biscuit's soundtrack, cu devu', emoții, trăiri și povestiri, românești

O seara, 2 oameni si o singurs muzica: Jazz

M-am lăsat luată (de val) și dusă la ultima seară din cadrul Green Hours INTERNATIONAL JAZZ Festival. iată ce a ieșit:

Biscuit’s  special guest Bogdan:
Unul din puținele momente ale anului când jazz-ul poate fi ascultat outdoor în București. În mod normal aș fi mers pe ideea unui abonament în cadrul festivalului așa cum am făcut la prima ediție, însă cum timpul nu a permis acest lucru, m-am mulțumit cu o singură seară și anume ultima.
Numele performerilor nu-mi spunea nimic: Omer Klein Trio. bineînțeles : search pe net, găsit site, ascultat câteva interpretări, plăcut, luat decizie mers. Și nu regretat deloc.
Domnul Omer Klein este un tânar pianist și compozitor încântător avand în componență trioului contrabas și percutie, pe lănga pianul său.
Un trio plin de culoare, vesel și …. frumos. La propriu. Baieții erau simpatici, veseli, reacționau și interacționau minunat cu publicul.
Nu întamplător am lasat la urma partea care vorbește despre muzica lor. Jazz de calitate foarte bună, uimire maximă cum niște băieți atât de tineri pot cânta așa bine o muzichie care mie mi se pare greu al naibi de compus și interpretat.
Pe scurt: un concert încantator, o formație de revăzut
P.S.: mi-a placut și faptul că între melodii Omer mai arunca câte o glumiță subtilă. A fost minunata invitația de a-i cumpăra cd-ul dacă vă place vă rog să-l cumparați pentru voi, iar dacă nu vă place va trebui să-l cumpărați pt dușmanii vostri

P.S. 2:  seara de mai poate fi destul de răcoroasă. Un suflet cald lânga tine însa drege tot frigul care țit poate intra inîoase. Iar muzica lui Omer Klein merge la fix cu o imbrațișare tandră și un sărut fin.

iar din perspectiva Biscuițească:

Cum sunt mare iubitoare de muzică nu am refuzat o asemenea experiență, dar recunosc că am plecat spre locul faptei cu inima puțin îndoită, neștiind dacă îmi va plăcea sau nu ceea ce urma să îmi audă urechiușele. Știam că îmi vor plăcea locul, compania, campari-orange-ul, dar despre muzică eram puțin sceptică. M-am lăsat luată (de val) și dusă la ultima seară din cadrul Green Hours INTERNATIONAL JAZZ Festival.
Pe afis 2 nume: Iordache și Omer Klein. Nici unul nici celălat nu îmi spuneau mare lucru, dar nah, ce poate fi așa rau? e muzică doar !!!
Ei bine, Iordache m-a cam dezamagit. Pe langă faptul ca efectiv nu mi-a placut ce se interpreta, nici atitudinea lor nu m-a făcut să zâmbesc. Cu un ușor aer de superioritate și un individualism maxim, Iordache m-a lasat efectiv ….rece.

Gustul serilor fierbinți, aroma deșertului, senzația de chill și artă, combinația dintre cosmopolit și tradiție toate acestea au venit de la o gașca de 3 kinderi cu un look destul de cuminte (cu excepția cotrabasistului care ne-a prezentat un coc de invidiat). Un trio special începea să ne încălzească seara : Omer Klein Trio – pian, percuție, contrabas.
Pt mine au fost un fel de cocktail, un amestec echilibrat și extrem de interesant de muzică tradițională israeliana, jazz clasic, dar și teme din muzica clasică a secolelor trecute, toate acestea condimentate cu pasiune de fiecare dintre cei 3 tineri muzicieni. Toți 3 mi s-au parut niște instrumentiști extraordinari, iar Omer Klein impresionează și prin ingeniozitatea compoziției. M-a fascinant pianul sub mana lui, felul în care comunică cu ceilalți 2 componenți ai trupei, maniera în care a reușit să îi pună în valoare rând pe rând pe aceștia, glumițele usor timide dar bine gândite și inserate… toate acestea m-au făcut sa spun da, îmi place jazz-ul cântat de Omer Klein Trio.

și pt cine se simte: păsărica, n-ai vrut să vii.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

CommentLuv badge