Dupa ce ieri m-au uitat de sus la nori, azi am ajuns cu picoarele in iarba, pe pajistea lui Le Lude, un colt de lume care respira istorie si emana eleganta.
Ma plimb desculta prin iarba si aud parca frumoasele curtezane chicotind in apropiere. Parca se simte si mirosul de pudra ticsita in perucile de alta data iar pe una din alei praful se ridica sub copitele bidiviilor.
Micutul castel este o opera de arta nascuta dintr-o fortareata decorata ulterior de maestrii renasterii italiene si apoi modelata si desavarsita de generatii la rand.
Candelabre de cristal de Bohemia (unul din ele cantarind nu mai putin de o tona), picturi si tapiserii vechi de sute de ani, toate impodobesc cocheta cladire.
Continui sa ma plimb si nu ma mai satur de ce imi vad ochii. Un peisaj de vis, un peisaj de film. Vreau sa opresc timpul in loc. Se poate ?!
Vreau sa ma opresc o vreme si sa … numar stele.
