Am fost aseară la Sala Palatului. Nu știam exact la ce anume să mă aștept. M-am revazut cu vechea mea prietena,  ne-am hlizit de cât ne-am mai îngrășat, de alte schimbări făcute in viețile noastre in ultima vreme, apoi ne-am așezat cuminți și curioase.

Imediat a început magia. Dani Klein absolut fantastică, într-o ținută simplă și de un mare bun gust. Fără fițe de divă sau macho mani au început o lecție de muzică. Instrumente reci, voci sensibile și inedite, un sound de milioane și o atmosfera de vis.  Dani Klein are un timbru special, dar felul în care cânta la cei 55 ani ai săi e absolut incredibil. Reușește să transmită publicului emoțiile și trăirile fiecărei piese, iar comunicarea cu întreaga trupă funcționează ceas. Nu am simțit ca suntem la un concert bine organizat stil Madonna, ci am simțit că suntem la o petrecere privată, sau la o lecție deschisă de muzică, unde performerii fac ce știu ei cel mai bine, dar nu conform unui program bine stabilit, ci fix cum au ei chef. Și-au făcut de cap, încântându-ne cu piesele lor cântate din suflet.

M-a ofticat puțin atitudinea publicului care cel  în prima parte a concertului nu a dat niciun fel de feedback, spectatorii stând bine merci proțăpiți în scaune, să nu cumva să se manifeste, ca e de rau. De ce naiba le e teama să se exteriorizeze la un asemenea eveniment? E un concert totuși, nu seara la operă !!!  Babetele Doamnele din spatele nostru au reușit să se ridice totuși spre finalul concertului și ele, dar nu înainte de a răguși bine de tot și nu pentru că ar fi cântat prea cu foc, ci pentru că erau ocupate să strige la cei din fața lor cum că ba să nu mai danseze, ba să nu mai țipe.

Împreună cu buna mea prietenă am dansat, am cântat, am aplaudat și chirăit, ne-am bucurat de fiecare moment oferit de o trupă de milioane.

Emoții am mai avut și la momentul în care Dani Klein a făcut introducerea unei piese prin care ea omagiaza artiștii țigani. Pentru o secunda am inghețat. Parcă așteptam sa explodeze o bombă. Dar huiduielile la care mă așteptam au fost înlocuite cu aplauze, un pic timide ce-i drept, dar extrem de bine venite în locul lui “huuuuu” .

A fost cu adevarat an evening of love, an evening of music to remember.