Singuratatea in doi

Cred ca una din cele mai triste situatii in care poate ajunge un cuplu este singuratatea in doi. Momentul in care simti ca cel de langa tine participa in viata ta mai putin decat prietenii tai cei mai buni, cand nu mai sunt pasiuni si activitati comune, cand discutiile si intreg comportamentul devine o rutina si nu mai ai chef sau curaj sa spui ce vrei, ce simti, ce gandesti cu privire la orice, cand nu mai exista noi, ci doar tu si eu.
Sunt momente cand partenerul de viata devine pur si simplu un strain. E trist, e adevarat, si putini sunt cei care reusesc sa se redescopere.
Nu cred in ciorbe reincalzite, dar nu cred nici in chestiuni venite de la sine. Intr-o societate care ne coplesteste zilnic, e dificil sa nu te lasi luat de val si sa faci si alt tip de eforturi.
Este dificil sa recunosti o problema atat de dureroasa si cel putin la fel de dificil este sa lupti pentru a o rezolva.
Insa atunci cand rezultatul merita, nimic nu este prea mult. Aloca timp, aloca orice fel de resurse si redescopera omul de langa tine si fa-l sa te redescopere.
In timp, toti ne schimbam. Da, nu mai suntem cei care eram acum 10 ani, ci ne modelam, iar daca evolutia noastra ne indeparteaza de partener, e clar ca trebuie sa mergem mai mult langa el si sa-i oferim sansa sa ne inteleaga evolutia si noi pe a lui.
Si daca vreodata ajungeti in acest impas, biscuiteste va rog sa nu abandonati. Fuga, renuntarea, pasivitatea, sunt semenele lasitatii, semenele banalului si blazajului. E mai simplu sa fugi, e mult mai dificil sa lupti, insa inteleptii niciodata nu au ales calea usoara.

Van Noizz – Nu renunta !