biscu

Zakynthos ziua 3: Porto Vromi – Navagio Beach View – Cape Skinari – Blue Caves

Cer plin cu nori… hmmmm …O zi de vacanta care a inceput cu o portie de leneveala si facut planuri. Habar nu aveam ce minunatii urma sa vad in ziua care abia incepuse.
Pt ca vremea nu era foarte ok pt plaja in Laganas, am decis sa fugim in alt colt de insula: plaja Navagio. Pt a ajunge acolo poti lua diferite ambarcatiuni din cam orice colt al insulei, insa noi auzisem ca un loc dragut este Porto Vromi, portul cel mai apropiat de plaja Navagio. Zis si facut: luat masinuta din parcare si pornit catre Porto Vromi, situat in nordul coastei de Vest a insulei.
Drumul absolut superb: munte, maslini cu fructele pe crengi, o vegetatie destul de ciudata care a reusit sa creasca intr-o asemenea zona stancoasa si marea absolut divina pe cealalta parte a drumului.

Din munte am coborat pe niste serpetine foarte stranse si abrupte in micutul port. Ramai mut de uimire de frumusetea si simplitatea locului.

Dupa ce ne-am dezmeticit si parcat, ne-am indreptat catre reprezentantii celor 2 firme care pun la dispozitie ambarcatiunile pt a ajunge la plaja Navagio. Din pacate insa traficul naval era restrictionat in aceasta zi. Din cauza vremii, Capitania insulei Zakynthos inchide traficul in zona vestica a insulei pt ca se pare in aceasta zona marea este foarte periculoasa. Ce ne-a placut insa a fost ca reprezentantii celor 2 firme ne-au oferit numerele lor de telefon si ne-au sfatuit sa ii sunam inainte de a porni spre Porto Vromi in alta zi, pentru ca ei sa ne comunice daca traficul maritim este sau nu deschis. Pe langa asta ni s-a oferit si o micuta reducere in speranta ca vom reveni in alta zi pt excursie. Am plecat putin dezamagiti, insa nu ne-am dat batuti: am mers catre un loc super care ofera o priveliste de nota 10 spre vestita plaja Navagio.

Ne-am plimbat cat ne-au tinut piciorusele pe stancile din zona si am reusit sa coboram destul de mult chiar pe versantul din spatele plajei unde am reusit si cateva poze “din sens invers”.

Am plecat de aici uimiti de frumusetea locului si cu o mare nerabdare in suflet de a revedea aceasta plaja fantastica.

Am pornit pe soseaua ingusta si virajata care Cape Skinari, cel mai Nordic punct al insulei. Dupa un drum de aproape o ora iata-ne si pe o coasta abrupta cu trepte sapate pana in mare. O moara veche in perfecta stare completa peisajul si te arunca putin in alt timp.

Am coborat pe trepte pana spre mare si ne-am urcat in micuta ambarcatiune cu podea de sticla si am pornit spre Blue Caves.

Nu au trecut multe minute si am inceput sa exclamam cu totii WOW. Incepeau vestitele pesteri albastre si eram fascinati de ce vedeam: o apa de o culoare albastra absolut incredibila si o opera a naturii sculptata in stanca de neregasit. Frumusetea creata de natura este greu de zugravit in cuvinte.

Ne-am petrecut cateva ore plimbandu-ne pe mare in zona Nordica a insulei, apoi am mai tras o portie de snorkeling.

Venirea serii ne-a grabit insa spre un alt loc minunat, unde am privit unul din cele mai frumoase apusuri pe care le-am vazut vreodata. Dar imagini si detalii despre inca o minunatie a Zakynthos-ului, intr-un post viitor.

[Show as slideshow]

cu devu', oameni și locuri, vacanță

Zakyntos ziua 2: Laganas – Marathonissi – Keri

Daca prima zi de vacanta in Zakynthos am alocat-o lenevelii la piscina, ziua ce a urmat a fost o adevarata aventura. Am plecat dimineata din Laganas spre Keri Lake de unde intentionam sa plecam cu o ambarcatiune spre insula Marathonissi. In Keri Lake am gasit un port micut si simpatic de unde se puteau inchiria diferite ambarcatiuni, cu sau fara navigator. Noi am optat pentru varianta fara navigator, urmand ca noi insine sa ne conducem propria barcuta. Impreuna cu alti turisti am particpat la un training minimalist, iar cel mai important lucru pe care il auzeam la fiecare finala de fraza era: ” you broke, you pay”.

Ne-am facut curaj si am pornit in larg spre insula testoaselor: Marathonissi. In acest moment insula nu mai este locuita de oameni, insa a fost locuita pana in perioada celui de-al doilea Razboi Mondial. Insula are 2 plaje unde se poate acosta. O plaja mai micuta cu pietris, unde este minunat sa te balacesti si sa bagi snorkeling. Cea de-a doua plaja este cu nisip si este mult mai mare ca dimensiuni. Aici fiti atenti pe unde calcati pentru ca veti gasi foarte multe marcaje care delimiteaza zonele in care sunt ascunse in nisip oua de broasca testoasa. Nu stiu daca am mentionat, insa partea sudica a insulei Zakynthos cat si Marahonissi formeaza un Parc Maritim National pentru ca aici se gasesc ultimele exemplare ale speciei de testoase CARRETA CARRETA.

De aceea niciun fel de ambarcatiune nu poate ancora clasic in mare, ci trebuie sa gaseasca alte modalitati pentru securizarea si imobilizarea ambarcatiunii.

Am zabovit si aici cateva ore, bucurandu-ne de soare, de apa incredibil de limepede si mai ales de pestisorii care isi faceau de cap in voie prin preajma stancilor.

Spre dupa-amiaza am plecat din Marathonissi catre Keri Caves. Am mers cateva zeci de minute, uitmti fiind la fiecare pas de frumusetea pe care Zakynthos ne-o dezvaluia. Din pacate insa valurile au inceput sa fie cam mari si nu am reusit sa ajungem chiar pana la Keri Caves, am mers insa pe langa coasta si a fost fantastic peisajul vazut. Am pornit apoi inapoi spre Keri Lake, mergand de-a lungul zonei de coasta Marathia. Am mai gasit cateva plaje micute tot cu pietris unde am ales sa oprim din nou pt cateva portii de snorkeling si plaja, apoi ne-am indepartat din nou de coasta pentru a admira pesisajul dar si cele cateva vile constuite chiar pe coasta. Majoritatea aveau si trepte sapate in stanca, trepte care conduceau direct catre mare. Fie vorba inte noi, ce om nu ar vrea asa ceva?

Intre timp marea se mai linistise, asa ca am acostat la cativa zeci de metri distanta de mal si am lenevit leganati de valuri. Ce iti poti dori mai mult intr-o zi de vacanta decat sa fii in mijlocul marii, intr-o barcuta share-uita cu cine ai tu chef, liniste, soare, pescarusi, o mare limpede si cu o culoare splendida, pestisori simpatici si o briza calda si placuta?!

Dupa o ora in care ne-am bucurat de liniste si un peisaj atat de simplu si de frumos, ne-am indreptat spre port. La ora 6 am predat ambarcatiunea teafara si nevatamata domnului Capitan.

Apoi ne-am aruncat bagajul in masina si am pornit catre un loc vestit pt apusurile pe care le poti vedea de acolo: Keri Lighthouse. Pe un drum foarte ingust si sinuos am urcat din port catre far, trecand prin orasele micute, cu strazi inguste, cu case facute in mare parte din piatra, unele ingrijite si renovate de curand, altele mai ponosite sau saracaciose, orasele care in lumina superba a soarelui spre apus aveau un aer pitoresc. Satuce in care timpul a stat in loc, in care viata are alta viteza.

Va puteti opri la taverna Lighthouse (unde se sune ca veti vedea si cel mai mare steag al Greciei arborat de proprietarul localului) sau puteti urca si mai sus, unde nu veti avea la dispozitie un restaurant in adevaratul sens al cuvantului, insa privelistea este mult mai frumoasa. Aici va recomandam sa veniti dotati cu ceva hainute mai groase pt ca vantul adie destul de puternic, iar in picioare va recomandam sa aveti incaltaminte cu talpa mai groasa, sandale de munte sau ghetute, pentru sigur veti vrea sa coborati printre stanci sa admirati privelistea, iar in papuci de plaja va fi extrem de periculos, pentru ca inteaga zona este acoperita de pietre si foarte mult praf, iar sansele sa alunecati si sa va raniti ar putea fi destul de mari.

La momentul in care soarele va cobori cu siguranta veti ramane uimiti de ceea ce veti vedea: atat apusul in sine, dar si stancile din jurul vostru vor avea un look incredibil in bataia razelor de soare.

Cuvinetele sunt prea putin expresive, asa ca va invit sa priviti cele cateva poze postate si promit ca foarte curand voi reveni cu imagini absolut senzationale cu apusul de la Keri Lighthouse.

tips & trisk:

Preturile pt ambarcatiune fara navigator: 70 euro/zi pt 2 persoane; 80 euro/zi 4 persoane; 90 euro/zi 6 persoane. La aceste costuri se adauga si consumul de carburant, care in general variaza intre 5 si 15 euro / zi.

Cand plecati din Keri Lake, luati cu voi si provizii de apa, fructe sau mancare. Singurul loc de unde va veti mai putea aproviziona este plaja cu nisip din Marathonissi, unde evident preturile sunt triple (ex: o sticla de apa plata la 1,5L costa 3 euro pe plaja, iar in supermarket e cam 0,75-1 euro)

[Show as slideshow]

cu devu', oameni și locuri, vacanță

Zakynthos date generale & buget

Vacanta de nota 10. Astefel imi pot caracteriza aventura greceasca din acest an. O insula care ofera foarte multe peisaje de vis, un relief variat si o vegetatie tipca foarte simpatica, locuitori extrem de draguti si primitori, dar si satuce mai saracaciose, dar care au un aer absolut pitoresc.
Fiind o insula care a avut parte de diferite dominatii de-a lungul timpului, Zakynthos a pastrat in multe locuri influente culturale din diferite perioade (dominatie venetia, dominatie engleza) In 1953 in urma unui cutremur devastator mare parte din insula a fost complet distrusa. Reconstructia oraselelor s-a facut ulterior cu respectarea unor norme foarte viguroase, menite sa diminueze pericolele unor noi contremure.

Dar gata, nu va plictisesc cu detalii de acest gen, sigur le gasiti voi si singurei (traiasca google).
Va spun doar ca bugetul pt zbor +cazare hotel Mediteranean Beach ***** + demipensiune = 595 euro / pers, iar banii de buzunar nu au depasit 360 euro/ pers pt toate giumbuslucurile facute pe toata perioada vacantei de 8 zile. bugetul de cheltuieli extrahoteliere include si masina inhiriata de la Faros Rental, o firma locala pe care v-o recomandam.

ziua 1 – leneveala crunta

ziua 2 – Laganas- Keri Lake – Marathonissi – Keri Caves – Keri Lighthouse
ziua 3 – Porto Vromi – ShipWrek View – Cape Skinari – Blue Caves – Kampi
ziua 4 – Porto Zorro & Porto Azzuro – Zante
ziua 5 – Porto Vromi – Navagio Beach – Cameo Island
ziua 6 – Plaja Dafni – si scufundari la Agios Nicolaos
ziua 7 – croaziera in jurul insulei

oameni și locuri, românești, vacanță

am lipsit motivat!

Ok ok, stiu ca nu am scris de ceva vreme, insa am lipsit motivat: am fost in concediu. sau mai corect spus intr-un super-concediu si promit ca voi reveni in curand cu multe imagini dar si cu tips & triks despre locurile superbe pe care le-am vizitat.

m-am simtit absolut rupta de lume iar cand am revenit la Bucuresti mi se parea ca trecuse o eternitate. insa dupa cateva zile de Bucuresti, sentimentul de oboseala si lenea m-au cuprins iar. probabil un sindrom post-concediu, sau poate am dezvoltat o mica alergie la …Bucuresti?! hmm…

ma bucur ca’s inapoi, chiar mi se facuse putin dor de oamenii dragi pe care ii am in jurul meu si de ghemotocul meu de blana insufletit.

cu devu', vacanță

the end: Barcelona mea…

O stiam de cand eram de-o schioapa, din cartile de spaniola cu super-personajele Lola, Pepe & Pancho. O mai stiam din ghidurile turistice, din povestirile si pozele cunoscutilor si de pe bloguri.
Pt mine Barcelona insamnea Gaudi si Camp Nou. Si mai insemna ceva boem si inedit, de un bun gust nepamantean.
Si iata ca ne-am intalnit, iar Barce a mea mi-a parut o printesa in zdrente.

O zeita menita sa fie adorata, prea putin respectata insa de vizitatori si poate insuficient de pretuita de catre cei ce o au.
Un decor pestrit, prea plin de chestii, prea amestecat si mult prea multi oameni, de toate natiile, felurile si soiurile.
Ma asteptam sa o vad mult mai bine aranjata, cu defectele estompate si toate atuurile scoase pe tapet, insa parea mai mult neingrjitia…
da, am inceput cu sfarstiul, dar voi reveni in curand cu detalii despre locurile pe care le-am vizitat, caile de acces, costuri etc. Imagini avem, sunt superbe, insa mai dureaza putin pana vor fi postate.

hasta la proxima!

cu devu', oameni și locuri, vacanță

impachetez

impachetez. bagaje, bagajele, nimic complicat dar totusi dificil. e greu sa alegi fix ce iti trebuie cand stii ca te asteapta zile cu 30 de garde la umbra dar si ploi torentiale…..
intr-o cutie imi las grijile de la birou, in pe un raft pun cele legate de casa si tot asa. impachetez totul in cutii si cutiute si iau cu mine un bagaj lejer compus fix din ceea ce conteaza pt mine cel mai mult. da, aleg sa fiu egoista pt urmatoarele zile pt ca vreau sa ma las furata de Barcelona si frumusetile ei si sa nu ma gandesc la absolut nimic decat la cat de bine e sa fiu departe de absolut toate grijile si aproape de ceea ce imi este mie drag.

cu devu', emoții, trăiri și povestiri, la grămadă, vacanță

in vacanta cu iubitul dev

Ne-sor’mea Raluxa a facut ea fata dășteaptă un articol minunat despre cum și-a târât iubitu’ dev la munte. Eeeeeeeee, dragi tovarăși și pretini, până la munte mai e cum mai e. Dar când vrei sa îl zburătăcești la Barcelona deja începi sa iei distonocalm, iar dacă cumva visezi la o valea Loarei, deja te împrietenești cu diazepamul intravenos.
…..cam asa am început să scriu postul ieri. Noroc însă că Continue Reading

cu devu', la grămadă, oameni și locuri

1 mai, 2 mai puțin în București

Am chef de ducă. Nu îmi priește orașul pe vremea asta superbă. Am avut și o săpămână ciudățică și abia aștept sa fug la Predeal, să admir priveliștea din balconul camerei mele favorite de la Cioplea Belvedere. Sâmbătă aș vrea să mă plimb, sa învăț chestii legate de subiectul foto (Doamne ferește să mă prindă și pe mine microbu’, dar recunosc că e interesant). Poate ajung în Brașov (tare mult îmi lipsește) și poate beau o cafea cu draga mea prietenă la Bran, căci unde poate fi mai bună cafeaua pt 2 domiciliate in București dacă nu la munte.

Vreau să uit de oraș și de tot ce e legat de el. Iau cu mine doar ce și pe cine îmi e mai drag mie.

l.e. Măgă – pregătirea pls !!!

emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri, românești, vacanță, winter tales

cum din 2009 s-a făcut 2010

Hai să vă povestesc cum a fost revelionul biscuițesc. Cică am făcut un plan: plecăm la Praga. Cine? 2 prieteni (oxy și iepurele) + biscuitele. Boon. Zis și făcut. Sunăm pe omul cu plimbarea (Dan de la La Piovra) și îi spunem să ne pregătească un pachețel dragalaș. Toate bune pâna aici. Dar peste noapte se gândește Oxy că neeeeaaah, nu mai vrem la Praga, e frig dom’le. Mă uit la iepure, el la mine, ne gândeam oare la noi o fi cald de revelion?! În fine, trecem peste. Oxy smiorcaie cum că vrea la Budapesta. Hmmmmm, țara unguracilor…. La o chercheleală pe la Spice cu Dan si avocatii ne hotaram pt Budapesta. Începe Dan să aranjeze lucrurile. Colac peste mini-mac, Oxy se răzgândește și părăsește “corabia”. Na buuuuun. Deja începeam să adunăm și să scădem omuleții din gașca de revelion. Unul se răzgândea, doi anunțau că vin, mai renunța nu știu care. Balamucul lui papură vodă. Ajungem la o formulă cât de cât a grupului, apoi începem tocmeala cu “ce facem în noaptea de Rev”. Da, om cu scaunu’ la cap ne explică faptul că o variantă câștigătoare este să petrecem pe vasul Europa. Noi cârcotași de meserie începem să dăm din nas. Ba că e scump, ba că o fi și o împărți. Pâna la urmă fetele decid: ne facem rochii de seară, pelerine, jupoane și te miri ce nebuneli și mergem pe vas. Ete așa, na. Baieții cu niște mutre oarecum inexpresive, păreau că se gândesc “s-au făcut ale dracului”. Și începe circoteca: hai la primele cumpărături, găsim o parte din cele trebuincioase, mergem la croitoreasă pt ajustări, masurători. Baieții încep să fie puțin iritați. Apoi iar cumpărături de material și accesorii, iar la croitoreasă pt probe (baieții devin deja nervoși), iar cumpărături – ultimele accesorii – și într-un final luăm tot ce era de luat de la croitorie (baieții sătui până peste cap de noi). Toate ca toate, dar rochia biscuițească nu pica așa ca în visele mele, drept pt care mai bagăm un un episod de horă cu strigături. Găsim rochia biscuițească, găsim alte acceosorii pt ea, găsim și pt rochia roz și pt cea verde (astea nu mai sunt rochii biscuițești). Pe 29 au venit și smiling-pantofii de la Corina, aveam de toate 🙂
Înghesuim totul în bagaje, huse, poșetuțe și hai la drum: pe autostradă fleșcăraie și ninsoare, pe dealul negru super gropi (dădeai poligonul), valea Oltului decentă, Sibiu coafura rezistă, la fel și iepurele la volan, ne mai oprim la Arad sa bem o “ciorbă bihoreană” și o limonada cu helas (iacchh), trecem apoi de Nădlac, ne mai muncim o vreme cu zapada și gropile din Szeget, apoi ajungem pe autostrada unguracilor. De aici totul s-a mai simplificat și iepurele nostru rezista 🙂
Toate bune până în ziua de 31 cand Biscuitele constată o mare tragedie: era necesară o noua pereche de pantofiori pt rochia de seara. Se instalează panica. Luam o gura de aer și pornim la Arena Plaza: cercetat câteva magazine, ochit pantofi, executat probatul și achiziția. Boooon. Deja trecuse prima parte a zile și cam muream de foame. Plecăm spre zona pietonală unde am ronțăit diverse, apoi fuga la hotel să ne pregătim pt seara cea mare. Și începem: strânge corsetuuuuuu, au ce doare!!!!!!! Nu îmi stă păruuuuu, vreau gel (((, nu mai e ulei de par cu cristale nu știu de care, uite pelerina verde, ia bijuteria roșie și tot așa.
Și haaaaaai că ne așteptă mașina la scară. Expediem masculii în “recunoaștere” iar doamnele sosesc cu al doilea tranport . Ajungem și noi pe vaporaș leșinând de curiozitate și temându-ne să nu fim prea la 4 ace față de restul invitaților. Am fost foarte plăcut surprinse să observăm că toată lumea de pe vas era la țol festiv, deci ne încadram foarte bine în peisaj.
Și cum the night was young, am asistat cuminți la recitalul unui grup unguresc (am uitat numele) care prestau ceva în genul Voca People amestecat cu reprize de dans oferite de o trupă de dansatori costumați foarte haios la fiecare apariție. Ulterior am început să ne zbanțuim și noi, ni se cam suisera la capșor bulele de șampanie, dar tot dansând noi așa, observăm că biscuitele era urmărit. Cum nu mai era timp să se ascundă după ceașca de cafea, iată ca accepta invitația la un dans alaturi de un … mic mafiot ungurac (l-am denumit ulterior noi). Micutul mafiot ungurac insă s-a dovedit puțin cam insistent, dar am reușit să-l izgonesc cu diplomație …. Plus un fel de înger pazitor deghizat.
Seara a devenit un chef general romanesc pe un vapor unguresc, pt că în miez de noapte am descoperit incă un grup de români, alături de care am continuat party-ul până dimineață.
Zilele ce au urmat la Budapesta au fost foarte tari, pline de momente cu mai mult sau mai putin haz, dar care și acum ne fac să zâmbim. Felul în care s-a gătit la Borkatakomba, sau maniera în care vinul era tunat în pahare, toate ne-au făcut seara mai frumoasă.
A fost superbă vacanța, a meritat toata bătaia de cap premergătoare. Ne-am distrat cu mariteni, mini-maci si măgăruși, cu îngeri salvatori și cafele cu lapte.
Mulțumim Dane, anul ăsta unde mergem de revelion? Pe ce vaporaș vom fi?