acesta e genul de post pe care nu imi place sa il scriu. ma simt insa nevoita sa o fac, tocmai pentru ca pot spune ca intr-o mica masura inteleg situatia. am citit azi in presa si pe blogul Simonei despre nenorocirile pe care statul le abate asupra oamenilor bolnavi de cancer.
Romania este tara care isi imparte bolnavii de cancer in doua categorii: cei norocosi pentru care se gaseste tratament si ghinionistii, pentru care spitalele nu au medicamente si pe care acestia trebuie sa si le procure de unde vad cu ochii si pe banii – lor spune Vlad Mixich pe hotnews.ro . eu as adauga inca o categorile: cea a batranilor.
mi-a inghetat inima citind primul comentariu din blogul Simonei, o povestire pe care v-o reproduc mai jos.
Inainte insa de a face asta, am sa va povestesc intamplarea mea:
mi-am pierdut bunica din cauza leucemiei. am luptat cu totii, cu tot ce am putut. ne-am rugat prietenii sa doneze sange (multumesc Dan si Carmen, nu am uitat nici azi ce ati facut pt noi!). i-am multumimt zi de zi doctorului Coriu din cadrul spitalului Fundeni care a fost alaturi de noi toti in aceasta lupta.
ce nu voi uita si nici nu voi ierta vreodata insa a fost reactia sefului domnului doctor Coriu, “sef” care a afirmat” nu vezi ce batrana e? la ce sa irosim un medicament asa scump pe ea?” – era vorba de un tratament de cateva zeci de dolari fiola la vremea aceea.
Povestea lui Adam am spus-o si o voi repeta pana o sa va plictisesc pe toti, pentru ca el este exemplul ca in tarile vecine NU se mai moare de cancer / leucemi etc. insa va reamintesc ca si in cazul lui, statul roman nu a permis tratarea lui in baza certificatului E112, pe motiv ca leucemia nu este o boala letala.
UNIFARMUL este o fabrica a mortii.
da,imi asum ce scriu.
am vb cu dna Pascu Elena, care a lasat de bunavoie sa moara 24 de bebelusi la Cluj ca a refuzat sa aduca un amarat de medicament de 2 euro fiola,ca nu avea profit.
initial nu l-am crezut pe dl profesor cand mi-a zis.
nenorocirea, viata, destinul, habar nu am,a facut sa interactionez personal cu UNIFARMUL. aveam nevoie de unul din medicamentele zilnice. un fleac. opreste evolutia uneia dintre boli in cancer generalizat. noroc ca mi-a dat Dumnezeu o forma indolenta.
Raed Arafat m-a ajut enorm, dar nu a putut trece peste dna Pascu. mi-a impus un pret de 8 ori mai mare decat il iau din Italia, pe motiv de profit. i-a pus un TVA de 24 % ca la suplimentele alimentare si un amarat de medicament care se face la 3 euro cutia, se vinde in italia la 8 euro cutia, venea la mine in jur de 25 de euro. Continue Reading
