emoții, trăiri și povestiri, oameni și locuri

un veac si inca un pic

De ceva vreme sunt spectatorul unei povești tare, tare haioase. Doi buni prieteni, doi vechi prieteni, de curând încearcă să se prindă care mai e stilul de relație dintre ei. Se știu de câțiva ani, se plac cam de tot atâția, dar niciodată nimic. Liniște și pace, dar idei pofticioase cât cuprinde. A venit însă momentul în care s-au prins ei ca totuși ar vrea ceva, nimeni nu știe cum, nimeni nici măcar nu vrea să știe cum sau să definească acel ceva. Știu doar că se vor și atât. Fiecare în colțul lui, fiecare cu războaiele lui, dar din când în când întind o mână unul spre celălat. Îi simt că s-ar închide într-o încăpere, lăsând astfel întreaga lume departe de ei. Acum așteaptă momentul ideal. Dacă tot au așteptat un veac unul după celălat, ce mai contează înca puțin? Dacă până acum nu aveau curaj să viseze, acum o fac fără niciun fel de îngradire, dar e suficientă doar visarea?

revin cu episodul 2.

3 Comments to “un veac si inca un pic”

  1. dan

    astept sa revii cu episodul 2..poate ma lamuresc…desi banuiesc…cine s cei 2…are fro importanta???

  2. Honour

    Cred cu tarie ca unul dintre putinele lucruri fara de care noi, oamenii, nu putem trai este speranta. Cat timp au speranta si au curaj sa viseze, totul este posibil…

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge