enervant, românești

România are dramele ei și are nevoie de eroii ei

am văzut Asia şi am văzut cu ochii mei ce înseamnă sărăcia şi viaţa grea de acolo. ştiu că în Cambodgia o casă are 3 pereţi, ştiu cât se chinui şi azi Thailanda să îşi revină dupa un tsunami care a şters fără milă tot ce a găsit în cale. zile întregi, imaginile din Nepal cu dezastrul produs acolo mi-au amintit încă o dată cât de mici şi neputincioşi suntem în faţa supremei forţe, natura.

am urmărit cum întreaga omenire a făcut un efort admirabil să vină în ajutorul unor oameni cu care destinul nu a fost prea darnic.
ce mă doare însă este că o clasică strategie de PR, denumita şi Surf on the Wave, a fost utilizată de mulţi oameni, inclusiv de-ai noştri, pt a-şi crea o cotă de imagine (şi mai bună), poziţionându-se în salvatorii omenirii.
nu doresc să las de inţeles că sunt indiferentă la dezastrul întâmplat, nu doresc să credă cineva că nu consider nobilă dorinţa de a ajuta şi de a utiliza notorietatea şi puterea fiecăruia pt a atinge un scop nobil. oamenii aceia au nevoie de ultimul dolar pe care îl putem oferi, de restul pe care nu îl luăm de la magazin, doar pt că nu vrem sa avem zdrăganele în buzunar.
mă doare însă ca dintr-o situaţie de acest fel, unii români au vrut să profite. au vrut să îşi clădească imaginea păşind pe suferinţa altora.
mai mult decît atât, mi-aş dori ca aceşti mari salvatori să revină în propria lor ţară, să viziteze sate întregi rupte de lume, unde medicamentele sunt duse cu elicoptere SMURD, cu maşini 4×4 ale participanţilor la compeţiile off-road, sau cu alte automobile speciale. mi-aş dori ca aceşti salvatori să fie la fel de guralivi când în propria lor ţară este nevoie de o mobilizare pt o deszăpezire când zeci de maşini sunt îngropate în troiene, când oamenii nu pot ieşi din case pt că zăpada le “încuie” uşile. cand inundaţiile şi furia naturii, aici, în România, distrug vieţile, visurile şi munca de o viaţă a zeci şi sute de oameni, când nu avem şcoli şi spitale, când avem încă zeci de sate fără condiţii umane gen canalizare.
pentru aceşti oameni, pentru aceste situaţii de ce nu vrem sa fim eroi? de ce pentru ţara noastră, pentru neamul nostru, refuzăm să facem PR?
pt că România este prea banală în comparaţie cu Nepal-ul? pt că mizeria şi căzăturile locale nu par îndeajuns de exotice?
România are dramele ei şi are nevoie de eroii şi voluntarii ei.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge