Nu e un secret că am facut pasul de la industria de publicitate clasică la cea de online marketing de câteva luni. Nu sunt un big guru al marketingului online, sunt o groază de oameni de la care am de învățat extrem de multe chestii, oameni pe care i-am cunoscut în împrejurări super haioase, la ale căror cursuri am fost (și ma voi mai duce cică). Da, îmi place la nebunie zona asta de online marketing, dar dupa primele luni de miere, am descoperit și o parte neplacută (pe care o anticipam cumva).
Fiind o “industrie” tânara, evident ca avem câțiva oameni maturi, cu capul în nori și cu picioarele pe pământ, extrem de responsabili. Dar ei din păcate sunt extrem de puțini. În rest, avem o mare de tineri total imaturi, care au prins aripi în spatele unor identități virtuale. Nu sunt responsabili, nu iau în serios ceea ce fac, nu își dau seama de impactul pe care îl au sau îl pot avea asupra altora, nu sunt capabili sa coordoneze propriile proiecte, nu le pot duce la bun sfârșit, nu pot accepta ca nu mereu sunt ei personal pe primul loc, sau nu realizează ca ok, ne jucam de-a gigi pe net, dar avem si vieți reale, vieți în care dăm nas în nas cu oameni la fel de reali, care au pretenții de la noi, care pof fi mai buni sau mai răi decât noi, oameni cu care suntem nevoți să relaționam pe bune. Unde pui că oricât de mare e onlineul asta, roata se întoarce, fie ea pătrată. Și când îți e lumea mai draga, dai peste unul pe care l-ai călcat pe coadă pe net și te face ăla zob din orice punct de vedere. În schimb, ifose de formatori de opinie avem. La fel pretenții de mari editori când limba română este încă o derivată, nazuri de specialiști în ceva, dar ei săracii abia au dat bac-ul.
Lipsa de maturitate este strigătoare la cer. Și pentru că nu realizează ce fac, își permit să fure indentități. Nu una, ci mai multe. Nu o dată, ci în mod repetat, neștiind cât de mult rau își pot face în primul rand lor, dar și celor ale caror identități le fură. Probabil că tot din entuziasmul tineresc si elanul rebel uită și că așa cum ei pot, pot și alții, așa cum ei știu, cu siguranță știu și alții. Unde pui că unii poate știu mai mult
Pățiți în ale furtului de identitate sunt și Justin (republika interactive) și Floryan (coordonatorul echipei editoriale www.filmetari.com).
Cât de serios ești să faci asemenea goange de 2 lei? Cred că prin clasa a 3-a mai scriam și noi bilețele și apoi indicam cu degetul un alt autor, sau ne dădeam coate tipând ” nu eu, el a zis sau x a făcut”. Astea sunt gesturi imature, care nu arata decât o mare prostie, infantilitate și lipsă de responsabilitate. Toate acestea se rasfrang in primul rând asupra autorilor si a muncii lor, a prezenței lor in “lumea online”. Probabil ca in viața de zi cu zi nu excelează asa cum și-ar dori, probabil ca nu beneficiază nici de prea multă atenție, iar în mintea lor amețită și-au imaginat că pot face tărăboi in online, fara să îi ia nimeni de urechiușe, fără să dea socoteală nițeluș, dar sigur nu au gândit că lumea se va prinde, iar in acel moment credibilitatea lor se va duce pea pa sâmbetii.
Oameni buni, gandiți de 10 ori si vorbiți o data (scrieți o data). Încetați cu cretinismele de gimnaziu, luați viața în serios, jobul la fel. Sau…. Nu le aveți?! hmmm, nasol. Atunci, Get a Life or a F…. Job !!!
Related Posts
12 Comments to “câteva luni de "online românesc"”
Leave a Comment
Previous: zâmbesc din nou
Next: Biscuit’s soundtrack
O, da, cata dreptate ai.
Problema insa e mai mare decat online-ul. Lipsa de maturitate si caracter se poate regasi peste tot in jurul nostru. Iar prin maturitate nu inteleg pierderea copilariei si a puterii de a visa si a te juca (pana la urma asta cu identile imi suna a joaca puerila) ci existenta unei educatii si a unui bagaj alcatuit din cultura, bun simt si respect pentru ceilalti. Ei bine, bagajul asta straluceste prin absenta la o mare parte din populatia Romaniei!
Felicitari, corect.
Eu vad problema ca fiind lipsa de educatie, toata lumea crede ca poate sa faca un blog si sa monetizeze, toata lumea stie sa-si dezvolte o afacere online din auzite, dar foarte putin pun mana pe un curs, pe o carte de marketing, platesc pe unu’ mai destept si cu experienta sa le spuna ce sa faca.
Mai tot timpul se cere parerea unui specialist dupa ce ai dat cu “bata-n balta” si de regula totul se face repede repede…
Dar creste si asa onlinul
Pingback: Tweets that mention câteva luni de “online românesc” « Biscuit's Blog -- Topsy.com
O sa observi ca oamenii care fura identitati din spatele unui monitor sunt capabili sa fure identitati si in viata reala. Oamenii sunt cretini in online pentru ca au aceeasi lipsa de neuroni si in offline. Se dau importanti pe internet pentru ca sunt la fel de prosti si needucati si in viata de zi cu zi. In mediul virtual avem experti din absolut toate ariile de dezvoltare pentru ca, in acelasi timp, avem aceeasi experti si in plan fizic.
Din punctul meu de vedere online-ul nu este decat o oglinda foarte curata a societatii in care traim. Doar ca, din pacate, pentru ca oglinda e mai mica decat realitatea, ni se pare totul ingrosat pana la grotesc. Sa zicem ca cei de langa noi sunt mai…diluati.
daca te mai face unu’ zob, sa-mi zici si-i sparg fata virtuala! (in special daca scoti SnapShots, care ma ucid!)
esti tare copila…
iar articolul e super, plin de sensibilitate si multe adevaruri…incearca sa fi asa mai mult si in realitate….
mda, mi-ai amintit de o temă tare interesantă (sau să îi spun pățanie), apropo de furtul identității și în viața reală….. o poveste de iarna, pe la început de an…. brrrrr
și mare dreptate ai, când spui că “oglinda e mai mică decât realitatea”
nu știai că românul se pricepe la toate?
și pe lângă asta, ne naștem de profesie sfătuitori 😉
daca ai avea si un Full feed ar fi ideal 🙂
anyway – cu sau fara un full RSS feed ti-ai castigat un nou cititor :p
la cat mai multe articole 🙂
vezi “abonare la biscuiți” si mulțumesc 🙂
ideea era ca pe RSS stirile “sosesc” partial 🙂
oricum – e bine si asa :p
ps: cu placere
mulțumesc, nu mă așteptam 🙂 (top 15 în 2009, categoria “personale”)
http://ftw.ro/published/top365days/Personale