Aseara eram in metrou, veneam de la lucru. Ochii obositi, mintea in o mie de zari, dar un chip mi-a atras atentia: un batranel simpatic manca cu super pofta un pateu cu branza. Dar il rontaia cu atata pofta de ziceai ca e cea mai cea friptura.
Am coborat privirea mai jos si am vazut ca batranelul meu avea o plasa cu colete micute. Da da, colete cum sunt cele care vin prin curieri.
Ridic privirea, vad o tolba indesata bine cu plicuri si pliculete.
Ridic privirea si mai sus, pe geaca batranelului era trecut numele unei firme de curierat.
Ma gandesc instant la indemnul Ralucai, “munciti ba!” la cersetorii care asteapta sa fie salvati de noi, la tinerii care au zero experienta dar vin la interviuri numai daca li se ofera 1000 de euro salariu….
Aveam in fata mea un om care cu siguranta putea sta acasa, la pensie. A ales sa nu faca asta, a ales sa munceasca si nu afisa pe fata nicio urma de tristete, depresie, sau o expresie care sa starneasca mila.
L-am urmarit pana a coborat din metrou, l-am privit cu admiratie. Cu multa admiratie.