sufletele frumoase sunt pline de zbucium. sufletele nobile sunt pline de durere, iar oamenii puternici au o fragilitate surprinzătoare. lor nimeni nu se gândeşte să le dăruiasca ceva, pentru ca ei sunt de obicei salvatorii. ei sunt bogaţii lumii care dăruiesc oricând, oricât, necondiţionat.
anii au trecut peste tine şi ai trăit atât de multe, însă uneori te simţi gol şi încătuşat. poate a sosit vremea când cineva să îţi dăruiască ţie. cineva care să nu te judece pentru greşelile pe care le-ai făcut, ci să te iubească pentru tot ce ai învăţat din ele. cineva care să te vadă pe tine, nu ceea ce ai, poţi sau eşti pentru ceilalţi, nu un nume, o forţă, o influenţă. un prieten care să îţi fie alături şi dacă mâine nu vei mai avea nimic din ce ai acum şi nu vei semăna nici cu umbra omului care se lasă văzut azi. un partener de viaţă care se va trezi fericit alături de tine în pustietatea nisipurilor sau în liniştea muntelui.
cineva care şă înţeleagă durerea unui om atât de măreţ, să nu întrebe despre ea, ci doar să aline printr-un gest, printr-o vorba sau necuvântare, să umple goluri din care alţii s-au hrănit atâţia ani pentru că tu le-ai permis.
un om care să stârnească vântul atunci când tu vei vrea să zbori şi căruia să îi lipseşti cănd ai plecat să cumperi araci pentru vrejurile de fasole.
cu toţii avem o latură neagră, urâtă, pe care de cele mai multe ori nu vrem sa o arătam de teamă să nu fim judecaţi. te-ai întrebat vreodată cum ar fi ca un alt om sa ţi-o îmbrăţişeze?
