biscuitisme

biscuitisme, d'ale biscuitelui, emoții, trăiri și povestiri

iti multumesc 2013, bine ai venit 2014

2013, un an greu, dur, dar un an in care am pentru ce spune multumesc. asa ca draga 2013 iti multumesc!
Multumesc 2013 pentru prietena care te lasa sa plangi atunci cand nu mai poti si care intelege ca lacrimile sunt un semn ca ai obosit sa fii puternic.
Multumesc 2013 pentru locurile extraordinare pe care le-am vazut alaturi de EL. Multumesc pentru Toscana si pentru cei 2 ingeri de oameni care traiesc in Prato si de care ne este foarte dor.
Multumesc pentru Albert Sebastian, primul nascut in gasca noastra.
Multumesc 2013 pentru o mana de oameni care au lasat sedintele si mailurile pentru o clipa, pentru a ajuta impreuna un student la medicina.
Iti multumesc pentru super concertul lui Michael Bolton si pentru serile dementiale alaturi de Publika si Jezebel.
Iti multumesc pt ca si anul asta m-ai invatat ca prienteniile adevarate nu tin cont de distante.
2013 iti multumesc pentru cea mai buna echipa de furnizori: Diana, Doru, Andrei si Cristi, pentru victoriile muncite, pentru infrangerile dureroase din care m-am ridicat, pentru sansele pe care le-am avut.

Multumesc 2013 pentru ca am castigat nu doar cel mai bun partener pentru proiectul Vianor, ci am castigat si un foarte bun prieten – Mihai Paunescu.
Multumesc 2013 pentru o suita de oameni pe care sunt mandra ca i-am (re)intalniti si alaturi de care am privilegiul sa dezvolt Vianor Romania.

Multumesc Jezebel, Alexandru Burca pentru cel mai frumos La multi ani pe care mi l-a cantat cineva vreodata si pentru o clipa de sarbatoare cu adevarat
Multumesc pentru trusa de scule Beta. Acum am mai bifat un punct din “must have-urile” unei femei (surubelnita, masina de gaurit si sutienul din dantela neagra)

Multumesc 2013 ca si in aceste 12 luni am putut sa aduc mici clipe de bucurie in viata celor din jur. Este minunat sa pot sa ajut. Nu cred sa fie ceva mai frumos decat sentimentul pe care il ai atunci cand aduci un strop de fericire.

Multumesc pentru ca am fost demna de aceste cuvinte: “Ai aparut in viata mea la un moment la care aveam mare nevoie de cineva, chiar ai fost ca un ingeras trimis din ceruri. A fost o perioada in care ne-am vazut si ne-am sprijinit unul pe altul oferindu-ne ce puteam si primind ce aveam nevoie.
Pe mine m-a ajutat mult si influenta ta asupra mea atunci a fost critica pentru depasirea respectivei perioade.”

Multumesc si ca Itic nu a disparut atunci cand m-a sunat mama alarmata.
Multumesc ca m-ai invatat ceva important despre mine: sky is not my limit, is where I belong!

Multumesc pentru Umbra Vantului si….si multumesc pentru Dave 🙂
(Dave, lasa globul! Dave?!)

biscuitisme, emoții, trăiri și povestiri, literatura de sertar

DIN EXPERIENTA UNEI OCTOGENARE:

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
Suficienti bani in contul ei ca sa se poata muta sau inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata asta…..sau nu este nevoita sa faca asta

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
ceva pentru imbracat care sa fie perfect pentru servici sau pentru o intalnire cu cineva “visat” si care trebuie sa fie gata intr-o ora.

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o tinerete pe care sa o lase multumita in urma

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un trecut suficient de “suculent”, pe care il va putea povesti cind va fi batrana

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien negru din dantela…..

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa rada…….si una care sa o lase sa planga

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o piesa de mobila buna care sa nu fi fost proprietatea nimanui din familia ei.

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
8 farfurii care sa se asorteze, pahare cu picior pentru vin si o reteta de mincare care ii va face pe musafiri sa se simta onorati

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
sentimentul de control asupra destinului ei

O FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa “cada” in iubire fara sa se piarda.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa paraseasca un serviciu, sa intrerupa o dragoste si sa se confrunte cu o prietena, fara sa intrerupa prietenia.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
cand poate sa insiste mai tare…….si cand trebuie sa plece.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea soldurilor sau natura parintilor sai.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ca poate nu a fost perfecta copilaria ei, dar ca s-a terminat…

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ce trebuie sa faca sau sa nu faca pentru a fi iubita mai mult…

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa traiasca singura……chiar daca ei nu-i place asta…

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Pe cine sa creada, pe cine sa nu creada, si de ce ea nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala……

biscuitisme, d'ale biscuitelui, enervant, oameni și locuri

blestemul fetei frumoase

ne imaginăm că fetele frumoase au în general niște vieți superbe, împlinite, lipsite de orice griji. ignoram însă ce poate ascunde această frumusețe.
frumusețea atrage cu sine în primul rând invidie. invidia colegelor din școala, a celor de la job, a iubitelor sau soțiilor prietenilor ei.
frumusețea îți fură meritele. de fiecare dată când vei avea o reușita, meritele nu ți se vor atribui în mod direct și corect, ci mereu alții “din spatele tău” sunt artizanii succesului tau. ei sunt doar niște marionete care sub vraja frumuseții tale vor munci ca niște supuși loiali și lobotomizați pentru ca tu să te bucuri de toată gloria.
niciodata o femeie frumoasă nu poate fi și smart, căci vorba cântecului “..ești frumoasă, dar ești proastă”. ne educam odraslele să creadă că orice înseamnă frumos sau elegant, este neapărat și pițiponcesc.
niciodată o femeie frumoasă nu este și una cu greutate. mereu femeile frumoase sunt privite de cei din jur ca niște ușuratice care își plimbă fustele prin poalele binefăcătorilor de orice fel, ca și când ele însele ar fi lipsite de orice capabilități de a-și îndeplini visurile și dorințele.
frumusețea îți fură și prietenele. mereu, mai devreme sau mai târziu, prietenele tale te vor părăsi.
frumusețea îți mai ia și prietenii, pentru că orice barbat care îți va fi aproape, inevitabil va simți și un strop de dorință, nu doar o iubire frățească, iar asta va distruge de cele mai multe ori prietenia voastră. iar dacă nu se întâmplă asta, cu siguranță iubitei sau soției lui nu îi va conveni compania ta și va face orice este posibil pentru ca discret și în timp să îndepărteze “pericolul”. și te vei trezi că în ziua nunții bunului tău prieten tu vei fi la birou, suferind ca nu îi poți fi alături, sau poate te vei duce la biserică și te vei ascunde îîn mulțime, măcar să îl vezi când va spune mărețul cuvânt.

frumusetea îți fură pritenii, meritele, iubiții, prietenele și linistea.
îți lasă în schimb doar singurătatea, ca într-o gelozie bolnavă. frumusetea te vrea numai pentru ea și pentru cât timp dorește ea.

biscuitisme, d'ale biscuitelui

prietenii și cadavrul din portbagaj

destul de des spunem despre cineva că nu s-a comportat ca un adevărat prieten când am avut nevoie. m-am tot gândit la cum ar trebui să fie definit comportamentul prietenului ideal în accepțiunea mea.
de curând am spus cuiva că prietenul este cel are atunci când îi arăți că în portbagaj ai un cadavru, nu întreaba nimic, ci își ia mânușile și o lopată și te întreabă doar “unde?”, ajutându-te să îl îngropi fără comentarii.
în viață, în orice situație, toată lumea are o părere, toată lumea știe mai bine, toți ar fi făcut așa sau pe dos, pentru că ei sunt “obiectivi” și “privesc lucrurile din afară”, dar mai presus de toate, ne judecă.
cred că atunci când ai cadavrul în portbagaj, ultimul lucru de care ai nevoie este încă o critică (fie ea și una constructivă), o părere sau o judecată emisă.
cred că atunci când ești cu cadavrul în portbagaj, ai nevoie de un om pe care poți conta fără explicații și justificări, fără scuze și … orice altceva.
ai ne voie de un om care să îți fie alături la greu necondiționat, un om care să îți ofere sprijinul său discret și ferm, real și neegoist.
să ne dăm cu părerea, să punem etichete sau să judecăm este extrem de simplu, mai ales dacă vreodată am trăit ceva asemănător. nimic mai nepotrivit! nici o situație nu vă semăna identinc cu alta, și niciodată 2 oameni nu vor simți și nu se vor raporta identic cu privire la același lucru.
așa că atunci când celui de langa tine îi este greu, fă bine și taci! dacă poți să ajuți cu ceva, fă-o, fără să pretinzi nimic în schimb, fără cuvinte, păreri sau așteptări. să avem păreri este simplu, să ajutăm necondiționat este mai complicat.
așa că nu îmi spune ce crezi, sau ce ai fi făcut tu dacă erai tu în locul meu, decăt atunci când eu te pot asculta.
în schimb, dacă vrei, ajuta-mă și atât.

biscuitisme

prozonierul cerului carlos ruiz zafon
pt ca vremea m-a tinut in casa si cum la TV nu gasesc nimic interesant pt mine, am fugit prin carti. Am descoperit un scriitor care m-a facut sa ii citesc toate cartile pe nerasuflate. am inceput prin iarna, cand de ziua mea am primt un prim volum semnat Carlos Ruiz Zafon. ca de fiecare data cand imi pica cu tronc cate o carte, in prima seara am citit 5 pagini si am adormit. in a doua seara repeat. in a 3-a seara am terminat cartea.
da, Zafon te fura in lumea lui pe nesimtite si habar nu ai cand s-a facut dimineata. mai mult decat atat, te infurie maxim pentru ca toate scrierile lui se termina mult prea devreme.

Umbra Vantului, Jocul Ingerului si Prizonierul Cerului – o trilogie care te amuteste. desi cea mai premiata a fost de departe “Umbra vantului” (In 2004, Umbra vintului a fost distinsa cu prestigiosul Prix du Meilleur Livre Étranger) favorita mea ramane insa Prizonierul cerului, alaturi de Luminile din septembrie. Stephen King spune despre Prizonierul cerului “un roman al splendorii si al capcanelor, care la rindul lor ascund alte si alte capcane. In miinile lui Carlos Ruiz Zafon, fiecare scena imprumuta aerul misterios din primele filme ale lui Orson Welles. Trebuie sa fii cu adevarat romantic ca sa-i poti aprecia intreaga valoare, si abia atunci lectura ta va fi exceptionala”

misterioasa si fascinanta lume din Cimitirul Cartilor Uitate, in centrul vechi al Barcelonei, intrigi tesute cu o maiestrie de invidiat, tensiune, romantism, imaginatie debordanta si un strop de fantezie, suficiente sa te faca sa iubesti personajele cartilor lui Zafon, iar pe el sa te infurii pentru ca scris atat de putin.

biscuitisme, oameni și locuri, viața bate filmul

acum niste ani, lucram la Sunshine Media. de la Connect Promotion, o fata incerca sa deschida o colaborare cu noi. am indragit atat de mult fiinta aceasta inimoasa, incat in cateva zile a devenit colega noastra.
avea un par superb, ochii mari si plini de viata care oglindeau o inima mare de tot si o simplitate nativa de invidiat.
Mulinita (luminita mihaila) era spiridusul nostru. Luminita noastra insa, in noaptea de sambata s-a stins. a pierdut batalia cu o boala care a macinat-o in toti anii astia. o boala pe care a infruntat-o cu zambetul pe buze, fara sa isi planga de mila, fara sa arate suferinta care a macinat-o atata vreme.
la cateva luni dupa ce am plecat din Sunshine, Luminita a inceput batalia vietii ei,
batalie care i-a scurtat parul, ba uneori i l-a incretit. batalie care a slabit-o, care a facut-o si mai mica.

Muli, sa iti fie bine acolo, over the rainbow (si sa o canti asa cum o cantam toti in ziua in care rasuna firma).
Sa iti gasesti linistea femeie minunata!

biscuitisme, Marketing si Client Service

sfanta mea patrime

sunt multe persoane, care din postura de client isi trateaza furnizorii de pe o pozitie de superioritate, crezand ca furnizorii ar trebui sa fie recunoscatori pentru ca le sunt clienti. nimic mai gresit.
furnizorii sunt partenerii pe care poti conta, care te pot scoate dintr-o situatie de 2 lei, sau te pot lasa sa iti rupi gatul just like that!
nu este un secret pentru nimeni ca marketingul este o zona unde o ora, o litera sau un centimetru pot face diferenta intre succes si esec. si nu e un secret nici faptul ca marketingul este un sector de activitate cu varfuri foate aglomerate, in functie de specificul fiecarui business in parte.

sunt fericita sa vad ca in atatia ani am reusit sa descopar adevarati profesionisti care mi-au devenit prieteni si un sprijin real. sunt oameni care au lasat ifosele de “seniori” sau “veterani de bransa”, oameni care te ajuta cand iti arde sufeltul, care iti inteleg nevoile reale si nu vin sa inventeze ei roata, care isi dau silinta ca impreuna cu tine, sa faca o treaba excelenta.
va prezint Sfanta mea patrime:

Diana – zana productiei publicitare,
Doru – art-ul cu bagheta magica, cu ochi pe branding mai ceva ca …… si cu rabdare nemarginita, 
Cristi – the one and only, sau cel mai tare furnizor de tiparituri de orice fel,
si nu in ultimul rand,  cel caruia eu ii spun
“super Andres” – dev-ul sef de la Ameya.

fara voi dragii mei, munca mea ar fi mai complicata, mai urata si anosta, pur si simplu mai putin placuta si muuult mai grea.
acesta este momentul in care eu ma inclin si spun ” va multumesc!”. va multumesc pentru inca un an cu proiecte frumoase, cu deadline-uri pe care nu le-am depasit, cu rezultate bune, emotii si victorii.

v-ati pregatit pentru 2013?

biscuitisme, emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri

aseara, in timp ce ma indreptam spre casa, ascultam Michel. mi-au venit in minte chipurile a doua fiinte ce imi sunt tare dragi si in ziua de azi, dar pe care in timp le-am pierdut. de ce, cum sau in ce fel chiar nu mai conteaza. nu e important cine si ce a facut. dupa niste ani, aseara mi-au dat lacrimile de dorul lor. si oriunde ne va purta viata, ele pentru mine vor ramane “my girls”.
m-a bufnit rasul cand mi-am amintit cum una dintre ele mi-a poreclit un sef Twittie, acum cativa ani,  sau cum ne gandeam sa gasim cursuri de greaca, cum m-a luat din spital intr-o zi pe care nu vreau sa mi-o mai amintesc vreodata, cum am baut vin pe terasa ei dupa ce rasesem si plansesem la primul “totul despre sex” vazul la mall vitan. cum cantam in masina melodiile lui amy mcdonald, cum am venit de la mare si traversam bulevardul in costum de baie si o camasa de plaja pe noi si nu intelegeam de ce se uita lumea crucis.
am zambit cand mi-am amintit serile din “vila din victoriei” unde eram toate 3, vila ai carei pereti stiu atat de multe lucruri despre inimilie noastre.
ce sa mai spun de cafelele si omleta de la Planter’s cafe, dar mai ales de serile in Spice.
ele vor ramane mereu my girls…
you and me, against the world.