biscu

 cum stii ce sa faci cand nu mai stii?
cum sa faci cand o lume se inchide si ramai pur si simplu fara ea?
… cand notiunea de familie iti dispare cu totul, cand notiunea de “la ai mei” devine “la mama”, sau cand “acasa” devine “la noi acasa”.
… cand familie iti devine multimea celor cu care stai 8-9-10 ore / zi si cand te gandesti la familie, te intrebi pana la urma care iti e?
… cand noi devine eu
… cand ea nu e a ta
… cand tu nu mai esti tu

… cand ramai mai sarac pe zi ce trece si incepi sa te sperii de golul din sulfetul tau.

oamenii sunt de vanzare. si nu doar o parte din munca lor, ci ei insis sunt de vanzare.
in fata banului omul uita absolut orice, mai ales pe cei care i-au acordat sprijin atunci cand a fost mai greu.
ne vindem munca, forta, creativitatea, inteligenta si abilitatile. ne vindem influenta, ne vindem bunurile, spatiile media de pe bloguri sau articolele.
dezamagim si mahnim cu un pret.
ne inchinam in fata materialismului din terbilism sau pur si simplu din lacomie, uitand sa fim oameni si devenind doar consumatori.
tu cu cat te vinzi?

Cine spune ca “bunicutele” nu stiu sa se distreze, habar nu are ce spune!
Aseara, multumita echipei iConcert.ro am avut placerea sa o vad pe Nana Mouskouri in concert la Sala Palatului. Locurile din sala ocupate in proportie de 100%. Spectatori de toate varstele, insa clar majoritari au fost cei din generatia a doua si cei de varsta a 3-a. Frumoase, elegante, cochete si emotinate, bunicutele au venit sa o vada pe cea care le-a incantat tineretea cu vocea ei superba. Au venit pregatite cu flori si i le-au asezat la picioare cu timiditate si recunostinta. Au dansat, au aplaudat si s-au bucurat maxim de acest eveniment, la fel cum si noi topaiam si ne agitam la Bon Jovi, doar poate cu putin mai multa moderatie

Nana Mouskouri are o varsta respectabila (+70 ani) si acest lucru se face simtit chiar si in voce, iar talentul, sensibilitatea si stralucirea ne-au facut pe toti sa ne reamintim de ce Nana este o doamne a muzicii.
A intrat pe scena in aplauzele publicului ridicat in picioare si intreaga seara a sensibilizat audienta cu frumoasele ei intrepretari.

Ma bucur tare mult ca am avut ocazia sa o vad si sa o ascult. Ii stiam cnatecele de acum multi ani, pe cand mama le asculta toata ziua prin casa si le fredonam impreuna cu zor si stangacie.

In ultimele saptamani am vazut 3 spectacole la Teatrul de Opereta “Ion Dacian”. 3 muscial-uri super promovate si cu o distributie de zile mari.
Mare mi-a fost insa surpriza sa aflu ca de fapt distributia era alta: niste semiprofesionisti de duminica, iste copilasi care se jucau de-a spectacolul in sufrageri, cu noi invitati din greseala.

Romeo si Julieta, dar mai ales super titrata Maria de Buenos Aires- mari mari dezamagiri.
Fatuca din ambele roluri cred ca si-a uitat vocea prin vise, total pe langa. Cel putin in Maria de Buenos Aires mai bine tacea. Pur si simplu a stricat interpretarea superba a instrumentistilor. Iar Julieta nu o sa fie pe bune nici in cele mai cele vise ale ei.

Paris Mon Amour – jos palaria! f misto show-ul si felul in care este pus in scena.
Spuneti ca unii sunt rai cand spun ca “generatia tanara e praf”. Pai sa vedem: Opereta si Opera- lipsa voci nenica. Slava Domnului ca mai sunt inca vocile vechilor generatii si din cand in cand ii mai poti asculta pe ei fara sa te oripilezi, insa e dificil sa o vezi pe Traviata la …+60 de ani

Decoruri si corpuri de balet avem cu ce

La fel si prin Teatre. Vezi un Gaitan, un Mihaita, un Banica, un Marius Capota, o sau un ce vreti voi, dar nimic nou. Ei sunt consacrati si ne incata de zeci de ani pe scena si in filme, dar tineri nici aici nu avem?

Aham. tinerii ii avem la TV si in cluburi, sau conducand bolizi pe care nu i-ar fi putut cumpara nici daca munceau de la 1 an. Ii avem la party si shopping la …. Saint Tropez, la ByMoniCACOlumbeanu Citeste mai multe »

Sambata seara, pt a 150-a oara, publicul s-a ridicat in picioare pentru George Mihaita, Vladimir Gaitan, Valentin Teodosiu, Simona Stoicescu si Adrian Lustig. Cei 4 jucatori de Poker si creatorul regulilor din aceasta seara.
O piesa minunata, o fresca extraordinara a societatii in care traim.
Poker a sarbatorit a 150-a reprezentatie avandu-l in sala si pe Ariand Lustig, omul care a facut cartile pt toate aceste partide.

“Încă o şansă a Teatrului de Comedie de a se face remarcat.
ŞANSA TOCILESCU
Premieră absolută pe o scenă. Un mare dramaturg – Lustig.
Este prima comedie românească, din cele vreo 150 pe care le-am citit, care este ancorată în realitatea imediată, în circul care ne înconjoară.
Pornim la joacă cu trei aşi – Tocilescu, Lustig, Comedie
Jucăm poker şi nu trişăm.
Unii aleargă după o royală toată viaţa.
Noi am prins-o: Poker de Adrian Lustig.”
George Mihăiţă

Domnilor, va multumim pt o reprezentatie exceptionala!

pe voi va rog sa mergeti la Teatrul de Comedie si vizionati piesa! Ar fi mare, mare pacat sa o ratati, mai ales ca interpretarea este geniala.

               …pentru o seara.
Vreau sa fim studenti, fara masina, fara prea multi bani, fara prea multe pretentii si ifose, cu extrem de multa nebunie si pofta de viata, cu naivitate si nerabdare.
Vreau sa ma scoti in oras, intr-o noapte, sa dansam intr-un club inghesuit, cu fum, cu pustime, cu bere ieftina si muzica buna. Sa ne sarutam in timp ce dansam inghesuiti cu ceilalti, sa ne atingem pofticios si timid, sa facem toate tampeniile pe care le faceam.

hai, hai ca avem de treaba!

De Jezebel m-am indragostit de ceva vreme, de cand am auzit-o cantand Historia de un amor sau cantecele Mariei Tanase. De fiecare data cand o vad si o ascult ma rup de cotidian si fug in Bucurestiul de alta data, printre pahare cu vins coniac sau vin ars si fum de tigarete lungi.
De curand am revazut-o la Gyuri’s Pub, alaturi de Emy Dragoi intr-un show absolut demential.

De ce tin eu mortis sa va povestesc despre ea? Ei bine, pe langa maiestria cu care canta si virtuozitatea de care da dovada, Jezebel are si o poveste spectaculoasa.
Izabela Barbu este un fost director din sectorul bancar, care a ales sa renunte la un drum sigur (cat mai poate fi ceva sigur in ziua de azi) si sa faca ce iubeste cu adevarat. Si-a urmat pasiunea sprijinita de partenerul ei de viata si astazi ne incanta serile in diferite localuri din Bucuresti, iar succesul nu a intarziuat sa vina.
Nascuta la Tulcea, acum …niste ani, absolventa a Facultatii de Management Financiar Bancar – IBR, astazi un artis minunat si complex.
Pasiunea cu care canta este absolut uimitoare iar interpretarile ei lasa audienta muta. Nu ratati ocazia sa o vedeti si sa o ascultati, veti fi uimiti de o noua Maria Tanase.

Nu iti petrece viata luptandu-te cu himere. Nu iti petrece viata macinat de ura si resentimente. E prea scurta si ai atatea chestii misto de facut!
Treci peste nimicuri, treci peste loviturile grele, treci peste uratenie. Bucura-te de orice nimic si traieste la maxim treaba asta, in momentul in care ti se intampla. Nu te mai teme sa fii fericit, nu te mai teme ca acum ti se intampla ceva fantastic si bun. Bucura-te acum, nu peste o ora, fii fericit azi, pt ca maine va fi mai rau si vei avea nevoie de ziua de azi si de energia pozitiva pe care ti-a dat-o momentul tau de fericire pt a trece peste raul de maine!

Dupa ce ieri m-au uitat de sus la nori, azi am ajuns cu picoarele in iarba, pe pajistea lui La Lude, un colt de lume care respira istorie si emana eleganta.
Ma plimb desculta prin iarba si aud parca frumoasele curtezane chicotind in apropiere. Parca se simte si mirosul de pudra ticsita in perucile de alta data iar pe una din alei praful se ridica sub copitele bidiviilor.
Micutul castel este o opera de arta nascuta dintr-o fortareata decorata ulterior de maestrii renasterii italiene si apoi modelata si desavarsita de generatii la rand.

Candelabre de cristal de Bohemia (unul din ele cantarind nu mai putin de o tona), picturi si tapiserii vechi de sute de ani, toate impodobesc cocheta cladire.

Continui sa ma plimb si nu ma mai satur de ce imi vad ochii. Un peisaj de vis, un peisaj de film. Vreau sa opresc timpul in loc. Se poate ?!
Vreau sa ma opresc o vreme si sa … numar stele.

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

12►

Emotii mari cat casa. Plec in cea mai ampla vacanta de pana acum. Ma bucur mai ceva ca un scolar care tropaie de nerabdare sa plece in prima tabara cu scoala.
Astept momentul imbarcarii si imi vin in minte omie de cehstii: cravate, esarfe, mobilier, comunicat de presa, simulari, o groaza de lucruri pe care nu am reusit sa le finalizez. Am emotii ca i-am lasat pe baieti cu toate cele pe cap. Stiu ca sunt niste “super ursuleti” si ca se descurca foarte bine, insa as fi fost mai linistita sa fi fost printre ei, in echipa. Inca un sms si gata, last call.
Mergand prin tunl catre avion, observ ca in cabina pilotului avem o prezenta feminina. Imi vine in minte un articol al Florianei Jucan in care povestea cu multa admiratie despre o femeie pilot din Tarom. Mergand catre locul meu incercam sa imi amintesc numele, dar nimic. Uof!

Ma asez la locsorul meu si deja incepeam sa ma gadnesc cta de tare mi-ar fi placut sa pot sa dorm pe parcursul zborului, sa uit de frica ce ma cotropeste de cele mai multe ori. Dupa mai putin de un minut insa, sperantele mele s-au risispit. Nu mai putin de 4 “bebi” pozitionati pe locurile din jurul meu incepusera demonstratiile de canto.
Ma resemnez si ma pregatesc sufleteste de decolare, momentul atsa care imi da emotii cat casa de fiecare data. Inchid ochii, las capul spre tine. Te tin de mana, simt cum ma imbratisezi. Starea de bine, de liniste ma cuprinde usor usor. Deschid ochii cand aud semnalul comandatul Ecaterina Teleoaca atinsese deja plafonul de zbor.
Zambesc, e misto sa provesti cerul…. de sus