Grace Patricia Kelly, iar după căsătorie Prinţesa Grace de Monaco (n. 12 noiembrie 1929 — d. 14 septembrie 1982) a fost o actriţă americană de film. După căsătoria sa cu Rainier al III-lea de Monaco a renunţat la actorie, dedicându-se noului său rol în cadrul familiei princiare de Monaco. A fost mama a 3 copii: Prințesa Caroline Louise Marguerit, Prințul Albert al II-lea(actualul monarh) șii Prințesa Stéphanie Marie Elisabeth.
S-a născut în Philadelphia, iar la o vârstă fragedă a ales să plece la New York pt a studia actoria în cadrul Academiei Americane de Artă Dramatică.Înainte de a se muta la Hollywood, a lucrat ca actriță și model, având prima apariție pe Brodway în 1949 și apărând pe coperta Cosmopolitan.
A debutat în lumea hollywood-ului cu un rol minor în 14 Hours, iar primul rol major l-a primit în High Noon. A urmat Mogambo, film care i–a adus o nominalizare la Oscar și o alta la Globul de Aur(1953).
Urmatoarele apariții cinematorigrafice ale ei au fost în filmele lui Hitchcock: Dial M for Murder, Rear Window și To Catch a Thief, iar The Country Girl i-a adus Oscarul pt Cea Mai Bună Actriță Într-un rol Principal.
Pe 18 aprilie 1956 în sala tronului din Palatul de Monaco, Grace a trecut prin prima parte a căsătoriei ei cu Printul Raineier III, ceremonia civilă care a fost cerută de legea din Monaco, iar ceremonia relogioasă s-a desfășurat a doua zi, fiind numită la vremea aceea “nunta secolului”. E greu să spui dacă a fost sau nu așa, dar cu sigranță a fost unul dintre cele mai elegante și frumoase momente ale secolului. La ceremonia religioasă Prințesa a purtat o rochie creată de Helen Rose. Aceasta mai crease haine pt aparițiile lui Grace în High Society și The Swan.
A fost Președinte pt Crucea Rosie, a Garden Club și a Fundației Internaționale Pt Arta, iar Fundația care îi poartă numele a acordat burse tinerelor talente pt a-și continuta studiile. a fost si unul din primii promotori si speakeri ai La Leche League, organizatie care a incurajat alaptarea nounascutilor și a Fondat A.M.A.D.E., organizație non-profit recunoscută de Nationute Unite și partener al Unesco, organizație care promoveaza și azi sub conducerea Prințesei Stephanie integritatea fizică și morala, drepturile copiiilor.
In 1951 a fost una din personalitățile cele mai importante care au condamnat public atitudinea rasistă manifestată în Statele Unite.
În septembrie 1982, la 52 ani, Grace a suferit un atac cerebral în timp ce își conducea mașina, întorcându-se alaături de Stephanie de la reședința din Franța. În urma accidentului Prințesa s-a stins.
În câteva rânduri, cam așa ar arăta rezumatul biografiei Alteței Sale Regale. A fost un adevărat model de eleganță nativă, de frumusețe desăvârșită, modestie și generozitate. Noblețea ei sufletească a fost mai presus de cea conferită de titluatura de “prințesă”. Nu s-a sfiit niciodată să se poarte cât mai natural. A preferat să pregătească ea însăși micul dejun pt copiii săi, a fost o “mâna de femeie” în reședința din Moncao, redecorând și reabilitând multe zone ale Palatului care erau lăsate de izbeliște, reconferindu-i astfel strălucirea meritată, dar și caștigând inimile supușilor săi.
A fost cu adevarat prințesa din poveștile hollywoodine, frumoasă, elegantă și stralucitoare, care a depășit limitele poveștii, transformând povestea în realitate, devenind din Grace Kelly Her Serene Highness The Princess of Monaco.
Da….interesant…ce surse de informare ai?
Bine scrisa…cine ar putea sa i urmeze exemplul? Dar eu stiam ca a murit altfel…ce mai conteaza cum? conteaza ce a facut pentru cei din jurul ei…
hihihi, wiki 🙂
si da, a facut multe pt Monaco, mai ales din punct de vedere al imaginii