Asa imi vine cateodata sa ma duc si sa nu ma mai intorc….
Nu de putine ori in viata rezolvam chestiile cu maturitate, insa uneori parca prea toate se pun impotriva noastra. Si astea sunt momentele cand efectiv iti vine sa pleci si sa nu ma mai intorci. Si nu pentru ca te-ai teme sa dai piept cu relitatea, ci pt ca sunt cazuri cand esti totalmente neputincios.
Si atunci iti vine sa mori. Nu cred ca e un sentiment mai neplacut decat cel pe care il ai cand iti doresti din tot sufletul sa faci ceva, esti dispus sa dai oricat, insa nu este suficient. Cand esti la mana sortii e de 2 bani juma feelingul.
Suntem oameni, suntem supusi greselilor si din pacate nici nu suntem supermani, zane bune si vrajitoare calare pe vaj-hatz, sa miscam din nas si sa facem lucrurile sa se intample. Uneori reusim sa facem mici miracole, insa de cele mai multe ori suntem dureros de limitati.
iti vine sa fugi si sa nu te mai intorci….insa intotdeauna exista ceva ce te tine pe loc 🙂
unde sa te duci? ca peste tot e la fel…si asa ne vine tuturor…sa plecam..sa nu ne mai intoarcem..dar poate plecatul si neintorsul sunt ceva simbolic, e dorinta de a lasa in urma ceva ce nu ne place…si cu greselile…ce sa zic? …cred ca ti faci prea multe probleme..
nu stiu ce te-a pocnit asa din senin, insa iti recomand sa iti bagi biscuitii in cap si sa pricepi ca nu poti tu salva pe toata lumea. unoeri iti iese, uneori nu. conditia umana nu ne face din pacate atotputernici. neputinta e dureroasa, dar face parte din viata.