Ne-sor’mea Raluxa a facut ea fata dășteaptă un articol minunat despre cum și-a târât iubitu’ dev la munte. Eeeeeeeee, dragi tovarăși și pretini, până la munte mai e cum mai e. Dar când vrei sa îl zburătăcești la Barcelona deja începi sa iei distonocalm, iar dacă cumva visezi la o valea Loarei, deja te împrietenești cu diazepamul intravenos.
…..cam asa am început să scriu postul ieri. Noroc însă că m-am oprit la timp. Da, iubiții devi sunt o specie aparte, cu multe particularități, dar stilul lor e tare interesant și schematic, ceea ce din punctul meu de vedere înseamnă bun.
În speța de față s-a vorbit de o vacanță de câteva zile, un citybrake ușor extins. Eu evident, floricică-fluturaș am zis: gata, acum, mergem, punct. Nu am ce să îi reproșez, mi-a facut damblaua, m-a pus pe mine pe primul plan tocmai pt ca mintea lui analitică deja calculase impactul unui „nu” și a știu ce să aleagă, chiar dacă poate pt el pe moment nu era soluția cea mai ok. Apoi mi-am luat și lecția de „uite cum se face”: în sensul în care mi-a demonstrat că mintea lui matematică, tabelară, ordonată, cu clase, pointeri, biblioteci și instanțe poate crea un algoritm complex în care va introduce toate variabilele posibile pt vacanța perfectă, iar rezultatul este spectaculos. Cred ca eu într-o mie de ani nu aș fi putu alege ceva mai ok de atât.
… dar am învățat și căte ceva despre egoismul meu (nu de alta, dar mă credeam incapabia de așa ceva). Am învățat că din dorința de a face un bine, poate poți face rău asa cum am făcut eu și în loc să îl faci pe cel de lânga tine să simtă ce simți, să îl protejezi și să îl alinți, îi lași zgârieturi pe față.
Acum știu ca vom avea o vacanță superbă mulțumită dev-ului de lânga mine.
Chiar ma speriasei la inceputul articolului, am crezut ca lucrurile au degenerat grav =)) Anyway ma bucur ca anticipezi o vacanta superba si ti-o doresc asemenea, ai sa vezi ca nu e rau deloc sa pleci la drum cu un “exemplar al speciei” (ex: thumbs up la spiritul de orientare)
Sa comunici si concluziile experientei la intoarcere, te rog :):)
hai mai ca nu e chiar asa rau sa fii prietena/iubita/nevasta unui programator
eu am meseria asta de vreo 6 ani…si inca nu s-a plans nimeni de mine si de faptul ca as fi chiar atat de..preocupat de algoritmi, clase, pointeri, variabile, definitii si alti termeni din aceeasi categorie 😀
pentru mine gandirea analitica incepe la 7 dimineata si se termina la 16:00 cand nu am de facut ore suplimentare…in rest sun pasnic =))
sper ca nu a fost prea lung postul, dar mi s-a parut ca tre sa ma bag si eu in seama
spor la “programat” vacante ;))
te simteai, ai?
@raluxa – facem schimb de pareri – Barcelona vs Amsterdam
mai imi dau o data cu parerea ca am vazut si Barcelona si Amsterdam-ul..
o prefer de departe pe prima, este singurul oras de pana acum pe care l-am parasit cu cel mai mare regret, si in care m-as intoarce oricand, ca turist, ca “muncitor” sau chiar ca locuitor (astea deja sunt vise..:D)
asa deci. 10x Bogdanele 🙂
pai ia nevasta si fuga la Barcelona. devii isi gasesc rapid joburi
plecatul e usor…greu e cu familionul care ramane acasa…si care nu intelege ca de fapt, dincolo iti e mult mai bine decat aici, si iti sare in cap…si iti mananca nervii si tot asa..
dar in cele din urma, noi sa fim sanatosi ca viitorul cine stie ce ne rezerva;)
poate dam la schimb ceva poze cu barcelona…iar daca ai nevoie de informatii…just ask 😛
Pingback: pauza nu bun | biscu