biscuitisme, emoții, trăiri și povestiri

inima de tiganca

nu tin cu cei mai buni, pentru ca lor li se cuvine victoria, lor li se cuvin rezultatele. lor li se cuvin cei mai frumosi suporteri, cei mai multi sponsori.
nu tin cu performanta, tin cu spectacolul, tin cu pasiunea, cu lupta, cu determinarea si curajul nebun.
am tinut cu incredibila reprezentativa a Mexicului, am sperat nebuneste la o minune pt Costa Rica in fata mult iubitei portocale mecanice.
am suspinat cand el mio Faraón de Camas & co au trebuit sa spuna adios, iar gustul vinulului de Madeira a apus pt cateva clipe cand lusitanii au plecat de pe pamanturile de atatea veacuri cucerite.
nu uit ca de fapt spectacolul a nascut competitia, nu uit ca este un joc. prefer “sa nu stiu” fotbal si aleg stiu sa traiesc eomotia fiecarui meci si sa pretuiesc fiecare licar de speranta si curaj pe care il vad in jucatorii care sunt acolo, pe teren.
ce am mai admira oare, despre ce ar scrie zile intregi presa, sau ce ar mai elogia “oamenii care stiu”, daca nu ar exista crampeiele de minune, clipele in care cei mici il inving pe mare Goliat? care ar mai fi “revelatiile campionatului”, care ar fi pana la urma placerea, daca totul ar fi mecanic, previzibil si unanim acceptat?
cum sa nu le acorzi momentul lor de glorie si recunoastere micutilor jucatori din Costa Rica ce au stat atat de drepti in fata portocalei mecanice, care insa a ingenuncheat Spania cu 5 lovituri aprige?
de ce sa nu admiram oamenii care isi depasesc limitele si lupta pentru implinirea viselor de copil, de ce sa nu ne dorim sa mai credem in minuni? de ce sa nu traim cu adevarat aventura unor momente incredibile si de ce sa nu credem si in ce care nu sunt obisnuiti cu betia vinului gloriei?

ce sa fac? am inima de tiganca!

la grămadă, românești, tot romanul se pricepe la ...sport

sau altfel spus: dacă țin cu Steaua, nu sunt fan adevărat dacă nu îi urăsc  pe Dinamo??? sau nu sunt fan al lui Rossi dacă nu lei zic de neamuri lui Stoner și lui Hayden???  Nu sunt suficient de fan Liverpool dacă nu înjur ca birjarul  și nu le doresc oase rupte lui Rooney sau…..  Ribery.

Pe bune daca reusesc sa înțeleg treaba asta. Înțeleg sa îți iubești echipa favorită, să zghieri din toți rărunchii, să beștelești arbitrul, zâna măseluță sau orice altceva care ar influența nefast jocul echipei tale favorite. Dar sistemul “să moara capra vecinului” sau să îi înjurăm pe ceilalți by default…… scuzați vă rog, dar ma simt un biscuite depășit de evenimente.

Țin cu Steaua de când am invățat să îi pronunț numele, pe cine trebuie să urasc mai tare? pe Dinamo sau pe Rapid?.. sau pe Jiji ?!?

Îl ador pe Rossi, este un fenomen, este cel mai talentat pilot ever, dar asta nu umbrește succesul lui Haydem obținut doar prin perseverență, constanță și un strop de noroc.

Nu domnilor, îmi pare rău, dar nu pot fi de acord cu voi. Știu, sunt dueluri de jdemii de ani, sunt marile derby-uri, dar hai să fim realiști,  să nu uităm de bun simț și de fairplay, să nu uităm de ce ne place fotbalul britanic și nu ne (mai) place cel romanesc. Hai să ne încurajam favoriții fara să dorim moartea caprei vecinului.

You’ll Never Walk Alone!!!