biscuitisme

prozonierul cerului carlos ruiz zafon
pt ca vremea m-a tinut in casa si cum la TV nu gasesc nimic interesant pt mine, am fugit prin carti. Am descoperit un scriitor care m-a facut sa ii citesc toate cartile pe nerasuflate. am inceput prin iarna, cand de ziua mea am primt un prim volum semnat Carlos Ruiz Zafon. ca de fiecare data cand imi pica cu tronc cate o carte, in prima seara am citit 5 pagini si am adormit. in a doua seara repeat. in a 3-a seara am terminat cartea.
da, Zafon te fura in lumea lui pe nesimtite si habar nu ai cand s-a facut dimineata. mai mult decat atat, te infurie maxim pentru ca toate scrierile lui se termina mult prea devreme.

Umbra Vantului, Jocul Ingerului si Prizonierul Cerului – o trilogie care te amuteste. desi cea mai premiata a fost de departe “Umbra vantului” (In 2004, Umbra vintului a fost distinsa cu prestigiosul Prix du Meilleur Livre Étranger) favorita mea ramane insa Prizonierul cerului, alaturi de Luminile din septembrie. Stephen King spune despre Prizonierul cerului “un roman al splendorii si al capcanelor, care la rindul lor ascund alte si alte capcane. In miinile lui Carlos Ruiz Zafon, fiecare scena imprumuta aerul misterios din primele filme ale lui Orson Welles. Trebuie sa fii cu adevarat romantic ca sa-i poti aprecia intreaga valoare, si abia atunci lectura ta va fi exceptionala”

misterioasa si fascinanta lume din Cimitirul Cartilor Uitate, in centrul vechi al Barcelonei, intrigi tesute cu o maiestrie de invidiat, tensiune, romantism, imaginatie debordanta si un strop de fantezie, suficiente sa te faca sa iubesti personajele cartilor lui Zafon, iar pe el sa te infurii pentru ca scris atat de putin.