biscuitisme, d'ale biscuitelui

credință și iertare

credința este o chestiune personală, intimă. ce pot să vă recomand însă, este să vă gândiți și să fiți recunoscători tuturor celor care v-au ajutat, care s-au sacrificat pentru binele vostru, iar față de cei care v-au rănit și v-au dezamăgit, încercați să găsiți în voi putere de a-i ierta.

biscuitisme, românești

cafeaua, țigara și taxi-ul

se întâmplă uneori să pleci spre o întâlnire care nu este azi, acum, ci mâine. în drum spre întâlnire, în taxi, îţi doreşti să fumezi o ţigară (pentru că încă este permis), aşa că întrebi politicos şoferul dacă se poate fuma. după acordul prealabil, cauţi într-o poşetă plină acel pachet de ţigari întreg pe care sigur l-ai pus  în geantă pentru noua zi. după câteva secunde de scotoceală şi ravăsit poşeta, şoferul te  întreabă dacă nu ai vrea sa iei o ţigară de la el, decât sa mai chinui poşeta. după ce accepţi, vine şi o întrebare absolut suprinzătoare: “nu doriţi şi o cafea cu lapte? am cumpărat două de la magazin, iar eu o prefer pe cea fără lapte, aşa că daca vă face plăcere, v-o ofer cu drag.”

s-a întâmplat în această dimineaţă, în oraşul în care taximetriştii sunt printe cei mai detestaţi si înjuraţi conducători auto.

biscuitisme

noaptea se sparge-n zi.

nu-i a mea, dar mi-a placut.

nu-i noapte atât de grea încât să nu se spargă de zi.
nu va fi nici clipă în care eu nu te voi iubi.
nici secundă din fiece ora din zi
în care gandul la tine nu-mi va fi.

nu-i nici zi ce nu strigă după noapte,
așa cum fac și eu când tu îmi ești departe.
și-al meu dor purtat de vânt prin șoapte
îl vei afla cu fiecare zi, în fiecare noapte.

biscuitisme, d'ale biscuitelui, emoții, trăiri și povestiri

iubeste-l

dacă îl iubești, bucură-te de el așa si nu îl dezrădăcina. e posibil ca în curtea ta să nu se prindă, să nu înflorească falnic pentru a-ți umbri zilele de foc.
dacă îi este bine, lasă-l acolo unde își are rădăcina, iubește-l și bucură-te de el bucurându-te pentru el, în liniștea ta.

biscuitisme

1: da, cu puțină rabdare rezolvăm
2: o da! 🙂
1: nici eu nu am, dar facem rost.
2: da anunț pe FaceBook, poate găsim de cumpărat.
1: răbdare la cutie, la palet și la găleată.
3. 1 și 2, visați frumos!

peste câteva zile
3: 1, ce-i cu tine, nu mi se mai invârt rotițele. ai fumat ceva? ești bolnavă?
1: zen mood. do not disturb.
3: aham, deci trebuie să mă agit eu, să compensez.
1: nu, tu fă șoricei, se agită îndejauns 2 prin Paris.

biscuitisme, emoții, trăiri și povestiri

inima de tiganca

nu tin cu cei mai buni, pentru ca lor li se cuvine victoria, lor li se cuvin rezultatele. lor li se cuvin cei mai frumosi suporteri, cei mai multi sponsori.
nu tin cu performanta, tin cu spectacolul, tin cu pasiunea, cu lupta, cu determinarea si curajul nebun.
am tinut cu incredibila reprezentativa a Mexicului, am sperat nebuneste la o minune pt Costa Rica in fata mult iubitei portocale mecanice.
am suspinat cand el mio Faraón de Camas & co au trebuit sa spuna adios, iar gustul vinulului de Madeira a apus pt cateva clipe cand lusitanii au plecat de pe pamanturile de atatea veacuri cucerite.
nu uit ca de fapt spectacolul a nascut competitia, nu uit ca este un joc. prefer “sa nu stiu” fotbal si aleg stiu sa traiesc eomotia fiecarui meci si sa pretuiesc fiecare licar de speranta si curaj pe care il vad in jucatorii care sunt acolo, pe teren.
ce am mai admira oare, despre ce ar scrie zile intregi presa, sau ce ar mai elogia “oamenii care stiu”, daca nu ar exista crampeiele de minune, clipele in care cei mici il inving pe mare Goliat? care ar mai fi “revelatiile campionatului”, care ar fi pana la urma placerea, daca totul ar fi mecanic, previzibil si unanim acceptat?
cum sa nu le acorzi momentul lor de glorie si recunoastere micutilor jucatori din Costa Rica ce au stat atat de drepti in fata portocalei mecanice, care insa a ingenuncheat Spania cu 5 lovituri aprige?
de ce sa nu admiram oamenii care isi depasesc limitele si lupta pentru implinirea viselor de copil, de ce sa nu ne dorim sa mai credem in minuni? de ce sa nu traim cu adevarat aventura unor momente incredibile si de ce sa nu credem si in ce care nu sunt obisnuiti cu betia vinului gloriei?

ce sa fac? am inima de tiganca!

biscuitisme

povesti cu stil despre eroii garderobei femeilor

cu Irina.
aseară la Il Passo am petrecut 2 ore dezbătând unul dintre cele mai hot subiecte ale fetelor de toate vârstele: pantofii. jovială și cu temele făcute exemplar, Irina ne-a purtat prin istoria pantofilor, aducând în atenția noastră detalii a căror importanță nu o sesizasem până.
trecând printr-o mică lecție de istorie, am ajuns în secolul 20, iar după ce am aflat numele celor mai populare modele, am inceput sa îi potrivim cu siluete, cu evenimente, cu tipuri de ținute.
degustând și câte un frapuccino made with magic ingredients de Stabucks am aflat și ce poarta editorii șefi de la Elle și Vogue Paris kitten heels. poate par banali, deloc spectaculoși însă cu o pereche de jeansi drepți sau pantaloni țigaretă arată de milioane.

deși nu mai este obligatoriu să asortăm sau să potrivim geanta și pantofii, o regulă mai veche rămâne în picioare la birou, niciodată cu degetele pe afară. spre deosebire de anii anteriori este permis însă modelul peep toes – pantoful cu un mic decupaj în fața care este o soluție pentru sezonul de vară la birou.

pentru un garde party însă, fiți cu băgare de seamă. fie că putem merge îmbrăcate sport, casual, sau dimpotrivă, există o ținută impusă, nu alegeți tocurile, oricât de groase sau mici sunt. orice toc se va scufunda în… pamânt.
dacă este un eveniment 100% casual, se pot purta sandalele cu talpă joasă și ornamentate cum ne dorim, însă dacă este nevoie sa avem o prezență elegantă, atunci sandalele cu talpă ortopedică medie sunt soluția optimă.

cu toate am fost de acord că niciodată nu vom avea sufiente perechi de pantofi și sandale, însă Irina a reușit sa sumarizeze o lista de modele must have pt orice femeie, pt a fi pregătită pentru orice situație.
astfel
balerini – pentru zilele proaste, în care oboseala își artă efectele, sau zilele în care pe umăr avem o poșetă grea, plină
skimmers – varianta elegantă a balerinilor
sandale 100 casual – pentru week-enduri
– sandalele seducătoare
escarpeni – potriviți oricând
– pantofi cu toc stiletto
sandalele nude Continue Reading

biscuitisme, oameni și locuri

mandra de ea si de portretul in oglinda.

foarte rar am obiceiul sa povestesc despre lucruri cu adevarat personale. insa ce mi-a fost dat sa traiesc azi mi-a umplut atat de tare sufletul, incat cu greu ma abtin.
azi mi-am dat seama ca am trait 30 de ani degeaba langa un om, 30 de ani pierduti de-a dreptul, 30 de ani in care nu mi-am imaginat bogatia si nobletea celei ce mi-a dat viata. azi am inteles cat de prosti am putut fi noi, cei din jurul ei, cat de incapabili sa intelgem plenitudinea unui suflet atat de complet si complex, cat de limitati si injusti am fost nestiind sa pretuim omul de langa noi.

Poeta Victoria Milescu spune: “este ferită de excesele unui mizerabilism ce se manifestă în poezia actuală. În versurile sale nesofisticate, chiar colocviale uneori, cu excepţia unor ecouri nostalgice venind dinspre copilărie, este multă lumină: ,,E o lumină atât de curată,/ un cer transparent/ pe care Raphael n-a adăugat astăzi niciun nor./ Și simt în mine o îngăduință atât de mare,/ încât spiritul meu calcă în vârful picioarelor/de jur împrejurul meu./’’
Poezia se află la orice colţ de stradă, se naşte din mici şi mari nimicuri, din parfumuri, stări şi senzaţii, din colecţii de zboruri, în lumea ca un autoportret cu care poeta rezonează, un autoportret la care fiecare om contribuie cu un zâmbet, cu un rictus, cu o lacrimă. Când scrie, este ,,Uşor aplecată asupra întrebărilor lumii’’, păstrând însă o smerită încordare presimţind că abia de-acum va veni ,,ceea ce este desăvârşit’’, cum ar spune un mai tânăr poet.

din cand in cand va voi scrie aici cate o poezie din portretul in oglinda.

biscuitisme

La multi ani Jezebel!

nu stiu sa cant “astazi e ziua ta” atat de frumos cum o faci tu. pot insa sa iti spun din tot sulfetul “la multi ani” doamna a muzicii si sa iti doresc ca toate visurile sa iti devina realitate, sa creezi cat mai multe momente si evenimente spectaculoase, iar noua sa ne ingadui sa te savuram, atat cat ne este permis.
esti o bucurie in vietile noastre, o zana care opreste timpul in loc cu muzica ei si cu tot ceea ce transmite.

la multi ani Izabela!