orice am spune si oricat de draguti si perfecti ne dorim sa fim, sunt sigura ca mai toti spunem: eu nu judec pe nimeni, insa in sinea noastra o facem pe un ton chiar foarte ferm si aspru.
ma intreb insa daca suntem totusi capabili sa emitem judecati corecte si ne putem astfel zugravi imagini corecte despre oameni si situatii. eu nu cred ca poti avea vreodata toate elementele din situatia pe care o judeci. nu poti cunoaste si intelege comportamentul uman 100% nici in viata de zi cu zi, darmite in situatii din trecut, cand oamenii erau mai imaturi, sau in diferite situatii mai mult sau mai putini critice ori delicate, sau cu te miri ce presiuni pe umerii lor.
cred ca e nedrept sa judeci un om doar dupa experientele trecute si mult mai nedrept este sa permiti acestor lectii din vietile oamenilor sa iti altereze sau sa iti influenteze comportamentul fata de ei.
toti avem un trecut, iar cine nu a gresit, va rog sa ridice primul piatra.
Cine suntem, noi sa i judecam pe altii? Oare cei din balamuc sunt cei bolnavi sau noi cei de afara? Greu de zis..asa ca greselile trecutului nu sunt greseli…asa am crezut de cuviinta sa facem, cu mintea noastra de atunci…si le facem ca unii sa invete din ele, dar in primul rind sa invatam noi…asa ca un om care a gresit mult in trecut trebuie apreciat, ca ai multe de invatat de la el ca sa nu gresesti si tu la rindul tau…
Eu tot timpul judec oamenii dupa greselile din viitor. E mai sanatos asa! Lasand gluma la o parte, cred ca genul asta de judecata e direct proportional cu nivelul de inteligenta al “judecatorului”.
biscuite, ce sa zic, iar ai dreptate. cum bine ziceai tu candva, romanu’ e nascut antrenor. e aberant sa judeci un om dupa chestiile din trecut. toti gresim in viata, iar din greselile noastre acumulam ceea ce unii mai intelgenti ca noi au denumit ca fiind experienta de viata.
gandeste-te numai la tine, o frimitura de om si cate realizari! si sunt convins ca sunt si o tona de greseli in spatele lor, insa deh, e simplu sa stai pe margine si sa critici, nu?