oameni și locuri, românești

# din taxi

“doamnă, când iau banii de la șefu’, prima dată mă plătesc pe mine”. o replica interesantă, venită când nici nu mi-aş fi imaginat, de la un om pur şi simplu, simplu.
ne zbatem prea mult să obţinem lucruri, să facem bani, să avem cu ce ne lăuda altora si să ne platim ratele şi facturile. dar pe lista plăților lunare, noi pe ce poziţie ne situăm pe listă? noi mai suntem o prioritate pentru noi? nevoile noastre pe ce loc au ajuns?

d'ale biscuitelui, oameni și locuri, viața bate filmul

salonul cu magnolii

llili a meade mai bine de 10 ani nu mi-am schimbat coafeza. rând pe rând, toate prietenele mele i-au călcat pragul şi s-au bucurat de măiestria mâinilor ei. de 10 ani, salonul cu magnolii este oaza mea de linişte.
e locul unde cu toatele ne ducem urâte si plecăm senzaţionale. unde ducem cu noi stresul şi amăraciunea şi plecăm încărcate de voie bună. unde lacrimile pot fi lăsate să curgă în timp ce părul îţi este aranjat, pt ca apoi hohote de râs să facă să răsune micuţul loc.
de ce iubesc eu locul acesta asa de mult? pt ca ea, zâna cu mănile vrăjite, a ştiut mereu de ce avem nevoie. mereu ne-ai aşteptat zâmbind, redându-ne încrederea şi bună dispoziţia prin vobe simple şi spuse cu drag, făcându-ne să arătam aşa cum avea sufletul nostru nevoie.
ne-a înţeles şi ne-a iubit pe toate asa cum am fost, tunând şi fulgerând, agitate, posace şi acre, îndrăgostite şi răvăşite, chit ca a fost şi 6.30 dimineaţa sau 10 seara.
tu esti săculeţul meu secret cu zâmbete şi energie. tu m-ai lasat să plâng, să fumez, mi-ai suportat toate nazurile, alintându-mă şi făcându-mă mereu frumoasă. ai îndreptat părul şi ai alinat răni, ai colorat şuviţe şi ai desenat zâmbete nu doar pe chipurile noastre Lili, le-ai desenat în inimile noastre. ne-ai fost prietenă, mama, coafeză, soră, model. ai tăiat vârfuri şi suferinţe, ne-ai vazut în fel şi chip, mai bine de 10 ani. ne-ai cucerit cu simplitatea şi cu harul tău şi ne-ai dăruit cea mai frumoasă oază. tu ne-ai arătat că frumuseţea venită din suflet desăvârşeşte cea mai iscusită zi de înfrumuseţare.

să îţi fie bine, fată frumoasă!

cu devu', oameni și locuri

cel mai frumos apus din Lefkada

nu sunt un turist obisnuit. sunt un turist ciufut, cusurgiu si dificil pt multi. ce am descoperit insa pe parcursul anilor a fost placerea de a cunoste cu adevarat oameni si povesti, nu doar cladiri, ape, bolovani si strazi. imi place luxul, ca oricarui muritor de rand, insa ceea ce am invatat in ultimii ani m-a facut mai bogata.
anul acesta am avut bucuria sa cunosc niste greci. da da, grecii aia simplii si in mijlocul crizei, vecinii nostri de peste bulgari. doamne si ce greci! am fost oaspetii lor in Agios Nikitas – Lefkada. o vila absolut superba, csi nou nouta, onstruita pe un deal, de unde poti privi cele mai frumoase apusuri. viluta este splendida, scladate de soare, incojurata de vegetatie, o adevarat oaza de liniste in care nu esti tocmai singur. Korina si sotul ei Giannis sunt niste gazde de nota 10!
vorbitori de engleza, deschisi si calzi, educati si modesti, sunt un cuplu perfect si frumos, doi oameni care te bucura doar cand ii privesti. am fost oaspetii lor pret de numai o saptamana, timp in care ne-am simtit ca acasa. mereu langa noi si grijulii, insa extrem de discreti pt ca noi sa ne bucuram de intimitatea noastra atat cat am avut nevoie.
cafeaua de dimineata in lefkada
cafeaua rece a Korinei si o palavrageala linistita de cateva minute a fost cel mai frumos si linistit mod de a-mi incepe zilele calde de vacanta.

 

 

 

 

 
Continue Reading

biscuit's soundtrack, oameni și locuri, românești

nu este un secret că sunt un mare fan al Publika și fac tot posibilul să ajung să îi văd și să îi ascult cât mai des. și pentru că îi consider una dintre cele mai tari trupe de Live de la noi, am făcut câteva mici săpături despre oamenii care ne dăruiesc atât de multe momente frumoase.

Florin m-a surprins. mai multe nu vă spun, vă invit doar să vizualizați filmul de mai jos.
apoi mai povestim.

cu devu', emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri, viața bate filmul

my Thai

în toamnă am hotărât să încercăm o vacanță exotică, într-un colț de lume îndepartat. evident, să reușim să vedem cât mai multe, să cheltuim cât mai puțin și să ne simțim cât mai bine. pt toate astea au urmat luni de research, de citit ghiduri turistice, site-uri întregi cu și despre turism în thailanda, mailuri, voturi, păreri comune sau diferite. totul s-a terminat cu bine, rezervările au fost făcute, unele și achitate. cu câteva zile înainte de marea noastră aventură, pe fluxurile de știri a aparut o veste nu tocmai ok: în Bangkok s-au accentuat manifestațiile de stradă. deja începusem să ne facem griji. peste încă 2 zile, Guvernul din Bangkok a decretat stare de urgență. deja nu mai este de joaca. ne-am sfătuit, ne-am gândit și cu inima în dinți am hotărât să merg mai departe. în cel mai rău caz, daca se înrăutațește situația, vom renunța la ultimele zile programate în Bangkok pt a ramane în Koh Samui.

emoții mai ceva ca un copil mic. mi-am pregătit bagajul cu mare atenție, după o sumedenie de liste, listuțe, răzgândiri, împachetări de proba, despachetări și reîmpachetări. am triat și sortat, am aranjat, am optimizat.

cu mic cu mare, cu bagaje mici, mari, multe, grele și îndesate, ne-am întalnit cu toții la aeroport. primul zbor: Bucuresti – Viena.
eram destul de stresat pentru că pe langa toate veștile din Bangkok, în țara erau furtuni de zăpada, viscol, -10grade și cod roșu de ninsori. nu știam dacă vom putea decola, îmi era teamă de cum va avea să  decurgă zborul.
iată cum în dimineața zilei de 18 ianuarie, în jurul orei 5, în terminalul nou de pe Otopeni s-au auzit 8 voci “go thailand!!!”.

am ajuns la Viena unde am așteptat cuminți ca un Boeing 777 să ne primească și să ne poarte în alt capăt de lume. a fost pt prima dată când am zburat cu o aeronavă atât de mare. serviciile operatorului de zbor au fost ireproșabile pe parcursul celor 10 ore echipajul încercând să ne facă să ne simțim cât mai bine. per total a fost un zbor liniștit, cu excepția a două ore, una petrecută deasupra României și cea de-a doua între Jaypur si Dheli, când până și purcelul cel mare s-a cutremurat.

am aterizat în Bangkok la ora locală 15.30 (10.30 ora României). am petrecut câteva ore în aeroport, iar la 21.25 am aterizat în sfârșit în Phuket, după un zbor cu Bangkok Airlines.
ziua însă nu se terminase. după încă o oră de călătorit cu mașina am ajuns în sfârșit la prima destinație: khao lak. preț de câteva minute ne-am rătăcit cu tot cu șoferul băștinaș care nu reușea să localizeze exact hotelul: Yama Resort.
a urmat o cina târzie și primul nostru contact cu adevarata mâncare thailandeză, home made 🙂

prima zi de vacanță în Thailanda am petrecut-o într-un mod mai chill, pt că toți eram dezorientați din cauza schimbării de fus orar / clima etc. am facut cunoștință cu micuțul sat, cu plaja, am înălțat primul nostru lampion și am luat primele lecții de negociere cu localnicii.

ziua următoare a început aventura pt cei 8 curioși. Oil, ghidul nostru ne-a oferit un prim contact cu Thailand. a fost o zi pe care în mare parte am petrecut-o pe apă. când am vazut cum arată un longtail boat, eram cu toții sceptici. înainte să punem piciorul în barcă ne gândeam cât de bine știm să înotăm, ce obiecte trebuiesc protejate în cazul în care ne răsturnăm etc.
Ko Panyi ThailandaOil și “căpitanul” cred că se amuzau teribil, însă au avut răbdare cu noi să ne acomodăm cu noua lume.
pădurea de mangrove, plimbarea cu caiacul pe sub stânci (da da, pe sub stânci), insula lui James Bond au fost principalele atracții ale zilei, dar și satul plutitor Ko Panyie care număra nu mai mult de 200 de familii musulmane, o școală și un teren de fotbal pe apă, cu o poveste uimitoare.DSC_2745
pe mine însă nu m-a impresionat vestita insulă James Bond. prea puțin spectaculoasă pentru cât de lăudatată este și extrem extrem de aglomerată, iar singura zonă cu o oarecare deschidere este împânzită de buticurile musulmanilor care vor să îți vândă orice și cu care dacă negociezi, poți cumpăra un produs la 30% din prețul ofertat inițial.

 

 

 

ziua ce a urmat a fost cea pe care am încheiat-o spunându-mi pur și simplu că “azi nu am trăit degeaba”. am fost norocoși să avem un superghid care să ne ofere o zi absolut speciala.
am început cu o vizită la freshmarket, pt ca apoi să ajungem în jungla, unde am început plimbarea cu caiacele. un râu cristalin cu o apă perfect limpede, o sălbaticie calmă și simplă, dar uimitoare, un varan ici colo, un peștisor în apă. nu îți puteai dori nimic mai mult decât o priveliște de vis, o vreme bună și tu să te lași dus pe cursul apei.

după masa de prânz am plecat în rezervație pt plimbarea cu elefanții. deși nu a fost prima dată când am dat cu nasul de aceste vietăți, a fost prima dată când am fost atât de apropiați.
elefant thailanda
majoritatea s-au bucurat maxim de off-road-ul ce a urmat, cu noi călare pe câte un elefant. deși toată lumea avea un rânjet maxim la finalul trip-ului, pt că toți s-au simțit stăpânii acestui uriaș pt o oră, eu m-am întristat. mi se pare groaznic să chinui aceste animale superbe pt a face pe plac turișitilor cu ifose de europeni educați, care își imaginează că sunt stăpânii universului, oamenilor care din grandomanie își doresc să ajunga tot mai sus și mai ales să se laude cu asta. thailandezii îmbracă destul de frumos situația, susținând că elefanții sunt vânați de braconieri și în acest fel, aduși în aceste ferme de distracție pt atotputernici, sunt protejați și îngrijiți. din păcate știu și cum sunt “dresati” sa fie atat de calmi și ascultatori și dacă aveti un strop de umanitate în voi, vă rog să nu mergeți cu elefantul la plimbare niciodată când vi se va ivi ocazia. hrăniți-l, jucați-vă cu el, admirați-l, donați, de ce nu, o sumă de bani unui adapost de animale, dar nu îi exploatați!, sunte excepționali, nu merită un asemenea tratament. sunt măreți, sunt nobili și blânzi, sunt animale cu adevarat sociabile pentru care contactul fizic, gesturile de tandrețe sunt o nevoie și o plăcere reală.
elefant khao sok
am plecat de la ferma de elefanți cu un amalgam de sentimente, bucurie și tristețe deopotrivă.
în drum spre hotel, majoritatea au adormit în bus. însă unul din băieți, mai iscoditor de fel, a început să îl întrebe pe Tond, ghidul nostru, câte ceva despre ce a însemnat tsunami-ul cu adevărat pentru ei.
Tond a avut rețineri clare în a intra în această discuție, dar înțelegând că nu întrebam doar să ne aflăm în treabă, ci pt că vrem sa înțelegem câtuși de puțin impactul naturii asupra lor, a început ușor ușor să își dezvăluie povestea.
cu mulți ani în urmă, un călugar i-a spus ca va veni o clipă în viață când va pierde tot, i-a mai spus un număr: 431 și că trecerea în lumea de apoi îl va găsi lânga un copac. Continue Reading

oameni și locuri, românești

razele soarelui l-au transformat în rouă, iar Avincis a transformat o seară ploioasă într-una incendiară în The Bankers, cu ajutorul lui Alex Porro & Benetone Band!

 

avincis Legenda spune că Domnul de Rouă își vizita în timpul nopții iubita, dar o părăsea spre a ajunge înapoi acasă înainte de cântarea cocoșilor și de răsăritul soarelui. într-o noapte, la rugămințile iubitei sale, locuitorii satului au închis cocoșii, iar Domnul de Rouă nu a mai auzit cântul acestora. încercând să se întoarcă acasă, misteriosul crai a fost surprins de razele soarelui și transformat în rouă.

Avincis cred în legendele nescrise dar spuse de secole pe dealurile Dobrușei și cu talent și maiestrie au reușit sa aducă ambele personalități ale Domnului de Rouă în cele doua vinuri ce îi poartă numele. în veșmânt alb sau roșu, Domnul de Rouă este la fel de seducător.  Domnul de Rouă în Alb este proaspat, parfumat discret și usor mineralizat, precum roua dimineților de vară. l-am savurat strop cu strop, iar sufeltul meu îl asortează perfect cu o partitură fină de pian reprodusă într-o zi cu soare bland și miresme proaspete. te fură și îți infățișează în minte minunatele dealuri ale podgoriei și chicotelile pline cu voie bună ale domnițelor înamorate care își povestesc în șoaptă năstrușnicele dorinți.
Domnul de Rouă în Roșu ne lasă să gustăm din taina nopților pretrecute în brațele ibovnicei sale. savurați-l in tihnă și lasati-va invadați de aroma fructelor proaspete transformate în licoare magică, în ceasurile tainice ale nopții. și nu vă sfiiți să îi cadeți în mrajă, pentru că este un cuceritor care vă va cuceri pe nesimție, în taină, cu răbdare și mister,

Drink the legend! și de ce nu, deveniți o parte din ea, măcar pt o seară! și fiți cu băgare să nu vă prindă dimineața, pt că cine știe, poate chiar tu vei fi următorul domn de rouă, sau următoarea doamnă.

benetonedomnul de rouaBucurești, vineri, 25 aprilie, la Ciao Bar & Amici (str. Ion Ghica nr. 6, vis-a-vis de Cinema Pro)
București, sâmbătă, 26 aprilie, la Jazz Book (str. Carol Davila nr. 1)

Brasov, joi, 1 mai, Terroirs boutique du vin (Str. Diaconu Coresi)

Cluj, vineri, 2 mai, Bricks (str. Horea nr. 2)
Cluj, sambata, 3 mai, Jaxx (str. Emil Isac, 25)

biscuitisme, oameni și locuri

mandra de ea si de portretul in oglinda.

foarte rar am obiceiul sa povestesc despre lucruri cu adevarat personale. insa ce mi-a fost dat sa traiesc azi mi-a umplut atat de tare sufletul, incat cu greu ma abtin.
azi mi-am dat seama ca am trait 30 de ani degeaba langa un om, 30 de ani pierduti de-a dreptul, 30 de ani in care nu mi-am imaginat bogatia si nobletea celei ce mi-a dat viata. azi am inteles cat de prosti am putut fi noi, cei din jurul ei, cat de incapabili sa intelgem plenitudinea unui suflet atat de complet si complex, cat de limitati si injusti am fost nestiind sa pretuim omul de langa noi.

Poeta Victoria Milescu spune: “este ferită de excesele unui mizerabilism ce se manifestă în poezia actuală. În versurile sale nesofisticate, chiar colocviale uneori, cu excepţia unor ecouri nostalgice venind dinspre copilărie, este multă lumină: ,,E o lumină atât de curată,/ un cer transparent/ pe care Raphael n-a adăugat astăzi niciun nor./ Și simt în mine o îngăduință atât de mare,/ încât spiritul meu calcă în vârful picioarelor/de jur împrejurul meu./’’
Poezia se află la orice colţ de stradă, se naşte din mici şi mari nimicuri, din parfumuri, stări şi senzaţii, din colecţii de zboruri, în lumea ca un autoportret cu care poeta rezonează, un autoportret la care fiecare om contribuie cu un zâmbet, cu un rictus, cu o lacrimă. Când scrie, este ,,Uşor aplecată asupra întrebărilor lumii’’, păstrând însă o smerită încordare presimţind că abia de-acum va veni ,,ceea ce este desăvârşit’’, cum ar spune un mai tânăr poet.

din cand in cand va voi scrie aici cate o poezie din portretul in oglinda.

d'ale biscuitelui, enervant, oameni și locuri

bu(f)tonul regelui

cine este? nimeni altul decat cel ce rade galagios la cele mai seci si tampe glume ale supremului sef, cel care a devenit o simpla marioneta in slujba unui iscusit papusar. cel de care te poti debarasa intr-o clipita cand nu mai serveste interesul coroanei.
cel care merge cu apul plecat si cu limba scoasa, care culege cojile si hainele ponosite ale regelui, crezand ca imbracandu-le, va deveni el insusi nobil.
ceea ce uita acesti bufoni este ca soarta lor este in mana unui papusar capricios, care cumpara la kilogram marionete precum ei, de care se descotoreseste apoi fara cea mai mica mustrare de constiinta.
bufonii regelui nu sunt amuzanti prin ceea ce cred ei ca fac pentru amuzamentul si placerea coroanei, ci tocmai prin rolul lor de tinte vii, de victime sigure de a caror agonie se amuza capetele incoronate. visele lor natangi, incapacitatea de a sta pe propriile lor picioare si caracterul duplicitar ii transforma in carne de tun in razboaie care nu le apartin si despre a caror miza nu stiu mai nimic.
sunt simple creaturi manipulate, dezbracate de orice personalitate, inteligenta sau demnitate, care pentru un ban in plus sau pentru un zambet al capetelor incoronate vor vinde si cele mai sfinte lucruri din viata lor.
uita insa ca din frimituri nu poti face cozonaci, iar hainele ponosite, oricat le-ai petici, sunt doar niste gunoaie. cand te bucuri atat de mult de lucruri aruncate, cum iti imaginezi ca tu vei deveni indispensabil? esti la fel de neinsemnat precum frimiturile pe care le culegi cu atata lacomie, la fel de sec si penibil intocmai rasetelor tale grotesti carora le dai frau liber la fiecare povestire a coroanei.
bufonul este totusi un buton. rezolva treburile murdare ale coroanei si va fi inlocuit cu mare usurinta, pt ca mereu va aparea o alta marioneta insetata de visul puterii, cu stomacul gol dar plin de marsavie, victima sigura a capriciilor coroanei, toate acestea evident, la un pret mai mic.
fiti bufoni ai regilor, continuati sa visati frumos bieti actori de ultima mana ce va jucati rolul in piese pe care nu le veti intelege niciodata. uitati ca sunteti amuzanti sau buni de ceva. sunteti doar de folos, utilizabili pentru un timp si intr-un scop foarte bine determinat.
cel mai mult insa veti amuza nobila audienta in clipa in care coroana va va zdrobi sub greutatea ei si se va amuza copios de naivitatea voastra. cel mai bun moment al vostru dragi bufoni este cel in care iesiti din scena.

biscuitisme, d'ale biscuitelui, enervant, oameni și locuri

blestemul fetei frumoase

ne imaginăm că fetele frumoase au în general niște vieți superbe, împlinite, lipsite de orice griji. ignoram însă ce poate ascunde această frumusețe.
frumusețea atrage cu sine în primul rând invidie. invidia colegelor din școala, a celor de la job, a iubitelor sau soțiilor prietenilor ei.
frumusețea îți fură meritele. de fiecare dată când vei avea o reușita, meritele nu ți se vor atribui în mod direct și corect, ci mereu alții “din spatele tău” sunt artizanii succesului tau. ei sunt doar niște marionete care sub vraja frumuseții tale vor munci ca niște supuși loiali și lobotomizați pentru ca tu să te bucuri de toată gloria.
niciodata o femeie frumoasă nu poate fi și smart, căci vorba cântecului “..ești frumoasă, dar ești proastă”. ne educam odraslele să creadă că orice înseamnă frumos sau elegant, este neapărat și pițiponcesc.
niciodată o femeie frumoasă nu este și una cu greutate. mereu femeile frumoase sunt privite de cei din jur ca niște ușuratice care își plimbă fustele prin poalele binefăcătorilor de orice fel, ca și când ele însele ar fi lipsite de orice capabilități de a-și îndeplini visurile și dorințele.
frumusețea îți fură și prietenele. mereu, mai devreme sau mai târziu, prietenele tale te vor părăsi.
frumusețea îți mai ia și prietenii, pentru că orice barbat care îți va fi aproape, inevitabil va simți și un strop de dorință, nu doar o iubire frățească, iar asta va distruge de cele mai multe ori prietenia voastră. iar dacă nu se întâmplă asta, cu siguranță iubitei sau soției lui nu îi va conveni compania ta și va face orice este posibil pentru ca discret și în timp să îndepărteze “pericolul”. și te vei trezi că în ziua nunții bunului tău prieten tu vei fi la birou, suferind ca nu îi poți fi alături, sau poate te vei duce la biserică și te vei ascunde îîn mulțime, măcar să îl vezi când va spune mărețul cuvânt.

frumusetea îți fură pritenii, meritele, iubiții, prietenele și linistea.
îți lasă în schimb doar singurătatea, ca într-o gelozie bolnavă. frumusetea te vrea numai pentru ea și pentru cât timp dorește ea.