emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri

Nu este simplu sa accepti orice de la cei din jur. Si daca esti un om mai rece si usor egoist, sigur cadourile nu iti vor pica foarte bine, pentru ca probabil primul gand va fi ca intr-un fel sau altul, va fi necesar ca peste un timp sa raspunzi pe masura.
Ei bine, nu e tocmai asa (excluzandu-se cazurile de mituire pe fata).
Sunt oameni nascuti cu aceasta placere de a darui, de a ajuta si de a face bine celor din jur, pe cat de mult posibil. Unii chiar au tendita de a pune binele celor din jur inaintea binelui propriu. Astfel, acesti oameni ajuta si daruiesc nativ, dorind pur si simplu sa faca bine si neasteptand nimic in schimb.
Asa ca ar fi bine sa nu te simti cu musca pe caciula degeaba. Nu strica bucuria de a darui, este atat de frumos sa daruiesti, sa aduci zambete si alinare pe chipurile celor dragi! Arata cat de mult iti place ce ti-a fost daruit, este cel mai frumos mod de a multumi si stai fara grija, a primi un dar, ajutor sau pur si simplu vorbe bune nu inseamna vreo slabiciune! Inseamna doar ca esti un om extrem de norocos ca ai prieteni si oameni care vor sa te vada zambind!

enervant, la grămadă, oameni și locuri

… pt că atunci voi avea nevoie cel mai mult.
nu mai știu pe unde am citit textul de mai sus, dar mi-a rămas bine întipărit în căpșor. Ce mă ofică cel mai tare însă este faptul că de cele mai multe ori mi-l reamintesc după ce gafez ușor.
De fiecare dată când nu primim feedbackul dorit, reacționăm în consecință, de cele mai multe ori făcând situația și mai delicată pt cei de lângă noi.
Astfel, în loc să fim un punct de siguranță, o oază de liniște sau pur și simplu niște oameni înțelegători, suntem răutăcioși și (puțin)egoiști, așezând pe primul loc nevoia noastră. Asta e reacția “la prima” pt ca apoi să facem un pas înapoi și să realizăm cât de răi am fost. Oamenii de lânga noi au nevoie de suportul nostru, mizează pe înțelegerea noastră și în felul lor au nevoie de noi.
Cum naiba să înfrângem reacțiile instinctive și să ne comportăm așa cum considerăm ok abia în pasul 2. Îi iubim pe cei de lângă noi și știm că cea mai mare dovadă de iubire este tocmai să le fim alături când și cum a ei nevoie, chiar dacă uneori asta înseamnă chiar absența noastră.
Ce simplu ar fi dacă am fi mai puțin egoiști și am oferi ce au ceilalți nevoie, nu doar ce credem noi ca au nevoie.