva prăjituri de prin bucătărie si țusti în pat. E o carte siropoasă, cu descrieri superbe. Imaginația începe să zburde, fulgii de zapada îmi bat în geam și mă invită sa zbor cu ei. Și am fugit deja în paginile cărții mele. sssst, te rooog, nu, nu ma aduce înapoi.
îmi suna telefonul însă și mă întorc rapid în varful patului. povestesc cu Escu și ne programăm o iesire în weekend într-un club draguț. apoi flash cu imaginea prietenilor mei care mereu râd de mine, ba ca’s copli mic, ba că fac numai tâmpenii cum nu sunt cu ochii pe mine. ei na! boom bang a bang. dacă nu aș fi eu si poveștile mele atat de ….. ce am mai povesti în diminețile de weekend cand ronțăim tacticoși mic dejun gio cafe?
nu v-am spus? e iarna mea