online

enervant, românești

sunt capoasa si poate prea old fashion. stiu asta, de multe ori am fost acuzata ca sunt cam baba, insa pe bune ca nu ma pot abtine.
pe unde intorci netul citesti numai despre antreprenori si consultanti in te miri ce, iar cand vrei sa vezi un profil al imprcinatului, constati ca e un tanar simpatic de vreo 20 si o lecuta de ani, care probabil inca e student, sau a renuntat la facutate, pt ca el oricum stie mai multe decat il pot invata cei de acolo.
apoi ii vezi pe lista de speakeri ai unor evenimente destul de underground, undei isi dau ere de oameni de megabusiness, dar daca ii iei la bani marunti, constati ca au avut un super strat-up: un business online (a se intelege blog) pe care l-au facut cu 2, 5 lei si pe care l-au inchis in 2 saptamani, … si inca unul si inca… si inca… si inca. adevarati aspiranti, cu ifose cat casa si practica zero.

in schimb stiu o groaza de oameni care fac lucruririle sa se intample si pe care nu ii vezi rupandu-se in figuri, desi chiar au cu ce, fie strategi, oameni de media, oameni de online, marketing in general, fie la client, fie in agentie. ei sunt prea ocupati cu munca si studiile sa ii vezi dand lectii despre antreprenoriat si management. am obosit sa aud/vad numai antreprenori, experiente de viata, oameni faini si alte ifose copilaresti. nu vreau sa insir toata lista de oameni pe care ii cunosc sau ii admir teribil pt ceea ce au facut, dar cativa tot va pot indica: doru panaitescu, ionut munteanu, chinezu, dl.refresh – cocioaba, andrei rosca (asta din grupa de online) si lista poate continua cu multe nume grele ale mediului business adevarat, insa pt asta exista topul forbes.

nu nene, baietii si fetele  care fac sa se intample lucruri vorbesc eventual despre ce fac (dar si asta f rar), nu preiau din prezentari de pe afara cate un citat doua si apoi vin si fura ochii necunoscatorilor, sau vin sa vorbeasca la evenitmente despre al caror subiect care habar nu au (vedeti si aici si la Raluxa un eveniment tare simpatic

sa tina lectii despre antreprenoriat sunt indreptatiti cei care conduc propriile lor businessuri a caror cifra de afaceri sare de “primul milion de euro”

asa ca dragi tineri, va invit sa puneti mana sa faceti lucruri, sa luati tepe, sa ratati proiecte, sa castigati pitchuri, sa aveti realizari rezonante, ani de munca si experienta dovedita si apoi sa apareti si sa vorbiti despre antreprenoriat, start-up uri samd.

enervant, românești

am fost astazi sa vad o prezentare cu tema “viralitatea in online”. suna teribil de interesant. am avut ocazia sa vad cum se face asa ceva de cateva ori, am citit cate ceva despre acest subiect, am vazut si studii de caz solide, ma asteptam deci sa fie o maniera de incheiere a zilei foarte placuta. Iau printesa urbana de manuta si ajungem la locul faptei, putin jenate de faptul ca intarziasem sfertul academic si ne usor ingrijorate sa nu fi pierdut ceva informatii megaimportante.
Ne asezam cuminti intr-un colt, luam un cei si ciulim urechile, iar dupa cateva momente incepem sa afisam usoara uimire pe moace. Vorbitorul ne povestise cateva cuvinte despre un viral de succes, care acumulase 80.000 de vizualizari pe youtube (nu am retinut intervalul de timp in care au fost cumulate), pt ca apoi sa ni se explice cum nu a avut succes un alt viral al lui nu prea a fost viral, fapt pt care a si gasit vinovati, evident altii decat el insusi si desi ii aratase cu degetul, nu a reusit sa exprime si raportul de cauzalitate dintre “vinovatii de insucces” si inscucesul in sine.
Apare si vorbitorul 2: un copy de la o agentie de offline, care facuse un videoclip personal si care “scapase” pe youtube si adunase 6000 de vizualizari. Cand din audienta a fost luat la bani marunti si el a dat din colt in colt: nu a cuantificat twitturi, comentarii, RT-uri, mentiuni, preluari pe bloguri sau prin retele sociale etc. Stia de 2 preluari pe bloguri, dar nimic in plus. in rest a tinut sa ne explice ca “e aur frate, ma’ntelegi” si ca sun factori care “face” un viral sa fie viral, dar nu ii poate spune, pt ca e o filosofie ampla si nu isi avea rostul in seara dedicata viralului online.
Penibil a fost si momentul in care din randul audientei o brandmanagerita a dat spre exemplu un viral facut de ea, care cumulase 140.000 vizualizari pe youtube si a incercat sa lege o discutie mai hotarata cu cei doi, dar acesia din pacate …. saspuna ce? ca toate viralele lor nu au cumulat vizualizarile obtinute de cel al respectivei brandmanagerite????!!!
cum naiba un pusti care a faut un viral si un viral mai putin viral, plus un copy de offline (copy cu mari deficiente de exprimare si care uitase “gramaticile” acasa) vin sa dea lectii despre viralitate in online???
pt specimenul nr 1 – in cazul esecului sau i-au lipsit masa critica si targetarea a fost cea mai buna (asta din ce am dedus din povestirea dumnealui)
pt specimenul 2 – de la Raluxa zicere : nu livrezi un viral clientului, ci un material cu potential viral

duminica o tin o prezentare despre faptul ca mercur e retrograd si metatarsiene.

emoții, trăiri și povestiri, enervant, oameni și locuri, românești

Nu e un secret că am facut pasul de la industria de publicitate clasică la cea de online marketing de câteva luni. Nu sunt un big guru al marketingului online, sunt o groază de oameni de la care am de învățat extrem de multe chestii, oameni pe care i-am cunoscut în împrejurări super haioase, la ale căror cursuri am fost (și ma voi mai duce cică). Da, îmi place la nebunie zona asta de online marketing, dar dupa primele luni de miere, am descoperit și o parte neplacută (pe care o anticipam cumva).
Fiind o “industrie” tânara, evident ca avem câțiva oameni maturi, cu capul în nori și cu picioarele pe pământ, extrem de responsabili. Dar ei din păcate sunt extrem de puțini. În rest, avem o mare de tineri total imaturi, care au prins aripi în spatele unor identități virtuale. Nu sunt responsabili, nu iau în serios ceea ce fac, nu își dau seama de impactul pe care îl au sau îl pot avea asupra altora, nu sunt capabili sa coordoneze propriile proiecte, nu le pot duce la bun sfârșit, nu pot accepta ca nu mereu sunt ei personal pe primul loc, sau nu realizează ca ok, ne jucam de-a gigi pe net, dar avem si vieți reale, vieți în care dăm nas în nas cu oameni la fel de reali, care au pretenții de la noi, care pof fi mai buni sau mai răi decât noi, oameni cu care suntem nevoți să relaționam pe bune. Unde pui că oricât de mare e onlineul asta, roata se întoarce, fie ea pătrată. Și când îți e lumea mai draga, dai peste unul pe care l-ai călcat pe coadă pe net și te face ăla zob din orice punct de vedere. În schimb, ifose de formatori de opinie avem. La fel pretenții de mari editori când limba română este încă o derivată, nazuri de specialiști în ceva, dar ei săracii abia au dat bac-ul.
Lipsa de maturitate este strigătoare la cer. Și pentru că nu realizează ce fac, își permit să fure indentități. Nu una, ci mai multe. Nu o dată, ci în mod repetat, neștiind cât de mult rau își pot face în primul rand lor, dar și celor ale caror identități le fură. Probabil că tot din entuziasmul tineresc si elanul rebel uită și că așa cum ei pot, pot și alții, așa cum ei știu, cu siguranță știu și alții. Unde pui că unii poate știu mai mult 
Pățiți în ale furtului de identitate sunt și Justin (republika interactive) și Floryan (coordonatorul echipei editoriale www.filmetari.com).
Cât de serios ești să faci asemenea goange de 2 lei? Cred că prin clasa a 3-a mai scriam și noi bilețele și apoi indicam cu degetul un alt autor, sau ne dădeam coate tipând ” nu eu, el a zis sau x a făcut”. Astea sunt gesturi imature, care nu arata decât o mare prostie, infantilitate și lipsă de responsabilitate. Toate acestea se rasfrang in primul rând asupra autorilor si a muncii lor, a prezenței lor in “lumea online”. Probabil ca in viața de zi cu zi nu excelează asa cum și-ar dori, probabil ca nu beneficiază nici de prea multă atenție, iar în mintea lor amețită și-au imaginat că pot face tărăboi in online, fara să îi ia nimeni de urechiușe, fără să dea socoteală nițeluș, dar sigur nu au gândit că lumea se va prinde, iar in acel moment credibilitatea lor se va duce pea pa sâmbetii.
Oameni buni, gandiți de 10 ori si vorbiți o data (scrieți o data). Încetați cu cretinismele de gimnaziu, luați viața în serios, jobul la fel. Sau…. Nu le aveți?! hmmm, nasol. Atunci, Get a Life or a F…. Job !!!

oameni și locuri, românești

am reusit sa ma adun dupa excursia la Sibiu.
In primu rand 5 minute de aplauze la scena deschisa pt organizatorul evenimentului, Ciprian Stavar.

Ciprian a reusit sa aduca traineri ffff buni, iar in sala se zvoneste ca au fost cam 50% oameni “de la client”. Inseamna ca efortul lui (dar si al celorlalti experti in domeniu) de a educa piata in primul rand incepe sa dea roade. Personal am apreciat prezentarile lui Justin Kadima, Ionut Oprea, Marius Deak, Aurora Enghis si Dan Virtopeanu.
Regret tare mult ca nu am putut sa raman si la cea de-a doua zi a evenimentului. As fi vrut sa fiu unul din ultimii mohicani si sa ii vad pe Panaitescu, Visa, Krumel, Stavar, Oprea si Deak despicand firul in taspe.

prezentari de nota 10, speakeri super si un oras care mereu fascineaza. Felicitari inca o data Ciprian!!!