cu devu', oameni și locuri, vacanță

Daca prima zi de vacanta in Zakynthos am alocat-o lenevelii la piscina,  ziua ce a urmat a fost o adevarata aventura. Am plecat dimineata din Laganas spre Keri Lake de unde intentionam sa plecam cu o ambarcatiune spre insula Marathonissi.  In Keri Lake am gasit un port micut si simpatic de unde se puteau inchiria diferite ambarcatiuni, cu sau fara navigator.  Noi am optat pentru varianta fara navigator, urmand ca noi insine sa ne conducem propria barcuta. Impreuna cu alti  turisti am particpat la un training minimalist, iar cel mai important lucru pe care il auzeam la fiecare finala de fraza era: ” you broke, you pay”.

Ne-am facut curaj si am pornit in larg spre insula testoaselor: Marathonissi. In acest moment insula nu mai este locuita de oameni, insa a fost locuita pana in perioada celui de-al doilea Razboi Mondial. Insula are 2 plaje unde se poate acosta. O plaja mai micuta cu pietris, unde este minunat sa te balacesti si sa bagi snorkeling. Cea de-a doua plaja este cu nisip si este mult mai mare ca dimensiuni. Aici fiti atenti pe unde calcati pentru ca veti gasi foarte multe marcaje care delimiteaza zonele in care sunt ascunse in nisip oua de broasca testoasa.  Nu stiu daca am mentionat, insa partea sudica a insulei  Zakynthos cat si Marahonissi formeaza un Parc Maritim National pentru ca aici se gasesc ultimele exemplare ale  speciei de testoase CARRETA CARRETA.

De aceea niciun fel de ambarcatiune nu poate ancora clasic in mare, ci trebuie sa gaseasca alte modalitati pentru securizarea si imobilizarea  ambarcatiunii.

Am zabovit si aici cateva ore, bucurandu-ne de soare, de apa incredibil de limepede si mai ales de pestisorii care isi faceau de cap in voie prin preajma stancilor.

Spre dupa-amiaza am plecat din Marathonissi catre Keri Caves. Am mers cateva zeci de minute, uitmti fiind la fiecare pas de frumusetea pe care Zakynthos ne-o dezvaluia. Din pacate insa valurile au inceput sa fie cam mari si nu am reusit sa ajungem chiar pana la Keri Caves, am mers insa pe langa coasta si a fost fantastic peisajul vazut.  Am pornit apoi inapoi spre Keri Lake, mergand de-a lungul zonei de coasta Marathia.  Am mai gasit cateva plaje micute tot cu pietris unde am ales sa oprim din nou pt cateva portii de snorkeling si plaja, apoi ne-am indepartat din nou de coasta pentru a admira pesisajul dar si cele cateva vile constuite chiar pe coasta. Majoritatea aveau si trepte sapate in stanca, trepte care conduceau direct catre mare.  Fie vorba inte noi, ce om nu ar vrea asa ceva?

Intre timp marea se mai linistise, asa ca am acostat la cativa zeci de metri distanta de mal si am lenevit leganati de valuri. Ce iti poti dori mai mult intr-o zi de vacanta decat sa fii in mijlocul marii, intr-o barcuta share-uita cu cine ai tu chef, liniste, soare, pescarusi,  o mare limpede si cu o culoare splendida, pestisori simpatici si o briza calda si placuta?!

Dupa o ora in care ne-am bucurat de liniste si un peisaj atat de simplu si de frumos, ne-am indreptat spre port. La ora 6 am predat ambarcatiunea teafara si nevatamata domnului Capitan.

Apoi ne-am aruncat bagajul in masina si am pornit catre un loc vestit pt apusurile pe care le poti vedea de acolo: Keri Lighthouse. Pe un drum foarte ingust si sinuos am urcat din port catre far, trecand prin orasele micute, cu strazi inguste, cu case facute in mare parte din piatra, unele ingrijite si renovate de curand, altele mai ponosite sau saracaciose, orasele care in lumina superba a soarelui spre apus aveau un aer pitoresc. Satuce in care timpul a stat in loc, in care viata are alta viteza.

Va puteti opri la taverna Lighthouse (unde se sune ca veti vedea si cel mai mare steag al Greciei arborat de proprietarul localului) sau puteti urca si mai sus, unde nu veti avea la dispozitie un restaurant in adevaratul sens al cuvantului, insa privelistea este mult mai frumoasa.  Aici va recomandam sa veniti dotati cu ceva hainute mai groase pt ca vantul adie destul de puternic, iar in picioare va recomandam sa aveti incaltaminte cu talpa mai groasa, sandale de munte sau ghetute, pentru sigur veti vrea sa coborati printre stanci sa admirati privelistea, iar in papuci de plaja va fi extrem de periculos, pentru ca inteaga zona este acoperita de pietre si foarte mult praf, iar sansele sa alunecati si sa va raniti ar putea fi destul de mari.

La momentul in care soarele va cobori cu siguranta veti ramane uimiti de ceea ce veti vedea: atat apusul in sine, dar si stancile din jurul vostru vor avea un look incredibil in bataia razelor de soare.

Cuvinetele sunt prea putin expresive, asa ca va invit sa priviti cele cateva poze  postate si promit ca foarte curand voi reveni cu imagini absolut senzationale cu apusul de la Keri Lighthouse.

tips & trisk:

Preturile pt ambarcatiune fara navigator: 70 euro/zi pt 2 persoane; 80 euro/zi 4 persoane;   90 euro/zi 6 persoane. La aceste costuri se adauga si consumul de carburant, care in general variaza intre 5 si 15 euro / zi.

Cand plecati din Keri Lake, luati cu voi si provizii de apa, fructe sau mancare. Singurul loc de unde va veti mai putea aproviziona este plaja cu nisip din Marathonissi, unde evident preturile sunt triple (ex: o sticla de apa plata la 1,5L costa 3 euro pe plaja, iar in supermarket e cam 0,75-1 euro)

cu devu', oameni și locuri, vacanță

Vacanta de nota 10. Astefel imi pot caracteriza aventura greceasca din acest an.  O insula care ofera foarte multe peisaje de vis, un relief variat si o vegetatie tipca foarte simpatica, locuitori extrem de draguti si primitori, dar si satuce mai  saracaciose, dar care au un aer absolut pitoresc.
Fiind o insula care a avut parte de diferite dominatii de-a lungul timpului, Zakynthos a pastrat in multe locuri influente culturale din diferite perioade (dominatie venetia, dominatie engleza) In 1953 in urma unui cutremur devastator mare parte din insula a fost complet distrusa. Reconstructia oraselelor s-a facut ulterior cu respectarea unor norme foarte viguroase, menite sa diminueze pericolele unor noi contremure.

Dar gata, nu va plictisesc cu detalii de acest gen, sigur le gasiti voi si singurei (traiasca google).
Va spun doar ca bugetul pt zbor +cazare hotel Mediteranean Beach ***** + demipensiune = 595 euro / pers, iar banii de buzunar nu au depasit 360 euro/ pers pt toate giumbuslucurile facute pe toata perioada vacantei de 8 zile. bugetul de cheltuieli extrahoteliere include si masina inhiriata de la Faros Rental, o firma locala pe care v-o recomandam.

ziua 1 – leneveala crunta

ziua 2 – Laganas- Keri Lake – Marathonissi – Keri Caves – Keri Lighthouse
ziua 3 – Porto Vromi – ShipWrek View – Cape Skinari – Blue Caves – Kampi
ziua 4 – Porto Zorro & Porto Azzuro – Zante
ziua 5 – Porto Vromi – Navagio Beach – Cameo Island
ziua 6 – Plaja Dafni – si scufundari la Agios Nicolaos
ziua 7 – croaziera in jurul insulei

cu devu', vacanță

gaudiO stiam de cand eram de-o schioapa, din cartile de spaniola cu super-personajele Lola, Pepe & Pancho. O mai stiam din ghidurile turistice, din povestirile si pozele cunoscutilor si de pe bloguri.
Pt mine Barcelona insamnea Gaudi si Camp Nou. Si mai insemna ceva boem si inedit, de un bun gust nepamantean.
Si iata ca ne-am intalnit, iar Barce a mea mi-a parut o printesa in zdrente.

O zeita menita sa fie adorata, prea putin respectata insa de vizitatori si poate insuficient de pretuita de catre cei ce o au.
Un decor pestrit, prea plin de chestii, prea amestecat si mult prea multi oameni, de toate natiile, felurile si soiurile.
Ma asteptam sa o vad mult mai bine aranjata, cu defectele estompate si toate atuurile scoase pe tapet, insa parea mai mult neingrjitia…
da, am inceput cu sfarstiul, dar voi reveni in curand cu detalii despre locurile pe care le-am vizitat, caile de acces, costuri etc. Imagini avem, sunt superbe, insa mai dureaza putin pana vor fi postate.

hasta la proxima!

cu devu', oameni și locuri, vacanță


impachetez. bagaje, bagajele, nimic complicat dar totusi dificil. e greu sa alegi fix ce iti trebuie cand stii ca te asteapta zile cu 30 de garde la umbra dar si ploi torentiale…..
intr-o cutie imi las grijile de la birou, in pe un raft pun cele legate de casa si tot asa. impachetez totul in cutii si cutiute si iau cu mine un bagaj lejer compus fix din ceea ce conteaza pt mine cel mai mult. da, aleg sa fiu egoista pt urmatoarele zile pt ca vreau sa ma las furata de Barcelona si frumusetile ei si sa nu ma gandesc la absolut nimic decat la cat de bine e sa fiu departe de absolut toate grijile si aproape de ceea ce imi este mie drag.

biscuit's soundtrack, cu devu', emoții, trăiri și povestiri, românești

M-am lăsat luată (de val) și dusă la ultima seară din cadrul Green Hours INTERNATIONAL JAZZ Festival. iată ce a ieșit:

Biscuit’s  special guest Bogdan:
Unul din puținele momente ale anului când jazz-ul poate fi ascultat outdoor în București. În mod normal aș fi mers pe ideea unui abonament în cadrul festivalului așa cum am făcut la prima ediție, însă cum timpul nu a permis acest lucru, m-am mulțumit cu o singură seară și anume ultima.
Numele performerilor nu-mi spunea nimic: Omer Klein Trio. bineînțeles : search pe net, găsit site, ascultat câteva interpretări, plăcut, luat decizie mers. Și nu regretat deloc.
Domnul Omer Klein este un tânar pianist și compozitor încântător avand în componență trioului contrabas și percutie, pe lănga pianul său.
Un trio plin de culoare, vesel și …. frumos. La propriu. Baieții erau simpatici, veseli, reacționau și interacționau minunat cu publicul.
Nu întamplător am lasat la urma partea care vorbește despre muzica lor. Jazz de calitate foarte bună, uimire maximă cum niște băieți atât de tineri pot cânta așa bine o muzichie care mie mi se pare greu al naibi de compus și interpretat.
Pe scurt: un concert încantator, o formație de revăzut
P.S.: mi-a placut și faptul că între melodii Omer mai arunca câte o glumiță subtilă. A fost minunata invitația de a-i cumpăra cd-ul dacă vă place vă rog să-l cumparați pentru voi, iar dacă nu vă place va trebui să-l cumpărați pt dușmanii vostri

P.S. 2:  seara de mai poate fi destul de răcoroasă. Un suflet cald lânga tine însa drege tot frigul care țit poate intra inîoase. Iar muzica lui Omer Klein merge la fix cu o imbrațișare tandră și un sărut fin.

iar din perspectiva Biscuițească:

Cum sunt mare iubitoare de muzică nu am refuzat o asemenea experiență, dar recunosc că am plecat spre locul faptei cu inima puțin îndoită, neștiind dacă îmi va plăcea sau nu ceea ce urma să îmi audă urechiușele. Știam că îmi vor plăcea locul, compania, campari-orange-ul, dar despre muzică eram puțin sceptică. M-am lăsat luată (de val) și dusă la ultima seară din cadrul Green Hours INTERNATIONAL JAZZ Festival.
Pe afis 2 nume: Iordache și Omer Klein. Nici unul nici celălat nu îmi spuneau mare lucru, dar nah, ce poate fi așa rau? e muzică doar !!!
Ei bine, Iordache m-a cam dezamagit. Pe langă faptul ca efectiv nu mi-a placut ce se interpreta, nici atitudinea lor nu m-a făcut să zâmbesc. Cu un ușor aer de superioritate și un individualism maxim, Iordache m-a lasat efectiv ….rece.

Gustul serilor fierbinți, aroma deșertului, senzația de chill și artă, combinația dintre cosmopolit și tradiție toate acestea au venit de la o gașca de 3 kinderi cu un look destul de cuminte (cu excepția cotrabasistului care ne-a prezentat un coc de invidiat). Un trio special începea să ne încălzească seara : Omer Klein Trio – pian, percuție, contrabas.
Pt mine au fost un fel de cocktail, un amestec echilibrat și extrem de interesant de muzică tradițională israeliana, jazz clasic, dar și teme din muzica clasică a secolelor trecute, toate acestea condimentate cu pasiune de fiecare dintre cei 3 tineri muzicieni. Toți 3 mi s-au parut niște instrumentiști extraordinari, iar Omer Klein impresionează și prin ingeniozitatea compoziției. M-a fascinant pianul sub mana lui, felul în care comunică cu ceilalți 2 componenți ai trupei, maniera în care a reușit să îi pună în valoare rând pe rând pe aceștia, glumițele usor timide dar bine gândite și inserate… toate acestea m-au făcut sa spun da, îmi place jazz-ul cântat de Omer Klein Trio.

și pt cine se simte: păsărica, n-ai vrut să vii.

biscuit's soundtrack, cu devu', la grămadă, oameni și locuri, românești

Chiar am avut un sfârșit de săptămână tare plăcut și plin cu tot felul de evenimente drăguțe. Vineri seara am fost la Cafepedia să văd una din trupele mele favorite: Publika. O trupă care prestează live de nota 10 și care live suna de o mie de ori mai bine decât pe CD. Clar nu sunt trupă de studio, ci de showuri mari (mult mai mari decât au acum)
În mod normal îi puteți vedea la Music Club (sunt rezidenți), îi puteți asculta și acasă (au și albumul lor scos) și sigur îi gasiti și pe youtube și pe propriul lor site. Cafepedia a aratat altfel cu Publika in the house, iar băieții ca de obicei senzaționali. Au încheiat seara aplaudați la scenă deschisă, invitați la bis și bis și bis și bis.
E una din puținele trupe pe care le-am auzit să sune atât de bine, închegat și corect live, iar Ionuț este demențial. Reușește să transmită f rapid publicului ceea ce dorește, te face să te ridici de pe scaun și să țopăi, iar Where The Streets Have No Name a sunat beeeeeton.
Unicul regret pt seara de vineri: nu au cântat Dakota. În interpretarea lor sună bestial piesa, cred că și celor de la Stereophonics le-ar plăcea.
A fost o demonstrație de forță, muzică, atitudine și o atmosfera pe care orice club din București ar trebui să și-o dorească.
10X Publika

Publika – Unde Esti

Publika – Perfect Day

cu devu', emoții, trăiri și povestiri, la grămadă, vacanță


Ne-sor’mea Raluxa a facut ea fata dășteaptă un articol minunat despre cum și-a târât iubitu’ dev la munte. Eeeeeeeee, dragi tovarăși și pretini, până la munte mai e cum mai e. Dar când vrei sa îl zburătăcești la Barcelona deja începi sa iei distonocalm, iar dacă cumva visezi la o valea Loarei, deja te împrietenești cu diazepamul intravenos.
…..cam asa am început să scriu postul ieri. Noroc însă că Continue Reading

cu devu', la grămadă, oameni și locuri

Am chef de ducă. Nu îmi priește orașul pe vremea asta superbă. Am avut și o săpămână ciudățică și abia aștept sa fug la Predeal, să admir priveliștea din balconul camerei mele favorite de la Cioplea Belvedere. Sâmbătă aș vrea să mă plimb, sa învăț chestii legate de subiectul foto (Doamne ferește să mă prindă și pe mine microbu’, dar recunosc că e interesant).  Poate ajung în Brașov (tare mult îmi lipsește) și poate beau o cafea cu draga mea prietenă la Bran, căci unde poate fi mai bună cafeaua pt 2 domiciliate in București dacă nu la munte.

Vreau să uit de oraș și de tot ce e legat de el.  Iau cu mine doar ce și pe cine îmi e mai drag mie.

l.e. Măgă  – pregătirea pls !!!