biscu

Desi in general dau pe afara de optimism si vad lucruile roz bombon, iacata mi s-a luat de atata credinta ca maine va fi mai bine. O citeam pe draga Minxieee, insa din pacate nu pot fi de acord cu ea.
Nu cred ca mai sunt multi romani asa de optimisti, visatori si naivi ca ea. Nu cred ca maine ne va fi mai bine, nu cred ca peste 10 ani ne va fi mai bine, nu mai cred si punct.
Mi-a ajuns sa vad oameni care au invatat si muncit o viata si acum traiesc cu o felie de paine. M-am saturat sa vad cum toleram hotia si tiganii, manelizarea romanilor si analfabetismul. Am obosit sa platesc contributii la stat, din care anumite etnii se sevresc binemerci, fara sa contribuie cu o letcaie la magicul buget de stat.
De ce sa platesc timp de 18 ani alocatia unui copil care mai apoi sa nu aiba un loc de munca, dimpotriva sa fure, sa dea in cap, sa plece pe afara si sa ne faca de 2 bani. De ce sa platesc pt ajutor de lapte praf si scutece pt tigancile femeile care fac cate 10 plozi si care traiesc numai din alocatia de stat a copilului + acel salariu postnatal care se acorda de stat timp de 2 ani, chit ca femeia respectiva nu a muncit o ora in viata ei si nu a contribuit la acel buget de stat cu 1 ban in vietisoara ei.
Am obosit sa vad cum politicenii de toate culorile, varstele si sexele se acuza unii pe altii de hotie, impotenta, coruptie. Toti au mostenit cate o mare gaura, dar toti au marit gaura aia si au marit conturile si burticile. Nu mai vreau sa fiu reprezentata in parlamentul european de fetite tip Eba, nu vreau sa am un prim ministru prof de drept care habar nu are intrumentele pe care le are la dispozitie executivul, sau ce e sau nu constitutional ori atacabil la Curtea Constitutionala a Romaniei.
Nu vreau sa mai platesc asigurari de sanatate catre stat, cand eu apelez la un provider de servicii medicale privat.
Nu mai vreau sa dau bani la fondul de pensii pt ca la batranete sa imi dea si mie vreo 200 ron / luna. Prefer o pensie privata 100%.

Si ii mai aud pe unii visatori ca cei care nu mai credem suntem de condamnat pt ca nu facem nimic. hai nu zau?! Ia sa vedem un exemplu recent: greva din fata ministerului de finante – un fiasco de zile mari.
romanul n uare simt civic sau spirit de echipa. Romanul este individualist si cat timp lui personal ii merge ok, comenteaza la greu pt ca la asta se pricepe superbine, insa nu va inteprinde nimic.
Degeaba eu nu dau spaga, degeaba eu nu arunc gunoi pe jos, degeaba eu nu mananc seminte in autobuz, cand majoritatea asta face. E dureros adevarul, insa avem fix ceea ce dorim: telenovele si menlist la televizor, un Dan Diaconescu care va ajunge in curand in Parlament samd.
Nu vreau sa am de’a face cu Romania de azi si nu mai cred ca vor veni acele zile mai bune.

citeam azi la amicii mei cei verzulii despre Let’s do it Romania! cu incurajarile lor parca invie si latura eco a sufletului meu. mai mai sa zic foarte convinsa DA, ma duc sa ajut si eu! vreau sa particip!

apoi stop. cateva secunde liniste si apare indoiala. actiunea e laudabila, efortul de apreciat, promovarea la fel, insa oameni buni, am solutiona rezultatul unei actiuni. noi ar trebui nu atacam cauza, ci efectul ei.
ok, ma duc o zi si fac curat dupa niste neismtiti, dar credeti voi insa ca de pe 26 septembrie nu se va mai arunca gunoi pe jos? nu vor mai zbura chistoace de tigari din masini? vecina de le 4 nu mai arunca resturile de mancare pe geam? pe marginea DN-urilor nu vor zace peturi, cutii de bere etc, sau dupa o masa copioasa la iarba verde chiar credeti ca toti vor avea saculeti menajeri la ei si chiar vor strange dupa ei?
“Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!”

ok ok si pe 27-28-29….. octombrie, decembrie, ianuarie 2011?

cu toate suspiciunile mele, cred ca o sa ma duc si impreuna cu Omuletii Verzi eu sa dau o mana de ajutor. veniti si voi?

mi s-a cam luat sa ma rog pt normalitate. as vrea atat de mult ca si in Romanica taximetristul sa nu mai injure ca la usa cortului cu tine femeie pasager si client in masina, sau ca vanzatoarele din magazinele mai de doamne ajuta sa nu se mai uite la potentialii clienti de sus, sa ii trateze cu flit sau sa ii sufoce fie cu intrebarile, fie prin simpla prezenta, urmarindu-i pas cu pas ca pe cei mai mari hoti. mi-ar placea sa avem un circuit dedicat sporturilor cu motor, unde atat pasionatii de masini cat si pilotii moto sa se poata “distra” in conditii de siguranta, fara ca un dement beat ranga sa ii ia ca pe popice. as mai vrea ca tanti de la ghiseul bancii sa invete sa fie mai zambareata si amabila, pt ca la leafa ei contribuie fiecare client al bancii, oricat de mic / mare este. mi-ar mai placea ca angajatorii sa isi plateacsa angajatii la timp, sau sa isi respecte termenele date cand amana ziua de plata. as vrea ca angajatul roman sa nu mai fie tratat ca un sclav pe plantatie, sau angajatorii sa considere ca le fac o favoare angajatilor oferindu-le un loc de munca. nu oameni buni, oamenii lucreaza pt banii pe care voi aveti obligatia sa ii platiti catre ei, nu le dati gratuit acei bani. cand te porti de 2 lei cu angajatul si te doare in cot de salariul lui, de ratele la banca, obligatii financiare fixe (gen chirie, intretinere etc) sau pur si simplu te odare in cot daca au bani sa manance in ziua respectiva, cum naiba mai ai pretentii de la ei?! cu ce ii motivezi? purtandu-te de 2 bani, tipand ca la nebuni si uitand sa dai le pa birou cand vin zilele de plata si oamenii aia stau si asteapta la mila ta?!!!!!

aham, asta e o zi cand spun mi s-a luat sa ma rog pt normalitate

Asa imi vine cateodata sa ma duc si sa nu ma mai intorc….
Nu de putine ori in viata mea nu rezolvam chestiile cu maturitate, insa uneori parca prea toate se pun impotriva noastra. Si astea sunt momentele cand efectiv imt vine sa pleci si sa nu ma mai intorci. Si nu pentru ca te-ai teme sa dai piept cu relitatea, ci pt ca sunt cazuri cand esti totalmente neputincios.
Si atunci iti vine sa mori. Nu cred ca e un sentiment mai neplacut decat cel pe care il ai cand iti doresti din tot sufletul sa faci ceva, esti dispus sa dai oricat, insa nu este suficient. Cand esti la mana sortii e de 2 bani juma feelingul.

Suntem oameni, suntem supusi greselilor si din pacate nici nu suntem supermani, zane bune si vrajitoare calare pe vaj-hatz, sa miscam din nas si sa facem lucrurile sa se intample. Uneori reusim sa facem mici miracole, insa de cele mai multe ori suntem dureros de limitati.

O stiam de cand eram de-o schioapa, din cartile de spaniola cu super-personajele Lola, Pepe & Pancho. O mai stiam din ghidurile turistice, din povestirile si pozele cunoscutilor si de pe bloguri.
Pt mine Barcelona insamnea Gaudi si Camp Nou. Si mai insemna ceva boem si inedit, de un bun gust nepamantean.
Si iata ca ne-am intalnit, iar Barce a mea mi-a parut o printesa in zdrente.

O zeita menita sa fie adorata, prea putin respectata insa de vizitatori si poate insuficient de pretuita de catre cei ce o au.
Un decor pestrit, prea plin de chestii, prea amestecat si mult prea multi oameni, de toate natiile, felurile si soiurile.
Ma asteptam sa o vad mult mai bine aranjata, cu defectele estompate si toate atuurile scoase pe tapet, insa parea mai mult neingrjitia…
da, am inceput cu sfarstiul, dar voi reveni in curand cu detalii despre locurile pe care le-am vizitat, caile de acces, costuri etc. Imagini avem, sunt superbe, insa mai dureaza putin pana vor fi postate.

hasta la proxima!

orice am spune si oricat de draguti si perfecti ne dorim sa fim, sunt sigura ca mai toti spunem: eu nu judec pe nimeni, insa in sinea noastra o facem pe un ton chiar foarte ferm si aspru.
ma intreb insa daca suntem totusi capabili sa emitem judecati corecte si ne putem astfel zugravi imagini corecte despre oameni si situatii. eu nu cred ca poti avea vreodata toate elementele din situatia pe care o judeci. nu poti cunoaste si intelege comportamentul uman 100% nici in viata de zi cu zi, darmite in situatii din trecut, cand oamenii erau mai imaturi, sau in diferite situatii mai mult sau mai putini critice ori delicate, sau cu te miri ce presiuni pe umerii lor.
cred ca e nedrept sa judeci un om doar dupa experientele trecute si mult mai nedrept este sa permiti acestor lectii din vietile oamenilor sa iti altereze sau sa iti influenteze comportamentul fata de ei.
toti avem un trecut, iar cine nu a gresit, va rog sa ridice primul piatra.

desi m-a facut mama fan QUEEN si aplaudac de Bon Jovi (da stiu, vine anul viitor, in iunie si primul bilet e al meu!!!!) nu pot sa nu recunosc ca m-a furat rau de tot peisajul cu Garou. mi-ar fi placut teribil sa fi fost la concertul de la Paris Bercy (2004). are ceva: eleganta, masculinitate, sarm, toate astea pe langa o super voce si o sensibilitate …

Gitan

Sous le vent

Que l’amour est violent

sau lantul de pumni in cap, batut cuie si explodat de frustrari.

nimic mai simplu dragilor: se da una multinationala, condusa aici la Romanica de un nene strainez (tantita straineza) care se da drept mare cunoscator, dar insuficient de capabil sa fie mare manager, GM CEO etc la el in tarisoara. vine aicilisa la Romania, sa se dea gogos si ia la frecat angajatii romani, ca doar el e mare strainez. angajatul roman cu ifose de multinationalist, coporate si frustrat la maxim (pt ca in multe cazuri e cu mult mai capabil decat sef’su strainez, dar are un minus in cv -ca e roman) se apuca si isi varsa si el oful pe subalterni si ia la frecus orice natie de furnizor. cei mai lipsiti de neoroc sunt insa angajatii unor alte multinationale (conduse tot de seful goagoasa strainez) care au contracte de retea. practic sunt obligati sa lucreze unii cu altii. avand si aceasta informate, angajatu’ client roman frustrat freaca cat poate de tare cu tix pe bietul furnizor roman.
si uite asa, toata lumea si-o ia de mama mama si suporta frustrarile altora, acumuland la randu-i tona de frustrari.

o yeaaaah!

cum din cand in cand stau stramb si casc ochii in jur, iacata ca vad si drept uneori. si vad un specime tare caraghios: proaspata nevasta.
duduile devenite de curand neveste isi schimba atitudinea fata de prietenele nemaritate, devenind usor penibile. considera ca bijuteria de pe mana, noul nume din buletin si alte schimbari maritale le confera o oarecare superioaritate. probabil ca in mintea lor a fi nevasta lui X era scopul vietii lor, iar acum sunt triumfatoare in fata celor care pana de curand le erau cele mai dragi si bune prietene.
doamne dragi, nu sunteti altele, sunteti fix aceleasi fete / femei, nu ati dobandit peste noapte supercalitati, ci doar statutul de sotie a cuiva, iar acest lucru nu este ceva atat de special incat sa va tratati prietenele cu superioritate, sa le asasinati cu texte gen “sotul meu face si drege”. pana acum cateva zile sotul era “X” (nume, sau formula de alint). insistenta aceasta de a pune accente pe faptul ca voi sunteti casatorite si celalate nu, devine usor penibila. intelegem ca sunteti triumfatoare, fericite si va vedeti oarecum cu sacii in caruta, insa nu deveniti penibile doamnelor. sunteti fix aceleasi preitene ale noastre, cu aceleasi defecte si calitati…..

Aham, sunt casnica. Am revenit de la Barceolna si de 2 zile sunt casnica. Nu am job, copil, catel, purcel, nimic care sa ma streseze. Am atat de mult timp ca habar nu am ce face cu el. Aaaa, stiu stiu, DORM. Doamne ce bine e sa dormi ca (scuzati) purcelul, fara sa fii nevoit sa te trezesti la ora x, sau sa adormi la ora y. Si dorm. Si dorm. Si dorm. Ok, dupa somn incep sa caut chestii de facut : ma apuc de dereticat prin casa, imi fac de lucru, ies sa ma plimb putin, rezolv si ceva hartogarie pe la financiara, iar acasa. Fara griji, stres, graba. Totul in ritmul meu. Fabulos, minunat !!!
A doua zi la fel, somn de voie, leneveala, citit, film, citit, gatit ceva. Si tot cautandu-mi de lucru, inventand mici activitati in house (de la gatit super minutios pana la buchisit nu stiu ce tabele cu tot felul de date personale bla bla) am reusit sa aduc pe cineva in stadiul de a-mi spune : « tu te plictisesti rau, zau asa ! ». Replica m-a pus pe ganduri……
Rezulta ca imi place un stil de viata nu tocmai in concordanta cu viteza luminii, iar viata de casnica nu e pt mine clar. Luni ma duc la scoala deci !