emoții, trăiri și povestiri

In copilarie auzeam destul de des spunandu-se “e un semn!”. Prezenta unui obiect sau a unei persoane inr-un loc anume, la momentul T zero era un semn. Un gest, o coincidenta, o vorba… semn! La vremea aceea mi se parea ceva total ilogic, uneori hilar. Auzi, …semn!

In adolescenta  incepem sa ne formam personalitatea. De nunumarate ori incercam sa facem ceva anume doar pentru a primi recunoastere din partea familiei sau a prietenilor.  Erau tot semen, dar exprimate cu totul altfel decat spunea bunica. “a fost semn” a devenit “asa da!”

Anii au curs, personalitatea tinde sa se defineasca, dar semnele iata, nu dispar. S-a schimabt doar infatisarea lor.

Sunt convinsa ca tuturor ni s-a intamplat ca intr-o noapte in care ne-am lasat cuprinsi de focul pasiunii sa ne intrebam in sinea noastra “ii place?”, “ofer ceea ce ar dori sa primeasca?”, “raspund nevoilor jumatatii mele?”

Si nu putine au fost momentele in care jumatatea a dat un semn. Acel semn parca a deschis o cutie plina cu emotii si tandrete, cu sarutari apasate si atingeri sub care trupul uman pur si simplu tremura.

Cred ca toti am avut acele zile din seria “vineri 13”, “marti, 3 ceasuri rele”, sau “mai bine nu ma trezeam azi”. Se intampla uneori si ceasul rau pisica 13, cand greutatea unui cer plin de stropi de ploaie apasa pe umerii tai dezgoliti si prospat rasfatati de raze de soare.

Amestecul de furie, frustrare, amaraciune, este brusc dispersat de un semn. Invitatia unei bune prietene la o cana de cafea savurata cufundata fiind intr-un fotoliu si acoperindu-ti picioarele cu un pled, oferta de bere si vizionarea unei partide de fotbal venita de la cel mai bun prieten, o seara de darts cu baietii, vestea ca mama tocmai  a gatit ceva miraculos de bun, ceva ce nu ai mai mancat de multa, multa vreme si gandul ca peste cateva ore te vei putea delecta cu minunatia ei culinara. Da, sunt cu toate semen ca ziua ta de vineri 13 in care ai gasit si cele 3 ceasuri rele si cutia pandorei in care erau inghesuite toate pisicile negre din lume ar putea avea un final bun.

Dar despre finalul ideal sa nu vorbim? Hm… sau nu inca!

Pentru toate acele zile nefarsite si intoarse pe dos putem gasi un happy end cu sprijinul semnelor date de cei dragi.

Dar sunt si momente cand oricat de multe semne am primi de la familie, prieteni, colegi, manichiuriste sau antrenori de fitness, avem nevoie si de un alt semn.

Momentele in care increderea intr-o relatie iti este pusa la incercare, ce fel de semn ar fi cel mai potrivit, dar mai ales din partea cui? Mama spune “e o incercare, dar in timp vei vedea daca a meritat sau nu increderea ta”, incurajarea barbateasca “frate, se poate si mai rau” ori discursul prietenei cele mai bune care are o atitudine pozitiva si suna precum un cantec spartan de lupta ?!!!!

Le auzi, le apreciezi, iubesti oamenii care ti le spun, dar parca mai lipseste ceva…. Sarea in bucate, scortisoara din vinul fiert, spuma de lapte din capuccino ori alunele consoarte berilor… Poate cate putin din fiecare. Dar totusi, lipseste semnul.

Cand relatiile interumane de orice tip sunt puse la incercare, personajele implicate dau rand pe rand semnale care sub o forma sau alta au menirea de a crea o senzatie de siguranta.

Desi cunosti omul de langa tine, desi ii transmiti destul de des prin cuvinte si gesturi cat de drag iti este, cat de important este locul lui in existenta ta, cat de importante sunt acuratetea si promptitudinea serviciilor sale samd. Acel om capata astfel incredere atat in relatia existenta, cat si in el insusi.

In momente de criza si incertitudine, cand nesiguranta se instaleaza extreme de comod pe canapeaua ta si pune stapanire pe telecomanda rational-emotionala, singurul lucru care ii poate arata usa este acel “semn”. Nu cantecele razboinice, nu cuvintele din batrani sau incurajarile barbatesti.

Semnul este o confirmare verbala sau nonverbala a importantei pozitiei tale in universul relational.

Confirmarea hollywoodiana vine oadata cu Oscarurile, “te iubesc” intareste ceea ce ar vrea sa spuna o verigheta de pe mana stanga, obtinerea unui nou mandat in fruntea unui consiliu de conducere reprezinta o confirmare si apreciere a faptelor tale, “good job!” ul rostit in gura mare la finalul unui proiect de amploare iti umple inima de exaltare desi stiai ca finalizarea a fost spectaculoasa. Cand pe lucrarea de control scrie “-10” si esti constient ca in catalog va fi doar “10” ti-ai fi dorit totusi ca si pe lucrare sa fi fost un “10 curat”, cand ai fost marcatorul celor mai multe puncte intr-un meci, lauda colegilor si a antrenorului, privirile felelor, toate  vin sa desavarseasca gustul victoriei.

Mereu emitem si avem nevoie de ele, de semne. Ne ridica in cele mai grele momente, iar lipsa lor poate prabusi un cer plin de stropi de ploaie pe umerii abia rasfatati de razele soarelui.