biscuit's soundtrack, oameni și locuri

jezebel izabela barbuDe Jezebel m-am indragostit de ceva vreme, de cand am auzit-o cantand Historia de un amor sau cantecele Mariei Tanase. De fiecare data cand o vad si o ascult ma rup de cotidian si fug in Bucurestiul de alta data, printre pahare cu vins coniac sau vin ars si fum de tigarete lungi.
De curand am revazut-o la Gyuri’s Pub, alaturi de Emy Dragoi intr-un show absolut demential.

De ce tin eu mortis sa va povestesc despre ea? Ei bine, pe langa maiestria cu care canta si virtuozitatea de care da dovada, Jezebel are si o poveste spectaculoasa.
Izabela Barbu este un fost director din sectorul bancar, care a ales sa renunte la un drum sigur (cat mai poate fi ceva sigur in ziua de azi) si sa faca ce iubeste cu adevarat. Si-a urmat pasiunea sprijinita de partenerul ei de viata si astazi ne incanta serile in diferite localuri din Bucuresti, iar succesul nu a intarziat sa vina.
Nascuta la Tulcea, acum …niste ani, absolventa a Facultatii de Management Financiar Bancar – IBR, astazi un artist minunat si complex.
Pasiunea cu care canta este absolut uimitoare iar interpretarile ei lasa audienta muta. Nu ratati ocazia sa o vedeti si sa o ascultati, veti fi uimiti de o noua Maria Tanase.

biscuit's soundtrack

Din cand in cand ma indrogostesc de voci, artisiti si cantece care aduc diferite stari si emotii. Si nu, nu descopar eu roata, doar vi le reamintesc cu drag. Mie ZAZ imi suna in suflet, ma face sa topai, sa iubesc viata asa cum este ea si sa ma bucur in fiecare clipa. Si in acelasi timp ma face sa simt zbaterile emotiilor in sulfetul meu.
Enjoy! e ZAZ!

Je Veux
http://www.youtube.com/watch?v=Tm88QAI8I5A

Eblouie Par La Nuit

biscuit's soundtrack, emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri, românești, winter tales

știu, mulți oameni consideră ca e o perioadă normală, nu ceva atât de mega ultra special. alții cred că toata nebunia cadourilor este total depașită, dar, cu riscul de a fi considerată mai puțin cool, sau old fashion, eu mă declar cel mai mare fan al Crăciunului. (mare de tot, da?).  chiar iubesc sărbătoarea asta. Îmi place pentru că macar o dată pe an tot poporul e zâmbareț, orașul e luminat, magazinele sunt decorate și ele, vânzătorii, chelnerii au și ei ținute accesorizate, totul e crăciunit. crăciunismele ne invadează mediul și ne cuceresc sufletele. îmi place teribil să mă plimb prin oraș și să îmi fac cumpărăturile cu Celine  

să îmi petrec o zi întreagă cu Dolly, împachetând cadourile pt toți cei dragi (da, mie îmi place să împachetez eu și sa scriu cu mânuța mea felicitările, nu să folosesc chestii gata cumpărate).

să merg în case de copiii și măcar pentru câteva ore să le pot aduce un zâmbet pe buze. cu câtiva oameni minunați, an de an, am încercat să ajutam fie școli din sate uitate de lume, fie centre pentru copilași cu nevoi speciale sau bătrânii pe care nici crucea roșie nu îi mai ajută. sunt oameni minunați care an de an au făcut tot ce le-a stat în putință să ajutăm cât mai mult. sigur nu voi trece toate numele pe lista mea, dar nu pot sa nu spun mulțumesc lui Marius, Dianei si lui Mișu de la Classic Dome, Irinuca, Amalia, Ionuț și Tudy, Dan, Dragoș……

sunt puține cântece românești de Crăciun care să îmi placă cu adevărat. dar Millenium sunt absolut ….divini. cred că este de departe cel mai frumos cântec din întreg  playlistul.


nu vă măi plisctisesc cu poveștile și tradițiile mele, vă las însa playlistul meu. 

sper sa vă aduca și vouă un bonus de veselie, romantism și  emoție în perioada aceasta. Sper să ajute spiritul Craciunului să  vă copleșească 🙂

și da…… nu putea să lipsească 🙂

biscuit's soundtrack, emoții, trăiri și povestiri

Am fost aseară la Sala Palatului. Nu știam exact la ce anume să mă aștept. M-am revazut cu vechea mea prietena,  ne-am hlizit de cât ne-am mai îngrășat, de alte schimbări făcute in viețile noastre in ultima vreme, apoi ne-am așezat cuminți și curioase.

Imediat a început magia. Dani Klein absolut fantastică, într-o ținută simplă și de un mare bun gust. Fără fițe de divă sau macho mani au început o lecție de muzică. Instrumente reci, voci sensibile și inedite, un sound de milioane și o atmosfera de vis.  Dani Klein are un timbru special, dar felul în care cânta la cei 55 ani ai săi e absolut incredibil. Reușește să transmită publicului emoțiile și trăirile fiecărei piese, iar comunicarea cu întreaga trupă funcționează ceas. Nu am simțit ca suntem la un concert bine organizat stil Madonna, ci am simțit că suntem la o petrecere privată, sau la o lecție deschisă de muzică, unde performerii fac ce știu ei cel mai bine, dar nu conform unui program bine stabilit, ci fix cum au ei chef. Și-au făcut de cap, încântându-ne cu piesele lor cântate din suflet.

M-a ofticat puțin atitudinea publicului care cel  în prima parte a concertului nu a dat niciun fel de feedback, spectatorii stând bine merci proțăpiți în scaune, să nu cumva să se manifeste, ca e de rau. De ce naiba le e teama să se exteriorizeze la un asemenea eveniment? E un concert totuși, nu seara la operă !!!  Babetele Doamnele din spatele nostru au reușit să se ridice totuși spre finalul concertului și ele, dar nu înainte de a răguși bine de tot și nu pentru că ar fi cântat prea cu foc, ci pentru că erau ocupate să strige la cei din fața lor cum că ba să nu mai danseze, ba să nu mai țipe.

Împreună cu buna mea prietenă am dansat, am cântat, am aplaudat și chirăit, ne-am bucurat de fiecare moment oferit de o trupă de milioane.

Emoții am mai avut și la momentul în care Dani Klein a făcut introducerea unei piese prin care ea omagiaza artiștii țigani. Pentru o secunda am inghețat. Parcă așteptam sa explodeze o bombă. Dar huiduielile la care mă așteptam au fost înlocuite cu aplauze, un pic timide ce-i drept, dar extrem de bine venite în locul lui “huuuuu” .

A fost cu adevarat an evening of love, an evening of music to remember.