Biscuitele e nitel contrariat zilele astea. O noua dilema a aparut la orizont: discriminarea prezenta in obiceiurile Bisericesti. Nu sunt nici pe departe vreo cuvioasa bisericoasa. Am felul meu de a crede in Divinitate, si cu siguranta in ceea ce ma priveste, gasesc ca aceasta legatura este ceva personal, 100% nemijlocit si foarte intim, si de aceea nu prea am treaba cu institutia Bisericii.
Din cand in cand insa, dau pe acolo cu prilejul unor evenimente importante pt oamenii dragi din viata mea.
De curand mi s-a nazarit insa urmatoarea idee: cum se face ca Biserica, o institutie care ne spune ca suntem egali in fata Domnului, care propovaduieste pacea, nediscriminarea etc, vine cu un Ritual 100% discriminatoriu: la botez, copilul baiat este dus in altar, iar copilul fata nu are dreptul sa paseasca in aceasta zona sacra a sfantului lacas, pt ca e “pacatoasa”.
Unde este justetea in aceasta logica?
“Cel care este de parte barbateasca este introdus in Sfantul Altar dupa botez, in vreme ce fetele sunt doar inchinate la sfintele icoane. Exista aceasta randuiala pentru ca ea aminteste de faptul ca femeia nu poate indeplini functii sacerdotale.” sursa: www.crestinortodox.ro
Canonul 44 de la Laodiceea spune foarte limpede “ca nu se cuvine ca femeia sa intre in altar”. Insa, potrivit canonului 15 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului: “Se cuvine calugaritelor a intra in Sfantul Altar sa aprinda lumanari si candele, sa il curete si sa-l mature” si cel al Sfantului Nicolae, patriarhul Constantinopolului, din secolul al XII-lea”

Mie imi suna a catamai misoginismul aceasta atitudine. Cu alte cuvinte, femeia nu e demna sa intre in altar decat sa faca curat (si asta daca e calugarita) sau numai o la sfintirea unei biserici.
Unde e egalitatea? Unde e Nediscriminarea?
Va rog, luminati-ma!