manelizăm tot

românii strică tot. dar strică cu simț de răspundere, nu se încurcă.
Aveam o cafenea preferata, un loc în care am mers ani buni. Era specială datorită mobilierului mai puțin convențional (cel putin la vremea aceea) și personalului, care te făcea să te simți ca la tine în sufragerie. Muzică chillout, mai un jazz, dar nimic gălăgios și intruziv. O chestiune fff mișto era faptul că vara pe micuța peluza din fața localului erau înșirate tot felul de covorașe, pernuțe și măsuțe dedicate acestui tip de servire. Murătură, cățelul localului era una din piesele de rezistență și nimeni nu se necăjea cand din greșeală mai călca pe cate o chițăitoare a lui Mură și îți stătea inima’n loc preț de câteva secunde. Oamenii care veneau acolo era o micuță comunitate inedită, nu vedeai posete Hermes, jeepuri albe și curele D&G cu multe multe ștrasuri. Era locul în care puteai citi într-o duminică dimineața în liniște, puteai sta la confesiuni cu prietenele cele mai bune sau puteai face o chermeză cu toata gașca, dar fară să te deranjeze nimeni.
Între timp locul s-a ales cu un set de proprietari noi(băieți cu cefe late). În meniu a apărut instant ceafa de porc, au răsărit jeepurile albe și mașinile “cu numere de germania” în parcare, personalul a fost înlocuit cu niște superfete de cartier cu cercei din  imenși (de aur logic) care își expun cu nonșalanță șunculițele din pantalonii cu talie mult prea joasă pt silueta lor.  Nu ne mai plăcea locul, ca atare am tot mers prin alte cafenele, dar trăgeam mari speranțe cu terasa. Ne era dor să lenevim pe pernuțele despre care am povestit. Ei bine azi venind spre birou, surpriză: trec prin fața localului și ce să vezi? pe micuța peluză strălucea în razele soarelui un “mobilier peroni” de super plastic și ultra prost gust. așa că a murit și speranța legat de subiectul Planter’s Caffe.

pt moment mă rezum la Cafe Des Beaux Arts și aștept propuneri cu locuri interesante.