cu devu', oameni și locuri

cel mai frumos apus din Lefkada

nu sunt un turist obisnuit. sunt un turist ciufut, cusurgiu si dificil pt multi. ce am descoperit insa pe parcursul anilor a fost placerea de a cunoste cu adevarat oameni si povesti, nu doar cladiri, ape, bolovani si strazi. imi place luxul, ca oricarui muritor de rand, insa ceea ce am invatat in ultimii ani m-a facut mai bogata.
anul acesta am avut bucuria sa cunosc niste greci. da da, grecii aia simplii si in mijlocul crizei, vecinii nostri de peste bulgari. doamne si ce greci! am fost oaspetii lor in Agios Nikitas – Lefkada. o vila absolut superba, csi nou nouta, onstruita pe un deal, de unde poti privi cele mai frumoase apusuri. viluta este splendida, scladate de soare, incojurata de vegetatie, o adevarat oaza de liniste in care nu esti tocmai singur. Korina si sotul ei Giannis sunt niste gazde de nota 10!
vorbitori de engleza, deschisi si calzi, educati si modesti, sunt un cuplu perfect si frumos, doi oameni care te bucura doar cand ii privesti. am fost oaspetii lor pret de numai o saptamana, timp in care ne-am simtit ca acasa. mereu langa noi si grijulii, insa extrem de discreti pt ca noi sa ne bucuram de intimitatea noastra atat cat am avut nevoie.
cafeaua de dimineata in lefkada
cafeaua rece a Korinei si o palavrageala linistita de cateva minute a fost cel mai frumos si linistit mod de a-mi incepe zilele calde de vacanta.

 

 

 

 

 
Continue Reading

cu devu', emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri, viața bate filmul

my Thai

în toamnă am hotărât să încercăm o vacanță exotică, într-un colț de lume îndepartat. evident, să reușim să vedem cât mai multe, să cheltuim cât mai puțin și să ne simțim cât mai bine. pt toate astea au urmat luni de research, de citit ghiduri turistice, site-uri întregi cu și despre turism în thailanda, mailuri, voturi, păreri comune sau diferite. totul s-a terminat cu bine, rezervările au fost făcute, unele și achitate. cu câteva zile înainte de marea noastră aventură, pe fluxurile de știri a aparut o veste nu tocmai ok: în Bangkok s-au accentuat manifestațiile de stradă. deja începusem să ne facem griji. peste încă 2 zile, Guvernul din Bangkok a decretat stare de urgență. deja nu mai este de joaca. ne-am sfătuit, ne-am gândit și cu inima în dinți am hotărât să merg mai departe. în cel mai rău caz, daca se înrăutațește situația, vom renunța la ultimele zile programate în Bangkok pt a ramane în Koh Samui.

emoții mai ceva ca un copil mic. mi-am pregătit bagajul cu mare atenție, după o sumedenie de liste, listuțe, răzgândiri, împachetări de proba, despachetări și reîmpachetări. am triat și sortat, am aranjat, am optimizat.

cu mic cu mare, cu bagaje mici, mari, multe, grele și îndesate, ne-am întalnit cu toții la aeroport. primul zbor: Bucuresti – Viena.
eram destul de stresat pentru că pe langa toate veștile din Bangkok, în țara erau furtuni de zăpada, viscol, -10grade și cod roșu de ninsori. nu știam dacă vom putea decola, îmi era teamă de cum va avea să  decurgă zborul.
iată cum în dimineața zilei de 18 ianuarie, în jurul orei 5, în terminalul nou de pe Otopeni s-au auzit 8 voci “go thailand!!!”.

am ajuns la Viena unde am așteptat cuminți ca un Boeing 777 să ne primească și să ne poarte în alt capăt de lume. a fost pt prima dată când am zburat cu o aeronavă atât de mare. serviciile operatorului de zbor au fost ireproșabile pe parcursul celor 10 ore echipajul încercând să ne facă să ne simțim cât mai bine. per total a fost un zbor liniștit, cu excepția a două ore, una petrecută deasupra României și cea de-a doua între Jaypur si Dheli, când până și purcelul cel mare s-a cutremurat.

am aterizat în Bangkok la ora locală 15.30 (10.30 ora României). am petrecut câteva ore în aeroport, iar la 21.25 am aterizat în sfârșit în Phuket, după un zbor cu Bangkok Airlines.
ziua însă nu se terminase. după încă o oră de călătorit cu mașina am ajuns în sfârșit la prima destinație: khao lak. preț de câteva minute ne-am rătăcit cu tot cu șoferul băștinaș care nu reușea să localizeze exact hotelul: Yama Resort.
a urmat o cina târzie și primul nostru contact cu adevarata mâncare thailandeză, home made 🙂

prima zi de vacanță în Thailanda am petrecut-o într-un mod mai chill, pt că toți eram dezorientați din cauza schimbării de fus orar / clima etc. am facut cunoștință cu micuțul sat, cu plaja, am înălțat primul nostru lampion și am luat primele lecții de negociere cu localnicii.

ziua următoare a început aventura pt cei 8 curioși. Oil, ghidul nostru ne-a oferit un prim contact cu Thailand. a fost o zi pe care în mare parte am petrecut-o pe apă. când am vazut cum arată un longtail boat, eram cu toții sceptici. înainte să punem piciorul în barcă ne gândeam cât de bine știm să înotăm, ce obiecte trebuiesc protejate în cazul în care ne răsturnăm etc.
Ko Panyi ThailandaOil și “căpitanul” cred că se amuzau teribil, însă au avut răbdare cu noi să ne acomodăm cu noua lume.
pădurea de mangrove, plimbarea cu caiacul pe sub stânci (da da, pe sub stânci), insula lui James Bond au fost principalele atracții ale zilei, dar și satul plutitor Ko Panyie care număra nu mai mult de 200 de familii musulmane, o școală și un teren de fotbal pe apă, cu o poveste uimitoare.DSC_2745
pe mine însă nu m-a impresionat vestita insulă James Bond. prea puțin spectaculoasă pentru cât de lăudatată este și extrem extrem de aglomerată, iar singura zonă cu o oarecare deschidere este împânzită de buticurile musulmanilor care vor să îți vândă orice și cu care dacă negociezi, poți cumpăra un produs la 30% din prețul ofertat inițial.

 

 

 

ziua ce a urmat a fost cea pe care am încheiat-o spunându-mi pur și simplu că “azi nu am trăit degeaba”. am fost norocoși să avem un superghid care să ne ofere o zi absolut speciala.
am început cu o vizită la freshmarket, pt ca apoi să ajungem în jungla, unde am început plimbarea cu caiacele. un râu cristalin cu o apă perfect limpede, o sălbaticie calmă și simplă, dar uimitoare, un varan ici colo, un peștisor în apă. nu îți puteai dori nimic mai mult decât o priveliște de vis, o vreme bună și tu să te lași dus pe cursul apei.

după masa de prânz am plecat în rezervație pt plimbarea cu elefanții. deși nu a fost prima dată când am dat cu nasul de aceste vietăți, a fost prima dată când am fost atât de apropiați.
elefant thailanda
majoritatea s-au bucurat maxim de off-road-ul ce a urmat, cu noi călare pe câte un elefant. deși toată lumea avea un rânjet maxim la finalul trip-ului, pt că toți s-au simțit stăpânii acestui uriaș pt o oră, eu m-am întristat. mi se pare groaznic să chinui aceste animale superbe pt a face pe plac turișitilor cu ifose de europeni educați, care își imaginează că sunt stăpânii universului, oamenilor care din grandomanie își doresc să ajunga tot mai sus și mai ales să se laude cu asta. thailandezii îmbracă destul de frumos situația, susținând că elefanții sunt vânați de braconieri și în acest fel, aduși în aceste ferme de distracție pt atotputernici, sunt protejați și îngrijiți. din păcate știu și cum sunt “dresati” sa fie atat de calmi și ascultatori și dacă aveti un strop de umanitate în voi, vă rog să nu mergeți cu elefantul la plimbare niciodată când vi se va ivi ocazia. hrăniți-l, jucați-vă cu el, admirați-l, donați, de ce nu, o sumă de bani unui adapost de animale, dar nu îi exploatați!, sunte excepționali, nu merită un asemenea tratament. sunt măreți, sunt nobili și blânzi, sunt animale cu adevarat sociabile pentru care contactul fizic, gesturile de tandrețe sunt o nevoie și o plăcere reală.
elefant khao sok
am plecat de la ferma de elefanți cu un amalgam de sentimente, bucurie și tristețe deopotrivă.
în drum spre hotel, majoritatea au adormit în bus. însă unul din băieți, mai iscoditor de fel, a început să îl întrebe pe Tond, ghidul nostru, câte ceva despre ce a însemnat tsunami-ul cu adevărat pentru ei.
Tond a avut rețineri clare în a intra în această discuție, dar înțelegând că nu întrebam doar să ne aflăm în treabă, ci pt că vrem sa înțelegem câtuși de puțin impactul naturii asupra lor, a început ușor ușor să își dezvăluie povestea.
cu mulți ani în urmă, un călugar i-a spus ca va veni o clipă în viață când va pierde tot, i-a mai spus un număr: 431 și că trecerea în lumea de apoi îl va găsi lânga un copac. Continue Reading

cu devu', oameni și locuri

               …pentru o seara.
Vreau sa fim studenti, fara masina, fara prea multi bani, fara prea multe pretentii si ifose, cu extrem de multa nebunie si pofta de viata, cu naivitate si nerabdare.
Vreau sa ma scoti in oras, intr-o noapte, sa dansam intr-un club inghesuit, cu fum, cu pustime, cu bere ieftina si muzica buna. Sa ne sarutam in timp ce dansam inghesuiti cu ceilalti, sa ne atingem pofticios si timid, sa facem toate tampeniile pe care le faceam.

hai, hai ca avem de treaba!

cu devu', oameni și locuri, vacanță

Dupa ce ieri m-au uitat de sus la nori, azi am ajuns cu picoarele in iarba, pe pajistea lui Le Lude, un colt de lume care respira istorie si emana eleganta.
Ma plimb desculta prin iarba si aud parca frumoasele curtezane chicotind in apropiere. Parca se simte si mirosul de pudra ticsita in perucile de alta data iar pe una din alei praful se ridica sub copitele bidiviilor.
Micutul castel este o opera de arta nascuta dintr-o fortareata decorata ulterior de maestrii renasterii italiene si apoi modelata si desavarsita de generatii la rand.

Candelabre de cristal de Bohemia (unul din ele cantarind nu mai putin de o tona), picturi si tapiserii vechi de sute de ani, toate impodobesc cocheta cladire.

Continui sa ma plimb si nu ma mai satur de ce imi vad ochii. Un peisaj de vis, un peisaj de film. Vreau sa opresc timpul in loc. Se poate ?!
Vreau sa ma opresc o vreme si sa … numar stele.

biscuit's soundtrack, cu devu', oameni și locuri, românești

Sambata am revenit la Rasnov, orasul in care mi-am petrecut copilaria. Pe langa bucuria de e revedea acele locuri minunate, am avut o supriza si mai placuta: Dev-ul m-a dus la un concert cu adevaart inedit: 4 clarinete – Academic Quartet alaturi de un percutionist au sustinut un mic recital in Pestera de pe Vale (a se citi valea cetatii)
Pretul unui bilet: 40 ron. program artistic: in fiecare sambata, incepand cu ora 18.00 (trebuie sa fiti prezenti in jur de 17.45 la intrarea in pestera).

E ceva cu adevarat inedit, nu’s multe locuri in lume unde poti vedea si asculta asa ceva si pe bune ca ne e la indemana, accesibil si permisibil.
Nu ratati aceasta experienta. E unica si tare, tare frumoasa.

Pestera Valea Cetatii se afla la 1,5 kilometri distanta de Rasnov, pe DN 1E Rasnov – Poiana Brasov si a fost amenajata anul trecut de o echipa de speologi, investitia fiind de aproximativ 300.000 de euro.

cu devu', emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri

si una a fost tocmai ieri. A inceput cu un cadou extraordinar, adus de Iepuras in cursul noptii, cadou care a venit sa imi implineasca un vis mai vechi, pe care nu speram sa il traiesc anul acesta cel putin.
Apoi dimineata au sosit si iepurasii iConcert, care aveau in desaga 2 invitatii la concertul lui Al di Meola (multumesc mult iConcert) si le spun zbor placut catre Londra 🙂

M-a surprins foarte mult insa un gest al unei necunoscute: doream sa imi cumpar o cartela de metrou, dar necunoscuta iepurasa mi-a zmabit si m-a rugat sa nu cheltui banii, pentru ca ea are o cartela care va expira a doua zi si mi-a oferit gratuit calatoria cu metroul. Da, este un cadou cu o valoare financiara mica, dar este un gest care pe mine una m-a impresionat. Parca face parte din lista fii mai bun

Am livrat si eu cadoul primit de la 4 of July epure, pt ca din motive intemeiate si neatacabile gen “jur pe rosu”, a fost nevoie ca livrarea cadoului pregatit de catre Bepure sa fie decalata pentru data de 4 iulie.

Oricum, ziua de ieri m-a lasat muta, m-a impresionat, m-a incarcat cu multa energie pozitiva si optimism si mi-a reconfirmat cat de savuroasa este viata!

cu devu', oameni și locuri, winter tales

e frig. e ingrozitor de frig. si gheata, da, multa gheata. si mai e si ceata si ziua e scurta rau si nu imi place neam! daca mai aveam zapada, mai era cum mai era, insa si frig de mori si nema ninsoare…. si ca sa nu inghet de tot, am cateva trucuri cu care am de gand sa imi mentin iarna incinsa:

1. lapticul cu miere si ceaiul (servit @home, dar pregatit de el, sau @serendipity ori @greentea)
2. filmele vechi (da da, alea alb negru), desenele animate si harry potter (nu neaparat din vointa mea expresa, insa asa e tema)
3. pozele din vacanta de vara (barcelona,zakynthos, sibiu, predeal, bran)
4. discutiile “like buddies” cu el
5. meciurile lui Liverpool (asta e, impreuna la bine si la rau)
6. muzica buna (buna in acceptiunea mea)
7. lenjeria intima de la Livia Corsetti si Triumph si sosetele pufoase (alea de care radeti voi baietii)
8. taifasul cu prietenii
9. prajiturile (alea nesanatoase da da, care te ingrasa aproape instant) si sanwichurile calde
10. cartile citite la el
11. …….si mai ar mai fi ceva, insa nu nu, nu va spun ….

voi cum va incalziti iarna asta?

cu devu', oameni și locuri, vacanță

Cer plin cu nori… hmmmm …O zi de vacanta care a inceput cu o portie de leneveala si facut planuri. Habar nu aveam ce minunatii urma sa vad in ziua care abia incepuse.
Pt ca vremea nu era foarte ok pt plaja in Laganas, am decis sa fugim in alt colt de insula: plaja Navagio. Pt a ajunge acolo poti lua diferite ambarcatiuni din cam orice colt al insulei, insa noi auzisem ca un loc dragut este Porto Vromi, portul cel mai apropiat de plaja Navagio. Zis si facut: luat masinuta din parcare si pornit catre Porto Vromi, situat in nordul coastei de Vest a insulei.
Drumul absolut superb: munte, maslini cu fructele pe crengi, o vegetatie destul de ciudata care a reusit sa creasca intr-o asemenea zona stancoasa si marea absolut divina pe cealalta parte a drumului.

Din munte am coborat pe niste serpetine foarte stranse si abrupte in micutul port.  Ramai mut de uimire de frumusetea si simplitatea locului.

Dupa ce ne-am dezmeticit si parcat, ne-am indreptat catre reprezentantii celor 2 firme care pun la dispozitie ambarcatiunile pt a ajunge la plaja Navagio. Din pacate insa traficul naval era restrictionat in aceasta zi. Din cauza vremii,  Capitania insulei Zakynthos inchide traficul in zona vestica a insulei pt ca se pare in aceasta zona marea este foarte periculoasa. Ce ne-a placut insa a fost ca reprezentantii celor 2 firme ne-au oferit numerele lor de telefon si ne-au sfatuit sa ii sunam inainte de a porni spre Porto Vromi in alta zi, pentru ca ei sa ne comunice daca traficul maritim este sau nu deschis. Pe langa asta ni s-a oferit si o micuta reducere in speranta ca vom reveni in alta zi pt excursie. Am plecat putin dezamagiti, insa nu ne-am dat batuti: am mers catre un loc super care ofera o priveliste de nota 10 spre vestita plaja Navagio.

Ne-am plimbat cat ne-au tinut piciorusele pe stancile din zona si am reusit sa coboram destul de mult chiar pe versantul din spatele plajei unde am reusit si cateva poze “din sens invers”.

Am plecat de aici uimiti de frumusetea locului si cu o mare nerabdare in suflet de a revedea aceasta plaja fantastica.

Am pornit pe soseaua ingusta si virajata care Cape Skinari, cel mai Nordic punct al insulei. Dupa un drum de aproape o ora iata-ne si pe o coasta abrupta cu trepte sapate pana in mare. O moara veche in perfecta stare completa peisajul si te arunca putin in alt timp.

Am coborat pe trepte pana spre mare si ne-am urcat in micuta ambarcatiune cu podea de sticla si am pornit spre Blue Caves.

Nu au trecut multe minute si am inceput sa exclamam cu totii WOW.  Incepeau vestitele pesteri albastre si eram fascinati de ce vedeam: o apa de o culoare albastra absolut incredibila  si o opera a naturii sculptata in stanca de neregasit. Frumusetea creata de natura este greu de zugravit in cuvinte.

Ne-am petrecut cateva ore plimbandu-ne pe mare in zona Nordica a insulei, apoi am mai tras o portie de snorkeling.

Venirea serii ne-a grabit insa spre un alt loc minunat, unde am privit unul din cele mai frumoase apusuri pe care le-am vazut vreodata. Dar imagini si detalii despre inca o minunatie a  Zakynthos-ului, intr-un post viitor.