ea a spus 10. eu am mai putine momentan
1 – pt că simt
2 – pt că simt și îmi vine să strig în gura mare
3 – pt că vreau să îți arat ca a spune ce simți nu e o slăbiciune
4 – pt că pronunțarea chestiilor pozitive aduce o stare de bine reală
5 – pt că sunt puternică și nu mă tem de ce simt
6 – pt că e ceva liber și necondiționat
7 – pt că stiu că îți face bine să auzi asta
8 – pt că meriți
Ne-sor’mea Raluxa a facut ea fata dășteaptă un articol minunat despre cum și-a târât iubitu’ dev la munte. Eeeeeeeee, dragi tovarăși și pretini, până la munte mai e cum mai e. Dar când vrei sa îl zburătăcești la Barcelona deja începi sa iei distonocalm, iar dacă cumva visezi la o valea Loarei, deja te împrietenești cu diazepamul intravenos.
…..cam asa am început să scriu postul ieri. Noroc însă că Continue Reading
tot vorbeam aseară cu vecinul de pat despre laptopul pe care mi l-aș dori. cum ar trebui să fie un asemena obiect ideal pt o femeie. pt mine e ffff clar: mic, extrem de ușor – adică să îl car în poșeta mea Desigual, nu neaparat într-una clasică “de laptop” și evident să fie cât de smart se poate. M-am hotărât să accept invitația lansată de Adina (hotcity) și Sorin (laptopnews) și voi semna și eu condica joi la Green Tea. HotCity.ro împreună cu Laptopnews.ro dau startul evenimentelor “Zoom ON”. Pentru început au o temă mai mult decât ofertantă – moda si tehnologie, iar atracția evenimentului va fi HP Mini 210 Vivienne Tam Edition. Cu siguranță ați auzit despre colaborarea designerului Vivienne Tam cu HP, materializată într-un laptop special lansat anul trecut și iată într-un altul prezentat anul acesta și proaspăt ajuns în România.
Asa că mă duc să mă joc și eu micuța jucărie și să beau un ceai într-o companie plăcută.
Am chef de ducă. Nu îmi priește orașul pe vremea asta superbă. Am avut și o săpămână ciudățică și abia aștept sa fug la Predeal, să admir priveliștea din balconul camerei mele favorite de la Cioplea Belvedere. Sâmbătă aș vrea să mă plimb, sa învăț chestii legate de subiectul foto (Doamne ferește să mă prindă și pe mine microbu’, dar recunosc că e interesant). Poate ajung în Brașov (tare mult îmi lipsește) și poate beau o cafea cu draga mea prietenă la Bran, căci unde poate fi mai bună cafeaua pt 2 domiciliate in București dacă nu la munte.
Vreau să uit de oraș și de tot ce e legat de el. Iau cu mine doar ce și pe cine îmi e mai drag mie.
l.e. Măgă – pregătirea pls !!!
Când? Oricând. Oricând aud ce îmi place și îmi accelereaza bătăile inimii sau mă face să visez. Ritmul aceea care spune o poveste, care pentru câteva clipe te rupe de lume și te duce cu mintea acolo unde ai tu chef.
Unde ? În casă, sub duș, în pat, în club, în ploaie, în mașină… Cam pe unde se poate și îmi vine.
De ce? Pt că aș avea șansa să exprim fară cuvinte (cuvintele mele) anumite stări, păreri și trăiri. Aș face asta prin înșiruiri de gesturi, zâmbete și priviri care să exprime fix ce simt. Sunt povești deja spuse, pe care le modific așa cum simt eu de cuviință. Pentru că sunt fericita când o fac. Continue Reading
sau altfel spus: dacă țin cu Steaua, nu sunt fan adevărat dacă nu îi urăsc pe Dinamo??? sau nu sunt fan al lui Rossi dacă nu lei zic de neamuri lui Stoner și lui Hayden??? Nu sunt suficient de fan Liverpool dacă nu înjur ca birjarul și nu le doresc oase rupte lui Rooney sau….. Ribery.
Pe bune daca reusesc sa înțeleg treaba asta. Înțeleg sa îți iubești echipa favorită, să zghieri din toți rărunchii, să beștelești arbitrul, zâna măseluță sau orice altceva care ar influența nefast jocul echipei tale favorite. Dar sistemul “să moara capra vecinului” sau să îi înjurăm pe ceilalți by default…… scuzați vă rog, dar ma simt un biscuite depășit de evenimente.
Țin cu Steaua de când am invățat să îi pronunț numele, pe cine trebuie să urasc mai tare? pe Dinamo sau pe Rapid?.. sau pe Jiji ?!?
Îl ador pe Rossi, este un fenomen, este cel mai talentat pilot ever, dar asta nu umbrește succesul lui Haydem obținut doar prin perseverență, constanță și un strop de noroc.
Nu domnilor, îmi pare rău, dar nu pot fi de acord cu voi. Știu, sunt dueluri de jdemii de ani, sunt marile derby-uri, dar hai să fim realiști, să nu uităm de bun simț și de fairplay, să nu uităm de ce ne place fotbalul britanic și nu ne (mai) place cel romanesc. Hai să ne încurajam favoriții fara să dorim moartea caprei vecinului.
You’ll Never Walk Alone!!!
Prin prisma jobului am cunoscut foarte mulți oameni, însă foarte rar mi-a fost dat să rezonez din prima cu ei. Nu sunt oameni pe care ii admir efectiv de sus până jos. De curând am revăzut un colaborator nespus de drag mie. Cu fiecare revedere mă minunez cât este de elegantă, de sinceră, modestă și cu mult mai frumoasă decât pe TV (antena 3 – Q&A). O ființă care emană feminitate, care radiază noblețe sufletească și un om care realmente ne poate da o multitudine de lecții de viață.
Oricât mi-as căuta cuvintele, nu cred că as reuși să exprim pe de-a întregul admirația și respectul pe care le port Florianei Jucan. Ca atare, eu mă opresc aici și vă las în compania uneia dintre scrierile ei.
Enjoy!!! Continue Reading
… pt că atunci voi avea nevoie cel mai mult.
nu mai știu pe unde am citit textul de mai sus, dar mi-a rămas bine întipărit în căpșor. Ce mă ofică cel mai tare însă este faptul că de cele mai multe ori mi-l reamintesc după ce gafez ușor.
De fiecare dată când nu primim feedbackul dorit, reacționăm în consecință, de cele mai multe ori făcând situația și mai delicată pt cei de lângă noi.
Astfel, în loc să fim un punct de siguranță, o oază de liniște sau pur și simplu niște oameni înțelegători, suntem răutăcioși și (puțin)egoiști, așezând pe primul loc nevoia noastră. Asta e reacția “la prima” pt ca apoi să facem un pas înapoi și să realizăm cât de răi am fost. Oamenii de lânga noi au nevoie de suportul nostru, mizează pe înțelegerea noastră și în felul lor au nevoie de noi.
Cum naiba să înfrângem reacțiile instinctive și să ne comportăm așa cum considerăm ok abia în pasul 2. Îi iubim pe cei de lângă noi și știm că cea mai mare dovadă de iubire este tocmai să le fim alături când și cum a ei nevoie, chiar dacă uneori asta înseamnă chiar absența noastră.
Ce simplu ar fi dacă am fi mai puțin egoiști și am oferi ce au ceilalți nevoie, nu doar ce credem noi ca au nevoie.
