biscuitisme, românești

cafeaua, țigara și taxi-ul

se întâmplă uneori să pleci spre o întâlnire care nu este azi, acum, ci mâine. în drum spre întâlnire, în taxi, îţi doreşti să fumezi o ţigară (pentru că încă este permis), aşa că întrebi politicos şoferul dacă se poate fuma. după acordul prealabil, cauţi într-o poşetă plină acel pachet de ţigari întreg pe care sigur l-ai pus  în geantă pentru noua zi. după câteva secunde de scotoceală şi ravăsit poşeta, şoferul te  întreabă dacă nu ai vrea sa iei o ţigară de la el, decât sa mai chinui poşeta. după ce accepţi, vine şi o întrebare absolut suprinzătoare: “nu doriţi şi o cafea cu lapte? am cumpărat două de la magazin, iar eu o prefer pe cea fără lapte, aşa că daca vă face plăcere, v-o ofer cu drag.”

s-a întâmplat în această dimineaţă, în oraşul în care taximetriştii sunt printe cei mai detestaţi si înjuraţi conducători auto.

d'ale biscuitelui, emoții, trăiri și povestiri, winter tales

culorile sufletului meu

îl privesc. e mai spectaculos decât însuși tabloul suprem al naturii în zilele de toamnă, când își etalează cele mai surprinzătoare culori în lumina blandă a razelor de soare.
se aseamană mai mult cu un vitraliu, parțial terminat. artistul său însă nu sunt eu, ci viața mea.
fiecare ați luat din el, uneori mai puțin, alteori mai mult, mai blând sau mai brutal. ați pus în loc fiecare ce ați avut voi de dat: bucurie, frumusețe, lacrimi, urâțenie sau durere, fiecare pictându-și bucata lui din mine.

fiecare om la momentul la care este privit, nu este nimic altceva decât suma experiențelor sale de viață. un suflet din care v-ați servit oricând va arăta întocmai cum l-ați lăsat voi, cu lucrurile și culorile pe care voi le-ați pus în locul bucăților de suflet pe care le-ați luat sau, este pur și simplu gol.
alteori ați stat cu chirie. ați ales un loc așa cum voi vi l-ați dorit, iar când ați plecat, ați lăsat în urma voastră din nou ce ați dorit și ați avut voi de oferit. la fel veți și regăsi totul, întocmai cum l-ați redecorat.
alții ați ales să rămâneți pe termen lung și vă mulțumesc, pentru că zi de zi aduceți lumină, culoare, emoție și viață în mine. zugrăviți la rândul vostru spațiile voastre, transformând fiecare bucățică în ceva unic, nealmeu și mai mult al vostru.
mai sunt și vitraliile mele pe care încerc să le pictez cum știu eu mai bine. nu sunt însă un artist, ci doar un om care cu stângăcie și nu îndeajuns de multă cunoaștere învață zi de zi de la viață, de la voi.
orice bucată de sticlă însă nu își va arăta frumusețea decât în lumina soarelui meu negru, cu umeri înstelați.

dacă astăzi însă priviți în sufletul meu și nu vă place ceea ce vedeți, vă rog doar să va amintiți câteva lucruri mărunte…
uneori îmi e greu sa fac curat. alteori nu mai vreau.

la grămadă

Hakka Happy Christmas

Craciunul de anul acesta il simt diferit de toate celalate 30 de editii. e mai putin spectaculos din punct de vedere vizual, mai putin plin de goana dupa cadouri sau pregatiri nesfarsite.
e un Craciun altfel, mai linistit si mai bun. este cred pt prima oara in viata mea cand Craciunul este cu adevarat in sufeltul meu.
ma simt implinita, ma bucur in sinea mea de enorm de multe realizari, iar faptul ca efectiv pot “vedea” rezultatul muncii si zbaterii mele este cel mai frumos cadou de Craciun.
anul acesta este cred prima data in viata cand daca m-ai intreba ce imi doresc de Craciun, ti-as spune, fara falasa modestie, “multumesc, am tot ce imi puteam dori”. orice altceva as primi in dar mai mult, s-ar numi un foarte mare rasfat si nu stiu daca sunt inca vrednica de asa ceva. poate daca as spune ca imi doresc liniste, forta, timp si mai multa inteligenta sa fac macar 50% din cate mi-am propus pt anul viitor, as parea snoaba sau….

dupa un an de munca, de calatorii, de noi si noi oameni in viata mea, m-am bucurat enorm sa vad ca de Craciun au fost atat de multi cei care s-au gandit la echipa din care fac parte, la mine, iar pentru asta le sunt recunoscatoare. aprecierea lor este nepretuita.

anul acesta nu am reusit sa fac vreo “caritabila de iarna” cum aveam obiceiul, insa am devenit un “Mos Craciun Secret” pentru un om la care tin enorm si pe care nici azi nu cred ca il aprecize la adevarata lui valoare. acestui om i-am daruit un lucru la care a vista de ani de zile, un lucru pe care altii i l-au promis dar au uitat sa isi respecte cuvantul, naruind astfel un vis curat si extrem extrem de frumos. am reusit cu sprijinul a inca 2 oameni sa implinim noi visul acesta, insa destinatarul cadoului niciodata nu va afla cine, de ce, de unde. va sti doar ca visul sau s-a implinit de Craciun.
stiu cat conteaza, stiu cat de pretios este acest vis, incat bucuria pe care o va aduce in sufletul destinatarului sau chiar nu poate fi cumparata.

mai este un Craciun cu foarte multe vesti si schimbari, vesti care m-au bucurat mult, in ciuda unui an foarte dificil, incordat si cu multe lupte.

asa ca Mosule, iti multumesc pt tot ce mi-ai daruit si anul asta si te rog pentru noul an adu-mi forta si timp sa pot indeplini si alte vise, sa pot castiga si alte batalii si sa pot realiza cat de multe din toate cele pe care mi le-am propus. iti multumesc Mosule pentru un Craciun atat de bun.

iar voua va doresc un Hakka Happy Christmas!

biscuitisme, Marketing si Client Service

sfanta mea patrime

sunt multe persoane, care din postura de client isi trateaza furnizorii de pe o pozitie de superioritate, crezand ca furnizorii ar trebui sa fie recunoscatori pentru ca le sunt clienti. nimic mai gresit.
furnizorii sunt partenerii pe care poti conta, care te pot scoate dintr-o situatie de 2 lei, sau te pot lasa sa iti rupi gatul just like that!
nu este un secret pentru nimeni ca marketingul este o zona unde o ora, o litera sau un centimetru pot face diferenta intre succes si esec. si nu e un secret nici faptul ca marketingul este un sector de activitate cu varfuri foate aglomerate, in functie de specificul fiecarui business in parte.

sunt fericita sa vad ca in atatia ani am reusit sa descopar adevarati profesionisti care mi-au devenit prieteni si un sprijin real. sunt oameni care au lasat ifosele de “seniori” sau “veterani de bransa”, oameni care te ajuta cand iti arde sufeltul, care iti inteleg nevoile reale si nu vin sa inventeze ei roata, care isi dau silinta ca impreuna cu tine, sa faca o treaba excelenta.
va prezint Sfanta mea patrime:

Diana – zana productiei publicitare,
Doru – art-ul cu bagheta magica, cu ochi pe branding mai ceva ca …… si cu rabdare nemarginita, 
Cristi – the one and only, sau cel mai tare furnizor de tiparituri de orice fel,
si nu in ultimul rand,  cel caruia eu ii spun
super Andres” – dev-ul sef de la Ameya.

fara voi dragii mei, munca mea ar fi mai complicata, mai urata si anosta, pur si simplu mai putin placuta si muuult mai grea.
acesta este momentul in care eu ma inclin si spun ” va multumesc!”. va multumesc pentru inca un an cu proiecte frumoase, cu deadline-uri pe care nu le-am depasit, cu rezultate bune, emotii si victorii.

v-ati pregatit pentru 2013?

biscuitisme, oameni și locuri, românești

mi-as dori
*sa votez macar o data, in cadrul unui scrutin, omul care imi place, nu sa fiu nevoita sa votez mereu impotriva celui care imi displace cel mai tare
*sa vad in aeroporturile lumii mai putini romani care ne se fac de rusine printr-un comportament lipsit de orice umbra de civilizatie (nu-i asa ca vezi de la o posta cand se face check-in-ul pt un zbor de Romania? cozile dezordonate, galagia, bagajele prea mari pt a fi luate in cabina, bagajele desfacute pt a fi usurate doar sa fie acceptate ca bagaj de mana)
*sa vad oameni care ies in strada pentru un drept, pentru un principiu si nu pentru un salam in plus
*sa nu mai vad oameni care asteapta “sa ne dea statul”
*sa nu mai vad barbati care (scuzati) balesc la photoshopatele din reviste, ci sa invete sa aprecieze frumusetea care ii inconjoara
*sa vad mai putine copile care isi doresc sa ajunga “Moni”
*sa vad politicieni care iau masuri benefice pentru mediul economic Continue Reading

d'ale biscuitelui

Berea cu tata e sfanta

suna ciudat? ei bine e realitatea multor doamne si domnisoare care au avut norocul sa primeasca un tata de milioane. Adelina scria pe facebook azi ca “berea cu tata e unul din lucrurile minunate pe care nu le facuse de de mult si despre care uitase cat de bine o fac sa se simta”. instant apropae am adugat “e sfanta!”

Da, pentru ca ani de zile tata a fost cu siguranta “cea mai buna prietena a mea”, confidentul meu, sfatuitroul meu, omul in care ma incredeam cel mai mult, omul de care eram extrem de mandra, despre care spuneam atunci cand eram mica “eu cand o sa ma fac mare, ma marit cu tata”.

Da, legatura dintre o fiica si tatal ei este aboslut deosebita, iar daca cei doi sunt compatibili, se poate ajunge la realtionarea ideala, cand cei doi devin prieteni, parteneri, confidenti, sprijin unul pt celalat, paratrasnet, instructor de gatit, intructor de baut bere, wiskey etc.

Candva si pentru mine berea cu tata era sfanta. Azi insa, beau wiskey, caci vorba Ralucai: candva fetele gateau ca mama, acum beau ca tata.

la grămadă

lume inchisa cum stii ce sa faci cand nu mai stii?
cum sa faci cand o lume se inchide si ramai pur si simplu fara ea?
… cand notiunea de familie iti dispare cu totul, cand notiunea de “la ai mei” devine “la mama”, sau cand “acasa” devine “la noi acasa”.
… cand familie iti devine multimea celor cu care stai 8-9-10 ore / zi si cand te gandesti la familie, te intrebi pana la urma care iti e?
… cand noi devine eu
… cand ea nu e a ta
… cand tu nu mai esti tu

… cand ramai mai sarac pe zi ce trece si incepi sa te sperii de golul din sulfetul tau.