Suntem un popor complet lipsit de orice. Orice legat de ce înseamnă oameni, inițiative, interes și voință de a face ceva. O țara unde “lasă că face vecinul” este la ordinea zilei, înlocuind de fapt “hai să fac și eu ceva”.
Suntem o țară în care cu toții așteptăm să ni se dea, să ni se pună pe tavă, să avem, să ni se permită. O țară în care noua ni se cuvine tot, fără ca noi să facem nimic. O țară lipsită de orice fel de spirit: de echipă, de solidaritate, simț civic, mândrie, ambiție.
Ni se cuveneau ani la rândul strălucitoarele medalii olimpice la gimnastică, la 8+1, la judo, la scrimă, la orice! Dar ce am făcut tu sau eu să merităm să ne bucurăm de reușita “sportivilor noștri de aur”? Ni-l asumăm pe Brâncuși, căutam “origini românești” în orice poveste de success de peste hotare, dar ce ai făcut tu pentru Brâncuși? Ai donat măcar amărâții ăia de 2 euro? Sau “donăm” sună suficient de bine, pentru că donează vecinul, pentru că tu ai uitat, nu ai avut timp ori era ceva mai important de făcut decat asta.
Suntem o țară unde 45.000 de suporteri au tăcut ca în mormânt pe stadion, lăsând ca 40-50 de englezi să fie auziți cum cântă și strigă, unde 45.000 de oameni au știut numai să aplaude începând cu golul de 0-4 și eforturile disperate ale unui portar care nici nu știe să numere exact pâna la costul de tansfer în lei al adversarilor săi.
O țară unde dacă îndrăznești la un concert să dansezi, să cânți și să te bucuri de ce se întamplă pe o scena, ești calatogat ca nebun, isteric, etc., când de fapt artistul din fața ta are nevoie fix de reacția ta pentru a-și lăsa talentul liber, pentru că el până la urmă să îți ofere ție momentul pe care tu ți l-ai dorit și pentru care ai și plătit.
Un popor care nu iese la vot decât pentru sacoșă cu făina și ulei, pentru porci și găini. Plângem frustrați de nebuniile care acum se întâmpla în Primaria Capitalei, unde banul public al bucureșteanului este cheltuit iresponsabil de o primariță care a jignit și a rănit milioane de femeie. Ne frustrăm? Foarte bine, pentru că merităm! Pentru că tu și cu mine nu am fost să votăm! Să construim Catedrala Mântuirii Neamului nu din banii neamului, ci din banii Bucureștiului, să ne uităm la oameni care merg de-a bușilea în jurul bisericilor, pentru că bisericile ne educă, ne vindecă, ne dau de mâncare, generează investiții și putere economică, lupta cu infecțiile nozocomiale, cu analfabetizarea, cu grobianul care ne-a înghițit pe toți. Suntem poporul nimanui pentru că așa am decis noi, poporul care nu face niciodată nimic, doar stă și se văicărește, critică și are păreri….de pe margine.
Nu mai ai loc de analfabeți îmbuibați, cu cefe late și alaiuri de curve după ei, care le explică generațiilor viitoare că așa se face banul, nu prin muncă, care ne educă plozii ca e mai ok să nu te duci la școală, ci să faci niște combinații, că așa se face banu’, cea mai importantă valoare în viață, jeguri umane care îți învata fiica să devină o curvă, nu o studentă, pentru că e mai mișto sș ai silicoane la 17 ani, decât sa ai o bursă de studii afara. E mai mișto să te vinzi, decât să muncești și să îți câștigi proprii bani. Conform Ziarului Financiar, “Abandonul şcolar a ajuns la cote alarmante în România: Aproape 300.000 de tineri părăsesc şcoala înainte de vreme, iar 75.000 dintre aceştia nici nu vor să muncească” iar artiștii cei mai în vogă ne explică cum că “dacă dai din fund, ai tot”.
Am devenit poporul nonvalorilor, al grotescului, o țară a maneliștilor, a cefelor late și analfabete, o țară a celor care nu mai fac și nu mai așteaptă nimic.
Un popor care și-a trimis la lupta olimpică sportivii scoși de la naftalinș și surescitați, care au obținut niște rezultate absolut spectaculoase, dacă ne uităm cu atenție la vârsta lor, la facilitățile de pregătire, la ce le oferim noi lor. Când noi le oferim coji de pâine și ceapă, ei de ce să ne aducă acasă medalii? Când noi tăcem ca morții pe stadioane, echipele noastre de ce să joace? Când singura noastră preocupare este capra vecinului și cum sș băgăm noi bățul prin gard, să îi mai dăm și una la gioale bietului animal (asta față de ce au facut suporterii echipei rivale)
Biserica, maneliștii, curvele, ei sunt cei care ne vor aduce un impact bun în economie, baze solide pt educația generațiilor viitoare, realizări care să ne reașeze pe podiumurile oricăror laturi de activitate. Și când nu ne convine, să stăm ca muții, să nu facem nimic, și apoi să ne și văicărim nițel, că așa șade bine românului, sș aruncșm cu pietre în ei pentru că nenorociții naibi nu fac, nu’s buni și nu merită nimic.
Pai mă aia 45.000 veniți la meci, de ce dracu’ ați venit, de ce ați făcut sute de km cu mașina și v-ați luat liber de la muncă sa veniți la stadion, dacă ați venit să vă uitati și doar să aveți păreri? Asta puteați să o faceți și de acasă! Ați venit pentru că e “atmosfera mișto pe stadion”? Păi voi ce ați făcut pentru atmosfera aia? Ați cântat? Ați strigat? Ați aplaudat măcar?
Fix așa faceți și cu tot ceea ce se întamplă în țara asta: stați și vă uitați! Vreți bilete în primul rând și apoi stați și vă uitați! Să aplaude ăla din dreapta, să strige ăla din stânga, să se ridice restul, că voi nu.
Pai uite de asta noi nu… nimic! Toata viața noastră, tot ceea ce ne înconjoară a devenit un spectacol la care vă uitați. Pai mă ….. oameni, dacă stați și vă uitați, nu o să se întâmple nimic și totul se va prăbuși în această derivă complet necontrolată și o să vă treziți în curând că nici măcar la ce sa vă uitați nu veți mai avea.