biscuitisme, d'ale biscuitelui

credință și iertare

credința este o chestiune personală, intimă. ce pot să vă recomand însă, este să vă gândiți și să fiți recunoscători tuturor celor care v-au ajutat, care s-au sacrificat pentru binele vostru, iar față de cei care v-au rănit și v-au dezamăgit, încercați să găsiți în voi putere de a-i ierta.

d'ale biscuitelui, oameni și locuri, viața bate filmul

salonul cu magnolii

llili a meade mai bine de 10 ani nu mi-am schimbat coafeza. rând pe rând, toate prietenele mele i-au călcat pragul şi s-au bucurat de măiestria mâinilor ei. de 10 ani, salonul cu magnolii este oaza mea de linişte.
e locul unde cu toatele ne ducem urâte si plecăm senzaţionale. unde ducem cu noi stresul şi amăraciunea şi plecăm încărcate de voie bună. unde lacrimile pot fi lăsate să curgă în timp ce părul îţi este aranjat, pt ca apoi hohote de râs să facă să răsune micuţul loc.
de ce iubesc eu locul acesta asa de mult? pt ca ea, zâna cu mănile vrăjite, a ştiut mereu de ce avem nevoie. mereu ne-ai aşteptat zâmbind, redându-ne încrederea şi bună dispoziţia prin vobe simple şi spuse cu drag, făcându-ne să arătam aşa cum avea sufletul nostru nevoie.
ne-a înţeles şi ne-a iubit pe toate asa cum am fost, tunând şi fulgerând, agitate, posace şi acre, îndrăgostite şi răvăşite, chit ca a fost şi 6.30 dimineaţa sau 10 seara.
tu esti săculeţul meu secret cu zâmbete şi energie. tu m-ai lasat să plâng, să fumez, mi-ai suportat toate nazurile, alintându-mă şi făcându-mă mereu frumoasă. ai îndreptat părul şi ai alinat răni, ai colorat şuviţe şi ai desenat zâmbete nu doar pe chipurile noastre Lili, le-ai desenat în inimile noastre. ne-ai fost prietenă, mama, coafeză, soră, model. ai tăiat vârfuri şi suferinţe, ne-ai vazut în fel şi chip, mai bine de 10 ani. ne-ai cucerit cu simplitatea şi cu harul tău şi ne-ai dăruit cea mai frumoasă oază. tu ne-ai arătat că frumuseţea venită din suflet desăvârşeşte cea mai iscusită zi de înfrumuseţare.

să îţi fie bine, fată frumoasă!

d'ale biscuitelui, emoții, trăiri și povestiri, winter tales

culorile sufletului meu

îl privesc. e mai spectaculos decât însuși tabloul suprem al naturii în zilele de toamnă, când își etalează cele mai surprinzătoare culori în lumina blandă a razelor de soare.
se aseamană mai mult cu un vitraliu, parțial terminat. artistul său însă nu sunt eu, ci viața mea.
fiecare ați luat din el, uneori mai puțin, alteori mai mult, mai blând sau mai brutal. ați pus în loc fiecare ce ați avut voi de dat: bucurie, frumusețe, lacrimi, urâțenie sau durere, fiecare pictându-și bucata lui din mine.

fiecare om la momentul la care este privit, nu este nimic altceva decât suma experiențelor sale de viață. un suflet din care v-ați servit oricând va arăta întocmai cum l-ați lăsat voi, cu lucrurile și culorile pe care voi le-ați pus în locul bucăților de suflet pe care le-ați luat sau, este pur și simplu gol.
alteori ați stat cu chirie. ați ales un loc așa cum voi vi l-ați dorit, iar când ați plecat, ați lăsat în urma voastră din nou ce ați dorit și ați avut voi de oferit. la fel veți și regăsi totul, întocmai cum l-ați redecorat.
alții ați ales să rămâneți pe termen lung și vă mulțumesc, pentru că zi de zi aduceți lumină, culoare, emoție și viață în mine. zugrăviți la rândul vostru spațiile voastre, transformând fiecare bucățică în ceva unic, nealmeu și mai mult al vostru.
mai sunt și vitraliile mele pe care încerc să le pictez cum știu eu mai bine. nu sunt însă un artist, ci doar un om care cu stângăcie și nu îndeajuns de multă cunoaștere învață zi de zi de la viață, de la voi.
orice bucată de sticlă însă nu își va arăta frumusețea decât în lumina soarelui meu negru, cu umeri înstelați.

dacă astăzi însă priviți în sufletul meu și nu vă place ceea ce vedeți, vă rog doar să va amintiți câteva lucruri mărunte…
uneori îmi e greu sa fac curat. alteori nu mai vreau.

biscuitisme, d'ale biscuitelui, emoții, trăiri și povestiri

iubeste-l

dacă îl iubești, bucură-te de el așa si nu îl dezrădăcina. e posibil ca în curtea ta să nu se prindă, să nu înflorească falnic pentru a-ți umbri zilele de foc.
dacă îi este bine, lasă-l acolo unde își are rădăcina, iubește-l și bucură-te de el bucurându-te pentru el, în liniștea ta.

d'ale biscuitelui, emoții, trăiri și povestiri

pentru Nuca

am suflet de dat!!! de dat tuturor celor care poartă prea multe armuri, celor care s-au automutilat atrofiindu-și emoționalul sau și-l ascund de frică să nu se facă de râs. tuturor celor incapabili să sa dăruiască și să se încreadă, tuturor celor care sunt prea puternici să își îngăduie un moment de visare și simțire.
tuturor pisicilor care în oglindă se văd gheparzi, tuturor egoiștilor incapabili și preabărbaților care orbiți de ego-urile lor mărețe uită să cumpere o floare și confundă noțiunea de femeie cu cea de obiect.
tuturor celor care se luptă în bătaia gloanțelor, dar care își pierd curajul în lupta pentru o femeie.

eu am prea mult, asa că îl transez și-l vând la kilogram.
nu! de fapt, vi-l dau pe degeaba. vă dau porții de suflet pe gratis, poate în felul acesta voi vedea mai multe suflete liniștite, mai mulți oameni fericiți și iubiți.

biscuitisme, d'ale biscuitelui, emoții, trăiri și povestiri

iti multumesc 2013, bine ai venit 2014

2013, un an greu, dur, dar un an in care am pentru ce spune multumesc. asa ca draga 2013 iti multumesc!
Multumesc 2013 pentru prietena care te lasa sa plangi atunci cand nu mai poti si care intelege ca lacrimile sunt un semn ca ai obosit sa fii puternic.
Multumesc 2013 pentru locurile extraordinare pe care le-am vazut alaturi de EL. Multumesc pentru Toscana si pentru cei 2 ingeri de oameni care traiesc in Prato si de care ne este foarte dor.
Multumesc pentru Albert Sebastian, primul nascut in gasca noastra.
Multumesc 2013 pentru o mana de oameni care au lasat sedintele si mailurile pentru o clipa, pentru a ajuta impreuna un student la medicina.
Iti multumesc pentru super concertul lui Michael Bolton si pentru serile dementiale alaturi de Publika si Jezebel.
Iti multumesc pt ca si anul asta m-ai invatat ca prienteniile adevarate nu tin cont de distante.
2013 iti multumesc pentru cea mai buna echipa de furnizori: Diana, Doru, Andrei si Cristi, pentru victoriile muncite, pentru infrangerile dureroase din care m-am ridicat, pentru sansele pe care le-am avut.

Multumesc 2013 pentru ca am castigat nu doar cel mai bun partener pentru proiectul Vianor, ci am castigat si un foarte bun prieten – Mihai Paunescu.
Multumesc 2013 pentru o suita de oameni pe care sunt mandra ca i-am (re)intalniti si alaturi de care am privilegiul sa dezvolt Vianor Romania.

Multumesc Jezebel, Alexandru Burca pentru cel mai frumos La multi ani pe care mi l-a cantat cineva vreodata si pentru o clipa de sarbatoare cu adevarat
Multumesc pentru trusa de scule Beta. Acum am mai bifat un punct din “must have-urile” unei femei (surubelnita, masina de gaurit si sutienul din dantela neagra)

Multumesc 2013 ca si in aceste 12 luni am putut sa aduc mici clipe de bucurie in viata celor din jur. Este minunat sa pot sa ajut. Nu cred sa fie ceva mai frumos decat sentimentul pe care il ai atunci cand aduci un strop de fericire.

Multumesc pentru ca am fost demna de aceste cuvinte: “Ai aparut in viata mea la un moment la care aveam mare nevoie de cineva, chiar ai fost ca un ingeras trimis din ceruri. A fost o perioada in care ne-am vazut si ne-am sprijinit unul pe altul oferindu-ne ce puteam si primind ce aveam nevoie.
Pe mine m-a ajutat mult si influenta ta asupra mea atunci a fost critica pentru depasirea respectivei perioade.”

Multumesc si ca Itic nu a disparut atunci cand m-a sunat mama alarmata.
Multumesc ca m-ai invatat ceva important despre mine: sky is not my limit, is where I belong!

Multumesc pentru Umbra Vantului si….si multumesc pentru Dave 🙂
(Dave, lasa globul! Dave?!)

d'ale biscuitelui, enervant, oameni și locuri

bu(f)tonul regelui

cine este? nimeni altul decat cel ce rade galagios la cele mai seci si tampe glume ale supremului sef, cel care a devenit o simpla marioneta in slujba unui iscusit papusar. cel de care te poti debarasa intr-o clipita cand nu mai serveste interesul coroanei.
cel care merge cu apul plecat si cu limba scoasa, care culege cojile si hainele ponosite ale regelui, crezand ca imbracandu-le, va deveni el insusi nobil.
ceea ce uita acesti bufoni este ca soarta lor este in mana unui papusar capricios, care cumpara la kilogram marionete precum ei, de care se descotoreseste apoi fara cea mai mica mustrare de constiinta.
bufonii regelui nu sunt amuzanti prin ceea ce cred ei ca fac pentru amuzamentul si placerea coroanei, ci tocmai prin rolul lor de tinte vii, de victime sigure de a caror agonie se amuza capetele incoronate. visele lor natangi, incapacitatea de a sta pe propriile lor picioare si caracterul duplicitar ii transforma in carne de tun in razboaie care nu le apartin si despre a caror miza nu stiu mai nimic.
sunt simple creaturi manipulate, dezbracate de orice personalitate, inteligenta sau demnitate, care pentru un ban in plus sau pentru un zambet al capetelor incoronate vor vinde si cele mai sfinte lucruri din viata lor.
uita insa ca din frimituri nu poti face cozonaci, iar hainele ponosite, oricat le-ai petici, sunt doar niste gunoaie. cand te bucuri atat de mult de lucruri aruncate, cum iti imaginezi ca tu vei deveni indispensabil? esti la fel de neinsemnat precum frimiturile pe care le culegi cu atata lacomie, la fel de sec si penibil intocmai rasetelor tale grotesti carora le dai frau liber la fiecare povestire a coroanei.
bufonul este totusi un buton. rezolva treburile murdare ale coroanei si va fi inlocuit cu mare usurinta, pt ca mereu va aparea o alta marioneta insetata de visul puterii, cu stomacul gol dar plin de marsavie, victima sigura a capriciilor coroanei, toate acestea evident, la un pret mai mic.
fiti bufoni ai regilor, continuati sa visati frumos bieti actori de ultima mana ce va jucati rolul in piese pe care nu le veti intelege niciodata. uitati ca sunteti amuzanti sau buni de ceva. sunteti doar de folos, utilizabili pentru un timp si intr-un scop foarte bine determinat.
cel mai mult insa veti amuza nobila audienta in clipa in care coroana va va zdrobi sub greutatea ei si se va amuza copios de naivitatea voastra. cel mai bun moment al vostru dragi bufoni este cel in care iesiti din scena.